We Have Band, 5 noiembrie, Club Control

octombrie 8, 2010 • Eveniment subteran, Promo • robert

După un show de succes în ianuarie anul trecut, trupa britanică de electro-pop We Have Band revine în Clubul Control din capitală, pe 5 noiembrie, în plin turneu de promovare a albumului de debut.

În ultimii doi ani, We Have Band au concertat mult, şi-au câştigat o bază solidă de fani, au încantat publicul din numeroase oraşe ale lumii cu vibrantul single funk/punk Oh! şi au fost invitaţi pe a şasea compilaţie Kitsune Maison, cu piesa Hear It In The Cans. O recunoaştere formală a muzicii lor s-a produs anul trecut, când au câştigat concursul tinerelor talente organizat de unul din cele mai importante festivaluri din lume – Glastonbury.

Încurajaţi de recenziile pozitive şi aprecierile entuziaste, atât pentru prestaţiile live, cât şi pentru calitatea şi inovaţia muzicală, We Have Band au lansat, anul acesta, albumul de debut, WHB, la casa de discuri franceză Naïve. Materialul poartă semnătura producătorului Gareth Jones, cel care a lucrat şi cu Grizzly Bear, Depeche Mode, Erasure, Interpol, Nick Cave and the Bad Seeds, Garbage, The Futureheads, Mogwai sau Orbital.

Divisive – aparută ca single în martie – şi Honey Trap – care asigură coloana sonoră a celei mai noi campanii publicitare Diesel – Be Stupid – au fost piesele lansate oficial înaintea albumului. În iulie, populara piesă Oh!, de asemenea prezentă pe album, a fost relansată ca single, împreună cu un nou videoclip.

We Have Band sunt: Darren Bancroft (vocal, tobe, percuţie, sampler), Thomas WP (vocal, chitară, bas, mixaj) şi Dede WP (vocal, percuţie, sampler). Cei trei britanici cântă un amestec de electro-funk/pop/rock, dark dance într-un stil inovator. Influenţele declarate vin de la ESG, Animal Collective, The Rapture, Joy Division şi Talking Heads.

„Odată cu trecerea timpului, WHB şi-au însuşit un stil disco rock foarte cool, alert şi fără prea mult reverb.” – Stereogum

www.myspace.com/wehaveband

Pe 5 Noiembrie, în Club Control din Bucureşti, We Have Band aduc noul sound al scenei londoneze la Bucureşti. Biletele, în valoare de 35 de lei, vor fi disponibile în ziua evenimentului, la intrarea în club. Biletele cumpărate pentru concertul din aprilie nu mai sunt valabile, acestea putând fi returnate la punctele de achiziţie.

Cum au ajuns cowboy-ii să ajute la prevenirea cariilor

octombrie 4, 2010 • Aberația de intelect, Promo • Bilă

După ce ţi se bat turcii la gură, ia un Orbit ca să ţi se bată şi americanii înăuntru. Cam asta ar sugera noua serie de reclame Orbit Professional, în care microgranulele personificate în doi cauboi – probabil şeriful şi ajutorul său – costumaţi într-o ţinută de un alb imaculat, intră într-o speluncă cu specific americănesc – în speţă cavitatea bucală a oricărui mioritic – pentru a pune la punct microbii şi bacteriile întrupate în văcari cu un comportament grosolan şi bineînţeles nespălaţi pe dinţi, ce ciupesc de fund chelnăriţa sfioasă, infestând locaţia prin simpla lor prezenţă.

Tot vizionând clipul, o serie de întrebări mi-au încolţit în minte. Ca de exemplu următoarea: dacă cei buni sunt microgranulele iar cei răi sunt microbii şi bacteriile, cine sunt celelalte personaje care apar în clip? Mă gândesc că dom’şoara chelnăriţă care se plimbă neputincioasă de colo-colo ar putea juca rolul limbii, la fel cum cheliosul din spatele barului ar putea întruchipa omuleţul din fundul gurii care a văzut destule asemenea reacţii neplăcute la viaţa sa.

Şi ce se întâmplă dacă, de exemplu, după ce-i gonesc pe nenorociţii de microbi, unui neînfricat microgranul i se face foame şi comandă o friptură de vită? Cine îl apără pe el de carii? Exită cumva o gumă de mestecat special concepută pentru microgranule, ori cowboy-ii bucali consumă numai spirtuase şi nu li se face foame pentru că se hrănesc din imaginaţia copyrighter-ilor?

O altă întrebare ar fi: unde sunt caii microbilor şi ai bacteriilor? I-au alungat şerifii bucali sau ei n-au venit călare pe cai ci călare pe alimente? Iar domnul acela cu barbă albă şi cu joben este un microgranul mai în vârstă care a ajuns acolo cu o pastilă de Orbit mai veche şi care sleit de puteri a a stat ascuns la baza vreunei gingii în aşteptarea salvatorilor mai tineri sau e nu-ştiu-care agent secret al vreunei paste de dinţi ce a curăţat apoi locul încă o dată ?

Cam atât cu întrebările referitoare la acest caz. Aştept acum cu nerăbdare replica promptă a periuţelor de dinţi.

Când degetul îmi joacă feste

septembrie 27, 2010 • Brusturi media, Promo • robert

Când te mănâncă în cur, te scarpini, zice o vorbă de prin popor. Şi, de cele mai multe ori, aşa este. Mie mi s-a întâmplat vineri, numai că în loc să introduc degetul în locul acela unde lumina soarelui nu ajunge mai niciodată, l-am aşezat pe butoanele telecomenzii de la televizor, deşi mi-am propus să renunţ la a mai beli ochii la acest aparat electrocasnic.

…Şi am nimerit la emisiunea Vorbe Grele, emisiunea distinsului domn Victor Ciutacu, acest câine de pază al democraţiei frecată cu seu de Antenă (nici n-are importanţă numărul), frecvent muşcător de faţă al regimului PD-L-ist dar un delicat lingău de palmă al patronului Felix. Să nu mă înţelegeţi greşit, sunt pe aceeaşi lungime de undă cu războinicul Ciutacu, atunci când vine vorba de politica românească. Diferenţa între mine şi dumnealui (pe lângă faptul că domnia sa este cel mai deştept om de pe planetă, cel mai fin analist şi clarvăzător al tuturor evenimentelor de pe Terra) este că eu mi-aş băga degetul acela pe care trebuia să-l duc la cur în ochii tuturor politicienilor actuali din România, nu doar în cei care sunt băsescieni.

Cum spuneam, nimerind din greşeală la emisiunea domnului Guru, am zăbovit mai mult de 10 minute, timp mai mult decât suficient pentru a-mi umple gura de vomă şi urechile de scuipat. Invitatul domnului Ciutacu era domnul doctor primar al capitalei, Sorin Oprescu, un alt personaj demn de luat în seamă, mai ales când vine vorba de pişat. În afară de felul de a scoate cuvinte pe gură, tonalitatea vocii şi lătratul golănesc pe care cei doi îl au în comun, am remarcat că distinşii cavaleri ai scuipatului mai aveau o chestie care îi lega senzaţional: limba domnului Ciutacu (probabil manevrată de nişte sfori) era bine aşezată între bucile domnului Oprescu astfel încât se crease o simbioză mai mult decât perfectă pentru toţi cei care sunt duşmani ai regimului actual (şi nu numai).

Mi-am luat inima în dinţi, pixul în mână, beţigaşele de urechi la îndemână şi am cutezat să notez câteva epitete care au pigmentat emisiunea cu pricina. De exemplu: „ce surprize plăcute ne mai pregătiţi, domnule primar?”, „aveţi un vot de încredere, că doar v-a votat poporul”, „eu v-am susţinut tot timpul, mă veţi dezmăgi?”, „Doamne ajută să reuşiţi”, „uimiţi-ne în ultimul minut”, „ne vedem pe pasaj la Basarab”, „am fost onorat să vă primesc, spre dezamăgirea lui Blaga”. Lista ar putea continua şi în orice context ar fi aşezate, tot scuipat pe buci ar rămâne. Iar domnul Oprescu, gâdilat de limbuţa moderatorului, a trebuit să cace (ar fi căcat oricum) câteva probe de trufie: „anul ăsta termin pasajul Basarab”, „anul ăsta termin stadionul naţional”, „am făcut cele mai bune secţii medicale din Bucureşti” (eşti cel mai bun, pot să te ating?), „o să mut statuile la locul lor după ce termin şi parcarea subterană, să nu mai urle ăia” etc. Nu vreau să insist pe elucubraţiile chirurgului Aumădoare pentru că m-aş enerva la plic. Instant, adică. Oricum, un discurs golănesc, un limbaj stradal, o atitudine demnă pentru electoratul său.

Revin însă la domnul Ciutacu, realizatorul emisiunii. Foarte bine că înjură şi se ia de actualul regim, îl susţin în esenţă (repet, nu ar trebui omis niciun politician). Dar nene, să-l ai invitat pe Sorin Oprescu, cel mai prost primar pe care l-a avut Bucureştiul de la înfiinţarea sa şi să-i mănânci din palmă făţiş, mi se pare o pată de rahat cât China de mare, chiar şi pentru cel mai deştept om al planetei, domnul Victor Ciutacu. Maestre, vă mulţumesc din suflet. Acum ştiu sigur că data viitoare o să-mi bag degetul în cur, şi nu pe telecomandă. Dacă doriţi, îl pot da la supt după aceea.

Horoscopul săptămânii 27 septembrie – 3 octombrie

septembrie 27, 2010 • Câte-n lună și stele verzi, Promo • OpiniaCititorului

Fără număr, fără număr! Stimati cititori, luna ce se deschide în fața dvs e plina de surprize. Doar pentru voi, aici, puteți afla ce nu vă rezevă astrele.

– Vărsător: Foricele în codițe, ierbuță pe năsuc, zen. Praf și pulbere. O lună chioară. E rost de drumuri, iar Pluto retrograd în Jupiter ne arată clar că nu-s altceva decât drumurile până la muncă și-napoi. Atenție la excesele gastronomice, deși sunteți spontani, evitați să degustați diverse animale târîtoare sau lătrătoare.
– Pești: O bună rezistență la efort! Fantastic! Constelația Vinului și Galaxia Ginului în casa carierei dau rost de mari ambiții și încearcă să găsească drumul spre reușită, uneori pe căi lăturalnice neasfaltate, uneori cu taxiul direct în cârciumi. Important e să faceți lucruri minunate, să vă lărgiți orizontul dincolo de acvariul în care trăiți. Cum, nu v-a zis nimeni?
– Berbec: De închiriat: Voi. O să vă ajungă până peste cap datoriile și pentru a face față situației, veți trcece la închiriat părți din voi: o mână, un ficat, o icră la birou, o muie toată viața. Ar putea fi începutul unor magnifice aventuri! Voi și Chuk Norris.Totusi, în casa sănătății nu e chiar bine. Eu propun să o închiriați și pe asta, că și așa nu mai aveți multe de pierdut.
– Gemeni: Se poate și mai bine. Da știm! Hai un ultim efort. Ar fi cazul să vă ridicați, să dați drumul wc-ului pe care-l îmbrățișați cu atâta ardoare și să vă ștergeți la botic. Conjuncția Budă – Vomă este cel mai puternic vânt care vă suflă în nări. În prima jumătate a lunii vor fi ceva probleme în dragoste cu partenera datorită ciclului menstrual, dar odată luată problema în mână va fi mai ușor să depășiți această situație.
– Taur: Momeală vie non stop. Nu sunteți în formă prea bună. Nevasta, stăpână în casa, are grijă să fiți obosit tot timpul. Judecând la rece, nu e un lucru rău, dar evitați să vă dovediți vitejia! Carirea e pe un trend fulminant ascendent în jos, oportunitățile financiare sunt din ce în mai limitate. Sfatul astrologului este să vă apucați de meditație, reevaluare și distanțare. Nu de nevastă!
– Rac: Probabil cea mai fierbinte lună din an. Debordezi de energie, încins, nevoi primare mai mult decât satisfăcute. Probabil cei mai norocoși oameni ai lunii. Colaborare foarte bună cu colegii, muncă în echipă, dar cu toate astea poate apărea sentimentul de competiție, rivalitate sau chiar complexul dimensiunii. Asta e, nu le poți avea pe toate! Ai face bine să nu te surmenezi degeaba. O să ai nevoie de energie când te va f**e șefu-n cur la birou.
– Leu: Nici călare, nici pe jos. Nici deasupra, nici dedesubt. Nici pe față, nici pe spate. Decizii, decizii … asta va fi luna deciziilor. Bucură-te cât poți de libertatea cuștii, că în a doua jumătate a lunii intră soacra la voi în casă. Pot apărea tensiuni în viața de cuplu, ar fi cazul să aduci un suflu nou relației, iar aici nu mă refer la pârțurile de sub pătură. Atenție la bani. Ahh, nu, nu e cazul. Că nu aveți la ce.
– Fecioară: Nu este cazul să vă implicați în prea multe. În caz de suprasolicitare, bariera de protecție a organismului poate ceda. Nu-i bai, e doar o membrană. Virginitatea e oricum un lucru rar. Se vor pune multe presiuni asupra dvs în această perioadă, iar organismul trebuie întărit cu cocteiluri Molotov, cu aburii lui Bachus și cânepă din zone calde. Prietenii vor fi alături de voi, vor reconstitui aventurile cu un lux de amănunte înfiorător de intim. Hmm….
– Balanță: Toamna va aduce în suflete piesajul calm.Și cum refuzați să ieșiți din această stare, toți barmanii vor depune eforturi să vă dea în șuturi afară din cârciumă. Cu finanțele stați extrem de prost, singurul lucru bun în această perioadă este viața amoroasă. Atât de bun, încât oricum nu vă amintiți ce, când, cu cine și unde. Doar niște dureri suspecte în partea dorsală pot da câteva indicii.
– Săgetător: E rost de drumuri. De călătorit. Planeta mamă Zubrigus e în retrograd cu Nimicus. Așa și? Ar fi bine totuși să vă evaluați șansele, să vă pregătiți temeinic pentru noua etapă din viața voastră: ieșitul din rahat. O gură de aer proaspăt e bine-venită din când în când. Vierminus intestinalis este cel care vă grăbește drumul spre suprafață. Totuși nimic nu e ușor, așa că feriți-vă de polipii intestinali și de hemoroizi. Dacă scăpați, felicitări, mai avem pentru cine scrie și luna viitoare.
– Scorpion: Gata cu așteptarea! Orice ați face rezultatele sunt pe măsura așteptărilor. Sunteți recompensat cu vârf și îndesat! Grație spiritului gospodar, o să spargeți toate borcanele înainte de a pune murăturile, o să beți tot mustul înainte de a face vin. Noi vă sfătuim să haliți și toate vinetele, măcar să nu mai aveți nici zacuscă, că de gogoși sunteți destul.
– Capricorn: Un romantic incurabil. Iubirea plutește în aer. Miroase a shaorma și pipi.Trăiești o lună incendiară, plină de provocări. O simplă sugestie ar fi să-ți mănânci mucii la grătar. Partenera de viață este alături de voi. Pentru că o iubiți enorm o vedeți deja la proțap cu un măr în gură ca să mai tacă dracului. Din când în când stropiți-vă cu vin gâtlejul care saliveză degeaba pentru că visați degeaba cu ochii deschiși.

Pinguinulfurios

Până când nunta mă va lămuri

septembrie 23, 2010 • Aberația de intelect, Promo • robert

Zilele trecute am avut ocazia să particip la nunta unor prieteni, graţie invitaţiei pe care am avut onoarea să o primesc. Petrecută în dulcele stil clasic, evenimentul cu pricina s-a întins destul de mult în noapte şi a dat ocazia unor vechi amici să mai schimbe nişte opinii în jurul unor pahare din ce în ce mai nesătule.

Lăsând la o parte compoziţia artistic-gastronomică a nunţii (oamenii să fie sănătoşi şi să se iubească, hai casă de piatră!), am prins într-unul din drumurile din ce în ce mai dese către staţia de reciclare a băuturii două secvenţe muzicale care mi-au dat un pic ceasurile peste cap în timp ce încercam să nu-mi dau urina peste încălţări. Participanţilor la acest gen de manifestări pline de dragoste poate li se pare cunoscut momentul intonării celebrului „La mulţi ani cu sănătate, să vă dea viaţa tot ce doriţi etc.”, moment în care privirile doamnelor şi domnişoarelor devin atât de blajine încât masculii ar fi tentaţi să pună mâna pe un pripon sau pe o vedră de fân, urmat brusc de „Şi-altă dată, şi-altă dată, o s-o facem şi mai şi mai lată etc”, bucată melodică în care domnii îşi testează la maxim rezistenţa corzilor vocale, uitându-se unii la alţii ca o gloată de cimpanzei care abia aşteaptă să se dărâme gardul grădinii zoologice.

Ce nu înţeleg eu este următorul fapt: când se urează mirilor sănătate, fericire, să le dea viaţa de toate, zile senine, fericire, şi alte minuni din acestea de ce după aceea se cântă „şi-altă dată…”? Care altă dată? Adică deja se ştie că unul din cei doi însurăţei (sau poate amândoi) urmează să facă o altă nuntă? După ce li se urează oamenilor numai de bine, li se zice apoi că mai urmează „o altă dată”? Sau e un fel de urare a invidioşilor care nu au avut parte de o nuntă (aşa frumoasă)?

Pe lângă asta, ce înseamnă „o s-o facem şi mai lată”? Nu vorbim tot de o nuntă? Nu vor fi aceiaşi paşi, aceleaşi momente muzicale şi gastronomice? Sau gloata de nuntaşi scoate la iveală fetişurile legate de nunţi? Adică, ce-or să facă? Or să f#tă mireasa în loc s-o fure? Când vine tortul or să se pişe pe lumânări? Or să dea foc la restaurant? Vor dansa pe muzică de mitralieră, or să pună mine la intrare? Pe bune, nu înţeleg…

Bine, este posibil ca „altă dată” să însemne o altă nuntă, a altui cuplu. Chiar, acum mi-a venit. Cred că asta este. Să-l sun şi pe amicul meu să-i spun că nu are de ce să fie îngrijorat. Acum poate s-o lase pe nevastă-sa să iasă din casă.

De ce să faci un film cu şi despre dansatori în proiecţie 3D

septembrie 14, 2010 • Cronici de film şi teatru, Promo • OpiniaCititorului

De ce să faci un film cu şi despre dansatori în proiecţie 3D? De ce să faci un film îngrozitor de prost cu şi despre dansatori, în proiecţie 3D? Nu există efecte speciale sau scene ce ar merita văzute într-un astfel de format. De fapt, în orice format ai vedea acest film ar părea la fel de ordinar.

Nu aveam nicio parere despre Step Up când am decis să accept invitaţia la film dar nu mă aşteptam să văd o ecranizare lipsită cu totul de suspans, haz, esenţă, talent sau orice altceva ar face un film măcar decent.

Povestea-i cam aşa: el recrutează dănţuitori pentru trupa lui. El, adică Master Luke, îl vede pe alt el, Moose, cum îi face de râs rivalul într-un campus. Master Luke îl salvează pe Moose de poliţiştii fără inimă care vroiau să îl arunce în închisoare pentru că a detonat nişte baloane cu heliu în timp ce dansa.

Luke îl integrează pe Moose în ’’familia’’ lui de dansatori şmecheri. Apoi o mai recrutează şi pe Ea, Natalie. Cu toţii vor să câştige o mare competiţie de dans, logic. Între timp, Luke şi Natalie se combină dar ea e o nenorocită care a venit să-i spioneze lui echipa, care nenorocită e sora rivalului de moarte a prea frumosului Luke. Când a venit secvenţa în care ea îl vinde fratelui nu mi-am putut abţine un comentariu ce a ieşit mai tare decât aş fi vrut: ridicând arătătorul în aer am ţipat CURVO, într-un moment în care normal că s-a făcut linişte. Jenant, ştiu. Trei rânduri de scaune s-au ţâţâit la mine.

După ce ea-l toarnă pe frumosul Luke fratelui diabolic, vine competiţia şi, în ciuda spionajelor,câştigă locul fruntaş. Gata. Cam asta e. Mai sunt vreo două faze jenant de groaznice, nici nu le pomenesc pentru că oricum am lungit-o mai mult decât era cazul.

Mai menţionez ceva despre Luke: din câte mi-am dat seama el nu e dansator profesionist în realitate. Se vrea a fi actor, cred, dar nu-i iese nici aşa. Dar când şi-a azvârlit supărat tricoul într-o fază, arătând un tors perfect, toată sala a tras aer zgomotos în piept. Apoi pe durata vizionării am aşteptat să mai ridice băiatul textila, gândind că nu ar mai fi o pierdere totală de timp şi atenţie. Nu s-a mai întâmplat.

Trebuie să recunosc că m-au surprins plăcut două lucruri totuşi: primul, dansatorii. Foarte talentaţi, sincer. Scheme, figuri profesioniste etc. Dar să pui nişte dansatori înzestraţi să facă şi actorie, în cazul de faţă,e ca şi cum ai pune un câine să toarcă. Da ştiu, nu mă pricep la comparaţii. Al doilea a fost că, în momentul în care am afirmat cu voce tare’’ Nu se poate mai rău de atât’’, firul epic m-a surprins alternând pe ecran faze jucate mult mai sec decât cele anterioare. Mi-am dorit la un moment dat să văd un film cu Eric Roberts, ştiind că nu poate fi mai stupid.

Ca şi experienţă recomand acest film, măcar pentru a avea un model de comparaţie de acum înainte. Este greu, ce-i drept să rezişi până la final, eu am rămas din cauza banilor cheltuiţi şi a fricii de bătaie. Cred că am deranjat destui fani ai genului cu comentarii maliţioase.

Diana

Viaţa de cub

septembrie 14, 2010 • Aberația de intelect, Promo • OpiniaCititorului

Ştiu, la final va ieşi un clişeu total dar asta nu mă împiedică să scriu. Citesc prin tot mai multe texte despre o categorie de oameni ce poartă stigmatul dat de o mână de semeni. Ei sunt Corporatiştii, ei sunt cei ce pleacă la serviciu la ora 08.00 şi termină la ora 18.00. Ei sunt cei care au acces în clădirile de birouri pe bază de cartele. Cei ce vin în masă către structurile de sticlă.

E un lucru ştiut: corporatiştii sunt huluiţi de toată lumea. Se huluie de fapt şi între ei. Nu vreau acum să găsesc motivele pentru care se întămplă. Şi pentru că tot sunt în săptămâna în care grupez orice, voi încerca să îmi categorisesc şi colegii de muncă.

Păi avem aşa:

Arienii – rasă superioară de corporaţie, de obicei expaţi, deţin puteri malefice de manipulare a maselor. Scopul lor este corporatizarea populaţiei şi subjugarea acesteia întru scopuri meschine de monopolizare. Şi să trosnească românce.

Acoliţii – clone imperfecte ale Arienilor, cei cărora le aleargă prin vene doar cafeaua băută până târziu la birou, cei care fericiţi urmăresc un raport in PowerPoint, proiectat pe pânză fină, în locul unui film bun, cei care chicotesc de bucurie de fiecare dată când sunt rugaţi să mai scoată vreo analiză cu douăj’ de coloane din jobenul dedicat total companiei. Ei sunt cei care sunt puşi să spele creierele celor proaspăt veniţi, sunt cei care vorbesc cu pasiunea unui îndrăgostit de beneficiile avute din urma relaţiei cu Împărăţia. Ei sunt cei care se trezesc dimineaţa cu un nou pivot în cap, mai trainic şi mai frumos ca cel din seara precedentă. Ei sunt cei ce au făcut fuziunea între viaţa personală şi cea de la lucru, prima existând doar pentru a doua. Ei şi-au vândut bucuroşi sufletul pentru statusul de Corporatişti.

Neofiţii – tineri abia ieşiţi de pe băncile facultăţilor sau încă în câmpul universitar, cei cu sufletul neatins de hidoşenia unui program de penitenciar, cei care cred că nu exisă un microb de companie, cei care cred că visele cusute cu aţă medicinală şi împărtăşite machiavelic de Acoliţi sunt pure şi îndreptate către bunăstarea lor. Cei care încă mai au o viaţă personală dar sunt în mare pericol de a o pierde în favoarea subjugării totale rasei superioare.

Foştii trup şi suflet – cei ce au toate şansele de a ieşi la pensie din clădirea de sticlă, fostă arhitectură stil baroqe, transformată sub ochii lor de-a lungul timpului. Aceştia au crezut, au iubit de-a dreptul, au trăit pentru ca Împărăţia să prindă puteri şi să-şi mărească numărul de adepţi. Umbrele unor acoliţi de nădejde, sătui de bulshit-ul înghiţit ani buni.

Ateii infiltraţi sau transformaţi – cei care nu ( mai) rezonează cu visul companiei, cei care au ajuns acolo fără să-şi dea seama, cei care îşi duc treaba la bun sfâşit dar cu scuipat printre dinţi, cei care la ora 17.58 sunt cu mail-ul închis, cei care îşi respectă bruma de viaţă personală şi care nu se înduplecă să ofere niciun minut în plus cauzei Arienilor şi adepţilor săi. Cei care muncesc pentru a-şi satisface nevoile din afara programului: plimbări, concedii, beţivăneli, dezmăţeli de tot felul. Ei sunt cei ce au tupeul de a ajunge la ora 10.00 la birou, cu cafeaua în mână şi ochelarii de soare pe nas, rugând pe toată lumea să facă linişte, din respect pentru durerea de cap căpătată cu o seară înainte. Sunt cei care în team-buildinguri aduc bong-uri sau joint-uri şi îşi anturează colegii. Ei sunt cei care încă mai au prieteni din facultăţi, licee sau de oriunde din afara curţii regale.

Oricum ar fi şi oricare le sunt scopurile sunt oameni şi fac cu bună ştiinţă alegeri în viaţă, alegeri ce trebuie respectate de cei din jur. În orice categorie i-aş încadra, nu pot să le port pică, nu vreau de fapt. Şi nici nu am de ce, nu deranjează, nu put, nu vorbesc singuri şi în multe cazuri nici nu socializează. Tocmai d-aia nu înţeleg ura pornită asupra lor. Dar ei trebuie să existe.

Până la urmă ce ne-am face cu o ţară plină de meseriaşi, medici, reporteri, ziarişti, poliţişti, preoţi, boemi sau mineri?

Diana