Gothic

Fiecare picătură de sânge scursă în pământ mă salvează de mine. Eu, așa cum îmi spun astrele, devin din ce în ce mai negru, mai infect, având muzici demonice sub piele iar fiecare frunză atinsă de suflul meu ajunge țărână. Eu cu mine ducem o bătălie apocaliptică, distrugând în jur câmpuri de flori, păduri cu basme ascunse printre crengi, inorogi cu priviri de cristal. Hoarde de îngeri negri, având măști pline de mucegai, îmi  invadează porii, sorbind chimic orice strop de sudoare care îndrăznește să alunge sclavii monstrului din mine…Sunt resemnat în fața unui anotimp nuclear, menit să ardă viață și moarte, și sunt legat pe veci în temnițele ascunse din turnurile păcătoase ale unui destin plin de venin.

Fiecare picătură de sânge ajunsă pe covorul de paie din jurul meu aduce focul purificării. Îmi privesc brațele devenite cioburi, numai bune de a oferi carne haitei de lupi cenușii care mă năpădește, și încerc să caut o lacrimă pentru izbăvire. Mă lupt în continuare cu mine, în veșnicul teatru de război necreștin, sperând că Luna îmi va arăta calea unui drum către stele…Mă zbat să-mi desprind rădăcinile adânc înfipte în nisipuri mișcătoare, încerc să-mi frâng trupul în mii de părți ce pot fi luate de vânt și duse departe de chipul negru care-mi pune ceață în ochi dar nu reușesc. Implor vulturii cu ochi de sticlă de deasupra mea să-mi zmulgă suflul bucată cu bucată, eliberându-mă de mine…

Fiecare picătură de sânge pierdută în povestea scrisă de penița unui destin care nu poate fi al meu grăbește distanța către ultima filă. Încerc să păstrez literele care-mi pot oferi versurile unei melodii angelice dar, când deschid palmele, găsesc fire de nisip măcinate de furtună. Închid ochii minții, lăsându-mă condus către epilogul bătăliei cu mine și îmi las mâinile devenite cioburi să împrăștie venin peste coroanele copacilor seculari ce ascund povestiri pline de catharsis. Culeg petale de nonsensuri, crezând că pot făuri peisaje cu sens și nu reușesc să mă ridic. Sunt prins aproape de Hades, cu privirea Cerberului în coaste și obosesc cu gândul izbăvirii în ochi. Lupta cu mine nu o pot câștiga niciodată…

Drum închis

-Ce faci? Unde te duci?

-Nu ştiu, inainte.

-De ce ?

-Mă duc să caut.

-Ce ?

-Nu ştiu, ce-mi lipseşte.

-Dar ce-ţi lipseşte ?

-Voi ştii când voi găsi. Acum mă duc doar să caut.

-Păi trebuie sa ştii ce vrei când pleci pe un drum.

-De ce ? Ştiu că lipseşte ceva şi vreau să găsesc acel ceva.

-Dar e greu, nu ştii ce cauţi.

-Ba da, voi căuta orice ar putea să umple golul, care ar putea linişti focul.

-Dar astfel căutarea nu se va sfarşi niciodată şi vei fi singură pe drum tot timpul.

-Voi incerca să găsesc pe cineva pe drum, cineva căruia ii vor lipsi lucruri şi care va dori să caute.

-Tuturor ne lipseşte câte ceva, dar nu o luăm la fugă mereu. Rămânem cu ce avem deja, e mai sigur aşa.

-Si nu eşti curioasă de ce ai putea găsi dacă ai pleca să cauţi?

-Ba da, dar prefer siguranţa. Oricum nu vorbim de mine aici, de tine era vorba.

-Mă rog. Ce să iţi mai zic ?

-Nu pot crede că nu ştii ce cauţi…

-Păi de unde să ştiu dacă imi lipseşte ?

-Şi când te vei opri?

-Nu ştiu. Când voi crede că am găsit destul.

-Când pleci ?

-Nu ştiu, incă mă chinui să scap de siguranţa lucrurilor déjà găsite.

-Dar de ce acelea nu iţi sunt de ajuns ?

-Cum să fie de ajuns? Ai vazut ce e în lume, de câte lucruri, locuri, imagini, sentimente te poţi bucura?

-De acord, dar ai văzut totul la o singură persoană ?

-Nu.

-Deci nu le poţi avea pe toate…

-Dar nu pot nici spera.. ?

-Nu ştiu. Nu. Te vei dezamăgi şi iţi va fi rău, vei rămăne singură.

-Poate, dar eu tot trebuie să plec. Poate voi găsi pe cineva pierdut pe acelaşi drum. Sigur voi găsi.

-Treaba ta, te vei întoarce de fiecare dată la acelaşi gol şi vei pleca iar, nu te vei opri niciodată.

-Probabil. Nu vreau să mai vorbesc cu tine. Trebuie să plec.

-Vom mai vorbi.

-Ba nu.

 

                                                                                                                                                                                                                          Diana.

Gânduri de sărbătoare

    Astăzi am fost deranjat de o rază. Geamul opac al măştii mele a fost străpuns de solia luminoasă a soarelui, tulburându-mi privirea pierdută printre mlaştinile interioare, spărgând imaginile în cioburi. Acum, când e frig, eu a trebuit să-mi deschid neputincios fereastra alter-ego-ului, doar pentru că, din principiu, nu puteam lăsa o rază să aştepte. Pentru că, de sărbători, ar trebui să-i facem pe alţii fericiţi, aşa cum cineva ar trebui să ne facă pe noi. Dar dacă, presupunând liric, nicio rază nu m-ar face fericit, de ce aş fi eu politicos?

   Astăzi fruntea mi-a fost acoperită de o pală caldă de vânt, adusă, probabil, de ecourile strigătelor din mine. Acum, când e frig, am fost nevoit să-mi descopăr mintea închistată în slăbiciune, doar pentru că adierea uşoară nu putea fi lăsată să treacă. Pentru că, în zilele cu Moş Crăciun trebuie să ne pese de unii şi de alţii. Ipotetic, nepăsându-mi de sănătatea frunţii mele, de ce aş prinde vântul primăvăratec?

   Astăzi am privit zăpada topindu-se, hrănind pământul. Deşi ar trebui să fie frig, gheaţa devine uşor apă, apoi aer. Iar eu, căzut în iarnă, am fost obligat să privesc o renaştere a naturii într-un moment în care griul nu are voie să devină albastru. Pentru că, în zilele cu daruri şi alint, ar trebui să admirăm căldura în fiecare imagine care ne iese în cale. Dar dacă, făcând o supoziţie cu tentă reală, în noi frigul este stăpân deplin, cum putem să nu transformăm în gheaţă orice floare pe care am atinge-o?

Încotro?

Oamenii reacţionează diferit în faţa zidurilor ridicate de gânduri, fapte sau situaţii. Unii dintre noi ne vom opri brusc, acceptând resemnaţi fiecare cărămidă a peretelui iar alţii îşi vor toci buricele degetelor până vor reuşi să treacă de partea cealaltă. Cei care vor privi tâmp către capătul de drum din faţa lor nu vor şti niciodată să vorbească, să râdă, să înveţe. Ei vor fi cei care, temându-se pentru negrul celor lăsaţi dincolo, vor fi primii înconjuraţi de umbre, gheaţă, cioburi. Întocmai ca pe cărarea de unde au venit, vor agăţa doar ceea ce îi doare, vor gusta doar clipele murdare, ignorând fiecare rază de soare care îi aşteaptă necondiţionat. Sunt oameni care nu vor îmbrăca niciodată armura unui cavaler care să conducă victorios o luptă. Singurul aliat al lor va fi mândria de a putea privi zidul, de a-l accepta şi de a trăi resemnaţi că umilinţa nu i-a atins.

Cei care se vor strădui din răsputeri să arunce în aer bariera din calea lor sunt indivizii care învaţă să fie fericiţi. Sunt oamenii care vor câştiga bătălii, vor secătui şi ultima picătură de sânge din ei pentru a putea păşi pe Lună, vor arunca orgolii, secunde moarte sau bucăţi de suflet murdar. Vor preţui fiecare clipă care le va da forţa să escaladeze stâncă după stâncă, crezând cu tărie că dincolo de crestele umede şi reci străluceşte astrul suprem.

Există lucruri care fac diferenţa între zi şi noapte, între alb şi negru. Cei care vor lupta pentru lumină, vor trăi. Restul, vor fi sclavii zeului întunecat.

Filip şi lupta dusă degeaba

Filip îmi tot spune că fiecare moment al vieţii este o luptă. Filip a început să-mi dea sfaturi, ce să spun…El, care tot crede în zâne, soare, fulgi de nea. Un căcat. Filip e doar un prost care are impresia că poate ajuta personajele de basm să redevină luminoase. Vă spun eu, nu poate ajuta pe nimeni.

Lupta, într-adevăr, există. Speranţa unui epilog cu zâmbete şi culoare rezistă, de obicei, dar mai apoi se duce naibii.  Iar Filip îmi tot spune să mă ghidez după un clişeu nenorocit, cel legat de pierderea lucrurilor frumoase. O, da! Nu-l pot contrazice. Sunt bătălii în care cred, şi tot cred, şi tot cred până realizez că alerg orbeşte pe un câmp plin cu flori de gheaţă, gol, secătuit de voinţă. Ştiu, basmele nu sunt basme cu adevărat, visele nu sunt vise iar Filip e singura certitudine. Până la urmă, e un prieten bun.

Sunt lupte pe care trebuie să le dăm singuri. Trebuie să le dăm cu noi, pentru noi, ignorând gloata sfătoasă din jur, cu armuri şi cavaleri din tablă. Filip îmi spune că le poţi râde triumfător piticilor din stomac, atunci când aceştia se agaţă cu unghiuţele lor murdare de pereţii burţii, spunându-le că fiecare zi este ultima zi. El crede că în acest caz planurile s-ar topi într-o mare de întrebări şi lacrimi mute. M-a întrebat ce aş face dacă aş şti că mâine ar fi ultima zi. Aş iubi? Aş vărsa lacrimi patetic de disperate? Aş da o fugă până pe lună? Aş tăia un porc? Aş sta? Aş mai lupta? Filip, taci!

Lupta mea este cu Filip. Îl credeam un bun prieten dar m-a dezamăgit mereu, în ciuda speranţelor mele şi a confesiunilor făcute. Calea o aleg eu. Nu destinul, nu astrele, nu evenimentele, ci eu. Dacă va fi bună sau rea, probabil mi se va rupe.

Înregistrarea cu Geoană primind sex oral – Cum a luat liderul PSD peste o muie de euro

Preşedintele a fost reales. Şi asta chiar dacă toţi s-au pus împotriva lui.  Oricât de mult au încercat să-l defăimeze, n-au reuşit. A fost o luptă murdară în care mogulii şi comuniştii au folosit cele mai meschine arme pentru a-l răpune.        Indiferent de mizeriile cu care a fost atacat, preşedintele a rămas vertical. Este clar că operaţia de hernie de disc a fost una reuşită! Mai mult, atunci când a avut şansa să contraatace, nu a făcut-o. Moralitatea nu l-a lăsat. Aşa se face că nici înregistrarea prezentându-l pe Mircea Geonă într-o postură ingrată nu a fost făcută publică. Până mai deunăzi. Dar aceasta este întocmai excepţia care confirmă regula.

Pentru a înlătura orice suspiciune care ar putea plana asupra veridicităţii acestui material video, Revista Cioburi nu a ezitat să contacteze aceeaşi echipă de experţi video care au elucidat şi imaginile din filmuleţul  în care Traian Băsescu ar fi lovit un copil. Nu a fost deloc uşor, dar în final au reuşit!

Iată ce-a ieşit:

frame1

frame2

frame3

frame4

frame5

frame6

Săptămâna sub medie – 7 – 13 decembrie

brusturi.media

  • Luni, în plină fierbere politică generată de dorinţa partidelor de a număra cât mai corect voturile din cel de-al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor, Libertatea ne prezintă modalităţi de a recunoaşte un administrator hoţ. Iată şi profilul: îi place să controleze tot, se crede stăpân pe bloc şi pe proprietarii acestuia, acaparează discuţiile, nu cooperează, are grupuri de interese şi se opune iniţiativelor legale. Una la mână, asta e profilul administratorului cu ştate de securist. Şi doi… Cine răspunde după ce vreun locatar mai înfipt apucă să castreze cu cleştele de cuie un administrator care îndeplineşte toate aceste condiţii, dovedindu-se mai apoi că de fapt proaspătul eunuc făcea doar pe interesantul?
  • Click!-ul de marţi ne prezintă portretul robot al celui mai periculos ucigaş în serie în viaţă, probabil şi în libertate, pus sub urmărire de autorităţile americane de aproape 25 de ani. Rămâne de văzut dacă suspectul va fi remarcat făcându-şi piaţa la Obor sau va fi zărit aşteptând tramvaiul în staţie la Nerva Traian.
  • Tot marţi, dar din Libertatea de data aceasta, aflăm că un alt răufăcător, anume un spărgător de bănci din Detroit, este căutat de poliţie după respiraţia urât mirositoare. Nu ştim exact în cât timp va fi prins dar ce putem intui este că după ce va încăpea pe mâna autorităţilor acesta are reale şanse de a deveni un etalon Wrigley Spearmint.
  • Miercuri, Cancan-ul îşi pune o întrebare cu voce tare: Andreea, tu l-ai albit?! Apoi ne prezintă o poză făcută de paparazzii de casă în care podoaba capilară a tânărului Bănică Jr. îşi etala o culoare ceva mai grizonantă ca de obicei. Ce ţi-e şi cu ideile astea preconcepute, dom’le… Cum ţi-a apărut un fir de păr alb, femeia e de vină.  Poate că omul chiar s-a albit în cap doar ca să se dea puţin nins, aşa, ca să fie în ton cu Crăciunul. Sau poate că omului chiar i-a rămas pe creştet  puţină vopsea de la ultima chitară recepţionată în moalele capului de la o zână rămasă fără baghetă magică.
  • Libertatea de joi recoltează noi rezultate ale unor cercetători britanici, spulberând aparent visul oricărei năsoase crăcănate şi cu coşuri pe faţă. Cică alcoolul nu îi face pe bărbaţi să vadă femeile mai frumoase. Ba mai mult, după ce li s-a dat să bea, s-a constatat că de fapt cele ale căror percepţie a fost deformată în raport cu sexul opus au fost femeile şi nu bărbaţii. Veste bună pentru ele este că studiile ai căror subiecţi sunt englezi şi care implică alcoolul în cantităţi industriale, nu sunt general valabile şi asta pentru că englezii sunt nişte beţivi notorii. Vestea bună pentru ei este că se pot baza pe alcool şi în continuare.
  • Tot Cancan-ul, dar cel de vineri, nu scapă nicio clipă din ochi vedetele, oricare ar fi ele, şi ne prezinză cum băiatul lui Jean de la Craiova, câştigătorul ultimului sezon al concursului Dansezi pentru miile de euro ale lui Ştefan Bănică Jr., a cheltuit 2000 de lei pe care ta-su’ i i-a făcut cadou, doar într-o seară, la ruletă şi la păcănele. Eu cred că puştiul a făcut-o mai mult în ciudă. Păi la câte nunţi a ratat manelistul câtă vreme a fost ţinut în cantonament, ăla micul ar fi putut să piardă la pocker toate maşinile de pe stradă şi tot ar mai fi rămas cu vreo 20000E de cheltuială.
  • Sâmbătă în schimb, Cancan-ul ne prezintă şase paşi prin care eviţi să te îngraşi în vacanţa de iarnă. Dintre aceştia, cel puţin doi(bea apa in timpul zborului cu avionul! şi nu te lasa ispitita de mini-barul din hotel) ar debusola orice gospodină conservatoare cu gândul la borcanul de murături care a luat aer sau orice coafeză de periferie. Îmbucurător este că nicăieri nu a pomenit de excesul de cârnaţi, lebăr, sarmale sau pomană a porcului.

Horoscopul săptămânii 14-21 decembrie 2009

Se apropie, fugiţi! Vine Crăcăciunul ! Îl simţiţi fiecare, în suflet sau în portofel. Ceaţa nu s-a ridicat, gerul s-a înteţit. Zăpada nu apare. Probabil taximetriştii au apelat la o renumită cititoare în zaţul de cafea şi în maţul de hamster pentru a nu le murdări maşinile tunate. Jean Horoscopizdul,  în ciuda tentaţiilor, a rămas fidel şi este aici lângă dumneavoastră pentru a vă prezice viitorul apropiat. Ciorba-i fresh, stomacul cere. Să purcedem spre astre:

Berbec. Gibonii din această zodie, rămaşi cu o cutie craniană parţial închisă, nu datorită deficitului de vitamina D, ci a proastei funcţionări a sinapselor, vor avea parte în joia aceasta de o chermeză a firmei, locaţia fiind una oarecum familiară nasului fin: restaurantul Protan. De trei lucruri nu vor duce lipsă acolo: de carne, de punci organic şi de fete dezmembrate.

Taur. Sub îndemnul ai cap de taur şi boaşe de aur, masculii vor fi asaltaţi pe tot parcursul săptămânii de fete cu forme lucrate la strung ori la concursul naţional de scos cartofii cu mâna din pământ. Cei mai excentrici vor refuza să bage carne în gură în postul Crăciunului, rezumându-se doar la a molfăi un zgârci printre gingii.

Gemenii. Nu că aş avea o datorie faţă de ei ori că îi admir dar ăştia sunt făcuţi în ciuda celorlalţi muritorii de rând. Inteligenţi de leneşi de fel, iată că vor câştiga la loterie joi, pe banii unui prieten care le era dator cu o bere. Başca biletul pus era cu numerele pe care îndatoratul le juca de o viaţă.

Rac. Posesoarele unui mers cu spatele orizontal, dezbrăcate, călare pe vreun bătrânel excitat vor avea parte de o mare surpriză sâmbătă în club când vor da peste mătuşile lor octogenare, venite de la ţară pentru a pune şi ele buzele pe un organ urban. Se va isca o bătaie cruntă între ele pentru acapararea mascului alfa : băiatul de serviciu.

Leu. Pepeleul de oraş, ajuns cu mare fler la tăierea porcului, se va intersecta vineri, în birtul comunal,  cu hiena rurală. Lupta dintre cei doi va fi acerbă, incluzând săpăligi, furci, praştii, scaune şi câteva pet-uri de sticlă. Învingătorul va fi în mod misterios un poliţist, care pentru a-şi lua rolul în serios va face uz de spray-ul lacrimogen din dotare. Totuşi ar trebui să înveţe să nu-l mai folosească contra vântului.

Fecioara. Ăştia mai fetiţe, mai fleoşcăiţi dintre ei, vor îndura o mare nedreptate. Cu toate acestea, uzi între picioare fiind, nu veţi comenta nimic. Rezultatul se va vedea ulterior când veţi lucra şi de Crăciun şi de Revelion, nefiind în stare să ridicaţi botul din pământ şi să faceţi gură precum ceilalţi colegi de muncă. Vă încălziţi cu un gând de fecioară, cum că doar prin sacrificiu şi muncă până la epuizare veţi ajuta ţara să crească. Bravo, lăsaţi-i pe alţi să petreacă că doar ei au de pierdut.

Balanţa. Visaţi la o excursie în ţările nordice alături de cei mai buni prieteni, trecerea dintre ani urmând să o sărbătoriţi lângă un şemineu împreună cu trei suedeze focoase. Deschideţi ochii, visaţi. Cel mult aţi putea spera la o baie cu sulf  la Govora. Asta dacă nu mai găsiţi bilete la Vanghelion. Pentru a vă îmbuna vă voi împărtăşi o expresie spusă frecvent de bătrânul shaolin, orbit de  alcoolul medicinal : dacă n-ai bani să treci strada, o freci pe trotuar.

Scorpion. Primesc multe semnale cum că scorpihoiţii ar fi nemulţumiţi de prezicerile mele. Eu sunt un clarvăzător, spun ce-mi dictează astrele. Nu este vina mea că nici la 200 de milioane de ani lumină nu sunteţi iubiţi. De fapt şi cei care nu vă cunosc, până şi spermatozoizii vă urăsc. Totuşi iată că o aură pozitivă va domina în această săptămână, vă va mângâia, linişti şi mulţumi. Veţi avea parte de înţelegere şi de dragoste din partea duşmanului. Totul este roz … ( aşa sper că nu s-au prins că am minţit, săracii sunt pierduţi).

Săgetător. O săptămână excelentă pentru posesoarele de nuri naturali cu mamelonul perfect. La serviciu veţi fi curtate într-una, primind diverse cadouri scumpe. Acasă veţi descoperi o maşină nouă, cumpărată de iubit. Totul este perfect, nici măcar atacul cerebral de miercuri nu vă va şterge zâmbetul de pe faţă.

Capricorn. Mulţi din zodia nambanidecorn, dar îmi iau un covrig, vor simţi o milă pentru cerşetori. Probabil şi panicaţi de faptul că au furat, dezbinat familii şi că au vorbit tâmpenii tot anul, vor încerca acum să ajute şi ei cât pot oamenii amărâţi. Îşi vor vinde apartamentul şi toate bunurile pentru a face cât mai multe persoane uitate de şansă fericite. Ulterior le vor deveni colegi de canal.

Vărsător. O săptămână excelentă pentru a vă apropia de iubită. În ciuda unor mici neînţelegeri totul va merge cum nu se poate mai bine. În casă vă veţi iubi, pe afară vă veţi înşela reciproc pe la spate. Mă rog dumneavoastră pe la spate, ea pe faţă.

Peşti. Mari amatori de sporturi extreme îşi vor modifica fizionomia cu parapanta în weekend. Transportaţi de urgenţă la spital vor beneficia de profesionalismul medicilor, care le vor încurca fişele cu ale unor donatori de organe. În rest toate bune şi frumoase, miercuri chiar veţi fi cinstiţi cu un suc de către un necunoscut.

Cioburi de iarnă

Eu nu am să mai fiu niciodată eu. Celebrul alter-ego al meu îmi face gingaș cu mâna, lăsându-mă rupt în mine, spart în cioburi murdare, așa cum, poate, merit să fiu. Tot caut răspunsuri la întrebările pe care fiecare melodie cu iz de artă mi le strecoară în timpane, și nu găsesc.

Lucrurile mărunte pot face minuni. Adunate unul câte unul, mărunțișurile fiecărei clipe se pot transforma într-un destin magic, plin de culoare și zâmbet. Mereu tindem doar către mare, mult, măreț fără să privim la firele de nisip care ne intră printre cute și care ne pot deveni castele superbe. Încercăm o viață întreagă să atingem soarele dar nu vedem picăturile calde de ploaie care ne inundă fruntea. Alegem calea cea mai scurtă și mai dificilă în loc să pavăm cu răbdare și stropi de zâmbet lungul drum al existenței care trage de noi. Și ne trezim rătăciți, orbi, goi, fără esență, acoperiți de întrebări și fără viziunea unei reîntoarceri la basmele imaginației pierdute undeva în trecut.

Timpul poate fi oprit. În noi, timpul se oprește dacă vrem. Avem acea putere fermecată de a stăpâni secundele care ne aduc lumină în priviri. Timpul ne face egoiști. Instinctul de autoconservare ucide lumea de lângă noi, oferindu-ne singurătate în  puținele clipe rămase, așa cum ne dorim de cele mai multe ori. Dar în noi, un mag ne ajută mereu să păstrăm nealterate dorințele care izvorăsc din vise. Iar visele alungă balauri…

Eu nu am să mai fiu niciodată eu. Eu, așa cum m-am cunoscut. Voi fi în lumea mea, așa cum am construit-o. Nu vor fi uși, ferestre, aer. Vor fi doar cioburi

Visam …

Se spune că visele de pe la 16 ani tind să devină realitate ulterior. Plus de asta se spune că ele îţi modelează caracterul. Ciudat …

Visam că o să nu rănesc nicio fată, deşi îmi voi face de cap cu destule. Visam că nu voi  lăsa niciodată bunul simţ să dispară. Visam ca pe la 22 de ani să fiu elogiat de către prieteni. Visam că nu o să duc lipsă de bani. Visam că o să cânt, în paralel cu o carieră în stand-up. Visam că nu o să las lenea să-mi îmbrăţişeze zilele. Visam că o să-mi bucur părinţii, că o să fie mândri de mine. Visam că o să fiu sănătos tun. Visam că o să ajung să dau mâna cu Kobe, să-i fac un crossover perfect. Visam că o să mă introducă Jay pe scenă, poate chiar Luda. Visam să fac turul lumii, fără bani, stres sau alte complicaţii inutile. Visam să dau la actorie, visau şi alţii pentru mine acest lucru. Visam să aduc o bucurie unei terţe persoane în fiecare zi. Visam droguri, visam prost. Visam tatuaje pe abdomen şi coaste. Visam să nu pierd dumele, visam să le exploatez. Visam să-mi lărgesc cunoştinţele generale. Visam o lume paşnică. Visam să eschivez orice lovitură fizică sau morală. Visam un menage a trois săptămânal. Visam să locuiesc cu încă alţi 3 prieteni într-un apartament călduros. Visam sticle de bere, vin ori long drink-uri non-stop. Visam să fac mişcare cât mai mult. Visam să am o ambiţie ieşită din comun. Visam ca la bătrâneţe să fiu lucid. Visam să am copii, mulţi. Visam o soţie care să mă accepte cu toate defectele mele şi care să mă iubească necondiţionat. Visam să fiu liber. Mă visam fără complexe, fericit.

Ei bine visam destule. Multe nu s-au adeverit. Multe se pot adeveri. Poate că fiecare are cât poate duce.

TU ce visai ?