Ciorba purificatoare

• De-ale lu' Păcală •

Cică zece elevi de la un seminar teologic din Galaţi au dat râla după ce au servit masa de prânz la cantina şcolii. Suspecta numărul unu, ciorba!

Simţindu-se cu musca pe pătrunjel, bucătăreasa şefă, tanti Busuioc, a recunoscut că, în lipsa apei curente, s-a văzut nevoită să apeleze la stocul de agheasmă pentru a o pune de zeama buclucaşă, şi cum muşteriii consumaseră alimente de dulce în prealabil, s-a produs un declic mistico-culinar. De aici şi până la intoxicaţia ecleziastico-nutriţională a fost diferenţă de doar câteva linguri.

Indignaţi, cei din conducerea seminarului au declarat că nu se aşteptau ca elevii să o facă de oaie cu mult înainte de tăierea mielului. În acelaşi timp, pentru aportul adus la identificarea spărgătorilor de post, tanti Busuioc a primit o dezlegare la peşte de o săptămână.

Kitch tradiţional românesc

• Martor şi tartor •

    România este o ţară importatoare prin excelenţă, aşa cum ne arată statisticile economice şi nu numai. Începând cu invazia de produse europene, chinezeşti şi până la Sf. Valentin, Halloween, importăm cam tot ce se poate. Şi consumăm în aceeaşi măsură, evident. Iar când vine vorba de kitch, suntem cei mai tari. Cu siguranţă românul nu-i născut poet.
   Având drum zilele acestea spre Braşov am aruncat un ochi pe la popularele magazine de artizanat românesc, aflate pe DN1 în zona localităţilor Sinaia şi Azuga. Cumpărătorul dornic de a achiziţiona articole pur neaoşe are ce alege dar nu într-o mare măsură (bine, acum depinde ce-şi doreşte fiecare). Se găseşte, în schimb, o largă categorie de produse care numai artizanat românesc nu sunt dar care merg la românaşul care invadează Valea Prahovei pentru plimbare cu ATV-ul, făcut muci la discotecă în Sinaia sau mers pe pârtie cu jeep-ul. Astfel, am remarcat pe rafturi (la preţuri de colecţie, evident) “tradiţionalele” bâte de baseball româneşti, celebrele iatagane vizionate la ştirile de la ora cinci (tot specific româneşti), arhicunoscutul Dracula, sub forma unor căni, măşti, ceasuri dar cu etichete Made in China (lucrate, probabil, de comunitatea românească din China). Am mai remarcat tocătoarele din lemn de bambus (arbore întâlnit îndeosebi în munţii Carpaţi), maimuţele de pluş (animal simbol în mitologia populară din România), statuete Feng-Shui (aceeaşi mitologie neaoşă), mese de poker, pălării de cow-boy şi multe alte acareturi izvorâte din minunata lume a poporului român.
   Uneori stau şi mă întreb dacă poporul român se trage din daci şi romani sau au existat nişte băieţi cu spirit întreprinzător în urmă cu ceva sute de ani care au importat forţă de muncă. Le-aş spune că degeaba au vrut să facă un avion căci a ieşit tractor.

Securitatea de mâna a doua

• De-ale lu' Păcală •

Astăzi dimineaţă, în timpul schimbului de tură de pe Aeropotul Henri Coandă, un militar din brigada antitero a SRI s-a împuşcat în palmă cu arma din dotare.
Surse nesigure din SRI declară că arma s-a descărcat în momentul în care militarul a intenţionat să o atingă, după ce acesta se ţinuse de urât toată noaptea.
După interogatoriu, arma şi-a recunoscut vina.

Profesiunea lor, subcultura

• Frustrări din cartier •

    S-a aprobat bugetul pe 2009, cu discuţii jignitoare şi săgeţi de lupi moralişti. Printre alte ministere care vor suferi şi anul acesta (iar acest lucru nu neapărat din cauza banilor) se află şi Ministerul Culturii şi Cultelor. Nimic anormal până la urmă, într-o ţară cu IQ mediocru, cu Elena Udrea ministru al turismului şi cu Gigi Becali idol al generaţiei de mucoşi.
   România are a doua mare bibliotecă a Europei, ca număr de volume, după cea a Franţei. Sediul Bibliotecii Naţionale arată dezolant iar ultima dată când s-a încercat ceva acolo a fost pentru a transforma clădirea în noul sediu al Guvernului (Adrian Năstase ştie!). Unii s-au opus iar proiectul Bibliotecii, oricum abandonat, nu a câştigat nimic. Trăiască Ştirile de la ora 5, OTV şi jocurile pe calculator, cărţile sunt o fiţă! Cu alte cuvinte, iată că se poate tăia de pe lista cheltuielilor din minister. Ruşine!
   Acum doi ani de zile, parlamentarii de tristă amintire de la PRM au propus spre votare o propunere legislativă care obliga guvernul să participe cu jumătate din banii necesari la construirea Catedralei Neamului. Nişte sclerozaţi care s-au trezit umpluţi de misticism peste noaptea polară din căpăţânile lor. Costurile totale sunt estimate la 400 de milioane de euro (!) iar guvernul ar fi urmat să participe cu jumătate din sumă, ceea ce, până la urmă, nu se va întâmpla. Lăsând la o parte faptul că Patriarhia dispune de aceşti bani, consider că este total deplasat şi comunisto-megalomanic proiectul în sine. În loc să-şi intre cu adevărat în rolul de biserică, protectoare pentru enoriaşi în esenţă, Patriarhia mai are şi tupeul să ceară bani de la Ministerul Culturii şi Cultelor pentru a definitiva proiectul susţinut cu tărie de preoţii turnători de gogoşi (şi nu numai). De ce să ne mire asta la o castă care nu bagă de seamă că bisericile sunt închise vara, la 45 de grade Celsius iar bătrânii mor pe stradă?
   Încă o problemă care mă doare este stadiul bisericilor fortificate din Transilvania, rămase moştenire de la saşi, în principal. Toate reflectoarele se pun peste mănăstirile moldoveneşti, destul de fade ca prezenţă artistică. Sunt vechi, sunt din patrimoniul cultural dar sunt seci. Nimic de comparat cu prezenţa maiestuasă şi valorile implicit mai mari deţinute de cetăţile transilvane. Şi niciun ministru, fie al culturii, fie al turismului, nu a realizat cât de importante sunt aceste valori pentru români. Ţările care îşi asumă trecutul şi îl respectă în aceeaşi măsură scot în evidenţă şi cea mai mică dovadă fizică a istoriei lor iar noi ne batem joc. Am rămas uimit acum câţiva ani în urmă, când într-un sat din Ardeal, localnicii ortodocşi i-au luat la bătaie pe cei catolici pentru că nu le dădeau voie în biserica săsească pentru a-şi oficia slujbele. Iar aceasta în condiţiile în care saşii plecaţi în Germania se ocupau de restaurarea ei, comunitatea ortodoxă neparticipând cu niciun sprijin. Am rămas şi mai uimit când, de fapt, preotul ortodox strângea bani de la săteni pentru a ridica propria biserică ortodoxă, deşi mai era una de acelaşi cult în sat însă îi trebuia şi lui o parohie…Iar cazul, sunt convins, nu este izolat.
   Cineva mi-a spus odată că România deţine 8% din patrimoniul cultural european. Văzând ceea ce se întâmplă cu vestigiile trecutului dar şi nepăsarea generală faţă de acestea, faţă de mediul cultural din România, faţă de tinerele talente, încep să cred că nu peste mult timp nu vom mai şti nici cine ne-au fost străbunicii. Cât despre sentimentul de patriotism şi respect faţă de cei care au lăsat influenţe pozitive în evoluţia naţiunii, prefer să nu comentez acum ci cu altă ocazie.

PS: Aruncaţi un ochi pe imaginile prezentate pe site-ul de mai jos, încercând să mai descoperiţi ce nepăsători sunt mulţi dintre noi:

http://photoraid.dordeduca.ro/localitati/

A fost Marian Cozma, au rămas cioburi

• Frustrări din cartier •

    Astăzi a fost înmormântat Marian Cozma. Pentru majoritatea, a murit sportivul Marian Cozma. Sunt convins că mulţi dintre cei care au stat conectaţi la trista derulare a poveştii sale din ultimele zile nu cunoşteau personajul. Cu toate acestea, acum se dau loviţi şi afectaţi de tragicul eveniment. Subiect de bere şi de spart seminţe, însă doar temporar. Cioburi născute aiurea. Asta pentru lăbeţii de jos…
   Pentru purtătorii de costume Armani, prezenţa lângă sicriul decedatului este o altă ocazie de a da de lucru reporterilor, guriştilor din emisiunile de sport şi de a-şi mări capitalul de imagine. O imagine plină de căcat pe care nu-l pot şterge niciodată, orice ar face. Feţe acoperite de o tristeţe-tencuială, gata să cadă la primul şters cu batista. Se dau comentarii, păreri, caracterizări pentru defunct. Discursuri standard. Îi doare în pulă, oricum. În locul lui taică-su i-aş da pe toţi afară. Este de ajuns durerea provocată de plecarea băiatului. Ce caută şi ăia acolo?
   Suporterii sunt sinceri pentru că ei trăiesc fenomenul. Colegii şi sportivii din branşă simt şi ei o lacrimă. Comentariile lor nu apar pentru că nu sunt interesante. Nici nu-i interesează asta, ei chiar sunt alături. Dar mizeriile, mizeriile ce caută acolo ? „O să denumim o peluză cu numele său” se umflă în pene un constructor analfabet, proprietar de acţiuni la club de fotbal. „Am vorbit cu taică-su şi mi-a spus că băiatul era stelist de mic copil”. Ce pula mea contează asta, cioban jegos? Asta ai înţeles tu din toată treaba? Asta ai vrut, de fapt, să apari şi acolo, murdărind cu mecla ta peisajul? Nu mai bine mori tu? Metaforic, normal…
   A murit un om bun la suflet, un copil pentru unii, un sprijin pentru alţii. Aşa spune lumea. Lumea ipocrită şi fals-empatică. Cât de cretini pot fi unii? Uite atât: Florentin Petre a spus că nu l-a cunoscut personal pe decedat, nu l-a întâlnit niciodată dar poate afirma că a fost un om deosebit, cu suflet mare, săritor, bun la toate. De unde basca mea ştii, piticule? N-ai zis că nu l-ai cunoscut? Vezi cum îţi place să suferi forţat?…Asta e, de fapt. Ne place să fim trişti, aşa, degeaba. Ne forţăm să căcăm o lacrimă dar ne iese mereu o băşină.
   De mâine va fi şters totul. O să reînceapă circul, oricare ar fi el. Problema de fond, în schimb, va rămâne şi se va accentua. Cine sunt ucigaşii? Ţiganii? De ce ţigani şi nu romi? Şi de ce rromi? Eu chiar nu înţeleg diferenţa…De ce coloraţii se simt jigniţi dacă le zice lumea ţigani? Păi nu asta sunt de sute de ani? Ce importanţă are definiţia naţiei? Faptele, cred eu, sunt cele importante. Iar situaţia devine îngrijorătoare…Degeaba ne ascundem după false pudori şi teorii cu o lume mai bună şi egală..Mulţi urăsc ţiganii. Se poate observa cu uşurinţă. Rasism? De ce? Subiectul poate fi foarte simplu, nu înţeleg de ce societatea îl complică atât de mult. Şi discuţia poate continua…
   Urmărind imaginile unui părinte distrus, m-am întrebat pentru a nu ştiu a câta oară: ce este mai bună, pedeapsa cu moartea sau tortura?
 

Poliţistul Nino-Nino

• De-ale lu' Păcală, Video •

După ce a fost oprit de un echipaj al Poliţiei Rutiere pentru depăşirea vitezei regulamentare, un şofer mai înfipt a fugit cu un agent de circulaţie cocoţat pe capotă, în timp ce acesta încerca să-l oprească. Totul s-a întâmplat imediat ce poliţiştii de la circlaţie, sesizând un miros suspect de contrabandă degajat de sutele de pachete de ţigări ce se înghesuiau în maşină, au apelat la ajutorul colegilor de la Departamentul Economic pentru investigaţii mai amănunţite privind provenienţa ţigărilor.

În ciuda eforturilor depuse de căţărătorul cu şapcă, suspectul a reuşit să scape. Vestea bună este că pantalonii agentului nu au plesnit. Vestea rea este că întreaga cursă a fugarului a fost favorizată şi de reacţia participanţilor la trafic, care, total surprinşi, trăgeau pe dreapta la văzul unei maşini gonind cu ditamai girofarul.

La aproape o zi de la incident, echipajele de poliţie încă sunt în căutarea unui autoturism Mercedes având un poliţist prins pe capotă.

Cum scena a fost înregistrată de o cameră montată pe una din maşinile de poliţie, avem posibilitatea de a v-o prezenta sub semnul incredibilului din cadrul Ştirilor ProTV:

În căutare timpului pierdut – ediţia underground

• Frustrări din cartier •

În urmă cu trei săptămâni, căzut pradă timpilor de aşteptare întinşi la extrem, unul dintre ‘jdămiile de dependenţi Metrorex a pus mâna pe tastatură şi, după ce şi-a înşirat ofurile, a dat cu mailul direct la sursă. Iată şi textul:

"Buna ziua,

Ma numesc C. U. si locuiesc in piata Gorjului. Folosesc metroul zi de zi pentru a ajunge la serviciu. Vreau sa va aduc la cunostinta ca in ultima vreme timpii de asteptare in statii si intre statii au devenit exagerat de mari. De exemplu, astazi(19.01.2009) am plecat la ~9:05 din statia Gorjului si am ajuns la eroilor la 9:35, aproape o jumatate de ora pentru 3 statii. Timp in care nimeni nu ne anunta nimic, nici ca trenul are intarziere, nici ca sunt probleme, nici ca s-a produs vreun accident. Mi se pare absolut intolerabil, mai ales in conditiile in care Metrorex nu are pierderi precum ratb(la metrou mai greu intri fara sa platesti si in general lumea cumpara cartele si abonamente de calatorie).

Mai mult decat atat, cartierul Militari a cam ajuns bataia de joc a Metrorex. Desi sunt foarte multi calatori din cartierul militari, trenurile din militari nu au prioritate. Zilinic sute de oameni din acest cartier valseaza dintr-un metrou in altul, pt ca cealalta magistrala sa nu aiba intarzieri. In plus, avem si cele mai vechi garnituri de metrou. Noi nu platim la fel?

De asemenea, personal nu inteleg de ce mecanicii de tren trebuia sa mearga neaparat impreuna? Va spun ca de multe ori sunt intarzieri datorita "ceremoniei" de schimbare a comenzii in statia eroilor. Pentru ca unul din mecanici sa ajunga de la un capat al peronului la altul, are nevoie de 2-3 minute, asta in functie de marimea burtii sau a gentii ce o cara de fiecare data(nu i-am vazut niciodata alergand de la un cap la altul). In tot acest timp noi asteptam si induram. De ce nu pot sta unul in primul vagon, iar celalalt in ultimul? Am scapa astfel de 2-3 minute intarziere/tren. Nu e nevoie ca ei sa fie in acelasi vagon ca sa observe tacticos de fiecare data inchiderea corecta a usilor. Cum? Simplu: cel din primul vagon se uita in oglinda, iar cel din ultimul vagon face semn ca totul e ok.

Astazi am observat ca la statia eroilor s-a repus in functiune schema cu un singur metrou de militari care intra in statie. Se foloseste o singura linie, un singur sens intre statia Politehnica si statia Eroilor. Ati mai incercat aceasta optimizare si in trecut si nu a avut succes. Daca aveti nevoie de optimizari, sa stiti ca tara colcaie de programatori. De fapt, orice elev de liceu cu profil de informatica, are de facut teme acasa cu optimizarea traficului feroviar intr-o statie. Exista chiar algoritmi destul de cunoscUTI care rezolva astfel de probleme.

O alta idee: va multumim mult pentru televizoarele din statii. Pe langa reclame, asteptam cu interes ziua in care veti afisa informatii de genul "Metroul spre Eroilor va sosi in 35 de secunde. Va dorim o zi buna".

Pe final, considerand ca vorbesc in asentimentul multura dintre clientii dvs, va rog respctuos sa luati masuri in vederea reducerii timpilor de asteptare la metrou. Altfel, intr-o buna zi, vom ceda nervos.

Astept cu interes raspunsul dvs, daca se poate as dori chiar un nr de inregistrare pentru cererea/sesizarea mea.

Multumesc!

Cu stima,
C. U. (un umil calator de zi cu zi).

PS: Stiu ca Metrorex nu depinde inca de primaria generala, speram ca va intra sub autoritatea acesteia cat de curand, dar pentru a pastra o nota de seriozitate am trecut la cc si adresa domnului primar general."

 

Răspunsul a întrârziat să apară dar, într-un final, a izbutit să găsească şi calea îndărăt; abia astăzi. Doamnelor, domnilor… răspunsul(!) :

 

"Stimate Domnule C. U.,
Urmare sesizării dvs. înregistrată la METROREX cu nr. M01/520/19.01.2009 vă facem cunoscute următoarele:

Suntem conştienţi de faptul că frecvenţa actuală a trenurilor, în special pe Mag. 1+3, nu asigură întotdeauna satisfacerea optimă a traficului de călători care a crescut în permanenţă în ultimul timp. Ne străduim să asigurăm, pe această magistrală, cel puţin intervalele planificate (6-7 minute pentru orele de vârf şi 9-10 minute în rest) care, trebuie să recunoaştem, uneori nu sunt suficiente pentru a prelua în mod corespunzător un trafic de călători aflat într-o continuă creştere. Sunt însă intervalele pe care le putem susţine din punct de vedere tehnic şi financiar, cu resursele pe care le avem la dispoziţie.
Aşa cum am precizat şi în comunicatele noastre oficiale, pe această magistrală există un factor perturbator important reprezentat de lucrările de modernizare a instalaţiilor de control al traficului, care se desfăşoară la ora actuală pe tronsonul Basarab – Dristor 2. Sunt lucrări strict necesare care au ca scop tocmai îmbunătăţirea gradului de confort al transportului cu metroul şi pe Magistrala 1+3. Din cauza acestor lucrări este afectată şi circulaţia pe tronsonul Eroilor-Industriilor datorită necesităţii compatibilizării a două sisteme funcţionale diferite. Datorită unor măsuri suplimentare de siguranţa circulaţiei, sunt posibile staţionări prelungite ale trenurilor în staţii, astfel încât pot apărea perturbări temporare de la graficul planificat. Perturbările iniţiale se amplifică în lungul tronsonului unde, datorită aglomeraţiei de la orele de vârf, staţionările în staţii depăşesc valorile planificate, rezultând o aglomerare accentuată a trenurilor. Este o situaţie temporară, pe care ne străduim să o gestionăm cât mai bine, prin intermediul Regulatorului de circulaţie, care face eforturi să asigure o reechilibrare cât mai bună a intervalelor de circulaţie, cu resursele disponibile în acel moment.(trenuri de rezervă), astfel încât distorsiunile să fie cât mai mici. Între varianta întreruperii totale a circulaţiei metroului pe Mag. 1+3, chiar şi pentru o perioadă mai scurtă de timp necesară pentru efectuarea lucrărilor şi varianta menţinerii în funcţiune a acestui mijloc de transport în condiţii mai anevoioase, s-a optat evident pentru a doua variantă.
Ne cerem scuze pentru disconfortul creat publicului călător în această perioadă de timp şi suntem convinşi că odată cu finalizarea modernizărilor circulaţia trenurilor se va ameliora simţitor, cu intervale între trenuri care să asigure un confort corespunzător. Odată cu finalizarea lucrărilor, se vor crea premizele ca circulaţia pe relaţia Linia de Centură-Industriilor să se desfăşoare fără a mai fi necesară transbordarea de la Eroilor şi N.Grigorescu, iar intervalul de circulaţie pe tronsonul N.Grigorescu-Eroilor va scădea semnificativ. Sperăm de asemenea ca să avem fondurile necesare pentru a putea finaliza şi modernizarea parcului de trenuri, ceea ce va sigura un confort sporit tuturor călătorilor care utilizează tranportul cu metroul.
Cu respect,
––––––––––––––––––––––––––––
C.N."

În concluzie, nu trebuie decât să mai aşteptăm puţin. Exact cum facem şi la metrou…
 

Rețete din preparate de bloc

• Martor şi tartor •

    Bună ziua, dragi locatari! Vă invităm să ne fiți alături la o nouă ediție a emisiunii „Să mâncăm nervii!”. Invitatul obișnuit al emisiunii, vecinul de deasupra, ne-a făcut o surpriză deosebită prezentându-ne una din rețetele sale matinale preferate, și anume „Tocătură țărănească de nervi alături de somn tăvălit cu ciocanul”. Dar iată despre ce este vorba:

-Ingrediente: pachețele de nervi (împrumutate de la vecini), somn dulce, picături chinezești, ciocan, bormașină, cuie, scânduri, un pet de bere de 2000 ml.

-Mod de preparare: se toacă mărunt nervii, adăugându-se pe parcurs câteva picături chinezești cu ciocanul. După vreo oră, se dau pe gât rapid 500 ml de bere. Se ia bormașina și se călește somnul dulce până la punctul de fierbere, adăugând cuiele unul câte unul. După încă jumătate de oră, se mai sting 500 ml de bere. Cu ultimele picături chinezești rămase, se fărâmițează nervii complet, întorcându-se în același timp somnul  pe toate părțile până la epuizare. Scândurile și cuiele rămase se aruncă la final, împreună cu berea rămasă, peste amestecul obținut, ținându-se încă 60 de minute la foc automat. Porția rezultată este pentru trei etaje.

   Realizatorii emisiunii împreună cu bucătarul vă doresc poftă bună ! 

Popor român, caut soluţii.

• Frustrări din cartier •

    Poporul român este fascinant. Este un popor leneş, ospitalier, şmecher. Urmaşii dacilor şi ai romanilor. Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Corupţie. Mult forme de relief şi degeaba. Gânduri şi vorbe de duh. Întâmplări.
   „Io nu înţeleg, frate, de ce a scumpit ăştia tarifele…Că a căzut cursele. Ai dreacu, nişte hoţi. Drumuri nu sunt, alea nu sunt, doar hoţi. Da’ aşa suntem noi…Aşa-s românii…Bre, l-am luat pe unul străin zilele trecute şi l-am mai învârtit pe aici, am făcut rondul cu el, mă înţelegi..? Să mai urce cursa un pic, mă înţelegi?..Ia uite ce drum! Pfiuu, ai dreacu, numai hoţi, m-am săturat de ei, domnu’…”.
   Râde ciob de oală spartă.
   „Plătesc ca boul nişte taxe, da? Măi, le plătesc, da? De ce mai dau şi plicul la doctor? De ce? Aşa-i în România..Popor de hoţi…Deci, eu plătesc taxele alea, da? Păi să nu dai cu ei de pământ? Dă-te, bă, în pula mea, nu vezi că e locul meu de parcare? Futu-vă-n gură, parchez aici de când m-am mutat, veniţi voi repede… Ce dacă plăteşti la primărie? Marş, boule!”.
   Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.
    „Ce ţărani, bre…Se bagă ei ca boii, nu pot să aştepte. Băi, cum sunt românii ăştia..Adică, eu stau ca dobitocul în coloană şi vin ăştia pe linia de tramvai şi ne dau muie. Popor de căcat. Hai pisi, mişcă, nu vezi că e galben?? Futu-i gura mă-sii de proastă, s-a oprit ea ca vaca, în loc să treacă! Băăă, n-am văzut…”
    Răul vine iute, binele încet.
   „Ce mor io pe ăştia care dau şpagă. Nu mai daţi, că de aia s-au învăţat toţi..Popor de şpăgari…Ia să nu le mai dea nimeni, să vezi ce fel o să fie. Fiecare vrea să-şi salveze curu’ în loc să recunoască greşeala. Nişte cârnaţi…Să-mi bag scula, ce dracu’ mă opreşte ăsta…? …Şefu, cum rezolvăm şi noi ?”.
   Rău cu rău dar mai rău fără rău.
   Nu vrem. Nu ne interesează. Fiecare ştie mai bine decât ceilalţi ce este de făcut. Proverbe cu sâmbure de adevăr şi milioane de ghiduri personale pentru supravieţuire. Degetul arătător este mereu îndreptat în direcţia greşită. Aşa vrea poporul. Popor fascinant, şmecher. Român. Soluţii ?