Banlieue 13 – Ultimatum

august 6, 2009 • Cronici de film şi teatru, Promo • ghidushie

Astăzi am avut plăcerea de a viziona şi continuarea filmului regizat în anul 2004 de Pierre Morel, Banlieue 13, avându-l ca scenarist pe binecunoscutul Luc Besson. Încadrat pur în domeniul acţiunii, filmul se remarcă prin scene de luptă moderate excelent de către Cyril Raffaeli( având rolul căpitanului Damien Tomaso), stunt masterul principal al filmelor de acţiune hollywoodiene din ultimii şase ani, piperate de mişcările complexe, dar naturale, de parkour ale lui David Belle( în film interpretându-l pe Leito), inventatorul acestui tip de sport care în ultimii ani a luat amploare atât în Europa cât şi în Statele Unite ale Amercinii şi Asia.

Povestea filmului se învârte în jurul încercării celor doi de a opri distrugerea de către autorităţi suburbiei 13, o zonă total independentă de restul Parisului, unde au fost aruncate persoanele sărace şi cei asupra cărora guvernul nu putea deţine controlul. Suburbia este despărţită de restul oraşului de un gard de beton de zece metri, o adevărată fortăreaţă păzită în permanenţă de oamenii legii. Tomaso şi Leito sunt prieteni deşi cei doi sunt de o parte şi de cealaltă a legii. Leito fiind născut şi crescut în această suburbie a învăţat că fiecare zi este doar o luptă pentru supravieţuire, pe când Damien trăieşte doar sub dictonul „Liberté, Égalité, Fraternité”. Nu lipsesc nici scenele de umor franţuzesc, încadrate excelent pe întreaga durată a filmului.

În momentul în care o companie importantă doreşte construirea unui cartier destinat persoanelor bogate, pe fir intră directorul Departamentului Intern de Securitate Francez , care pentru o sumă considerabilă de bani îşi ia angajamentul să elibereze terenul pe care se află în acest moment suburbia 13. Cu ajutorul subordonaţilor, dispunând şi de o vastă trupă de intervenţie, el realizează o diversiune prin care dezinformează preşedintele, punându-l pe acesta în situaţia de a evacua suburbia 13. De asemenea ştiind că Damien Tomaso este cel mai pregătit om din poliţia franceză, singurul capabil să le pună beţe-n roate, îi înscenează acestuia o posesie de heroină. În drum spre închisoare, Tomaso reuşeşte să-l anunţe pe Leito despre ce s-a întâmplat. De aici până la un film plin de adrenalină nu mai sunt decât doi paşi şi vreo trei mişcări de shotokan.

Recomand acest film tuturor celor care nu au mai văzut demult o peliculă cu o acţiune explozivă, regizată ca la carte. De asemenea puteţi arunca un ochi şi la prima parte în speranţa că veţi întelege mai uşor şirul evenimentelor.

Discriminarea corectitudinii politice

august 6, 2009 • Aberația de intelect, Promo • motzoc

Nu vă simţiţi discriminaţi când nu puteţi discrimina? Adică de ce să nu îi pot spune unui homosexual, pârţar, poponică, poponar, etc? De ce să nu pot spune unei femei proastă, fustă, pizdă, etc? Sau unui bărbat pulărău, pulică, lache, etc? Nu mă înţelegeţi greşit. Nu folosesc cuvintele astea decât extrem de rar şi de obicei când beau prea mult sau sunt nervos şi continenţa verbală are de suferit. Însă ceea ce îmi pare stupid este faptul că încercăm să oprim discriminarea de orice fel prin instituţionalizarea discriminării şi impunerea ei cu forţa. Nu vi se pare că suntem nişte actori proşti într-o ecranizare stupidă a cărţii 1984 de Orwell? Această restricţie a opţiunilor de verbalizare nu îmi pare benefică nici discriminatorului şi nici discriminatului. În nici un caz în care se impune o anumită conduită, cel care are de suportat acea impunere nu îşi schimbă mentalitatea şi nici optica asupra celuilalt. Politica pumnului în gură pe care o aplică cel care discriminează devine astfel reciprocă iar cel discriminat aplică aceeaşi metodă idioată de raportare la celălalt. Nu cred că aceasta este calea prin care se poate schimba mentalitatea şi, indirect, o societate.

Ceea ce voi comenta mai departe este doar un exemplu care poate fi aplicabil oricărui tip de discriminare. Dacă eu privesc homosexualitatea ca pe ceva dezgustător, nefiresc sau îmi pare o prelungire a jocului cu puţa în nisip din copilărie, aceasta este viziunea mea asupra vieţii şi asupra fenomenelor şi evenimentelor pe care le regăsesc pe parcursul ei. Sunt deschis şi doresc să cunosc şi optica altor oameni asupra acestor evenimente. Din păcate nu am auzit nici un argument sau o idee revelatoare a unui gay care să mă facă să înţeleg fenomenul respectiv. Cel mai des aud că gayii sunt normali pentru că aşa simt ei, pentru că e alegerea lor, că nu trebuie blamaţi, nu e o boală ci este ceva ereditar. Din păcate nu pot să nu observ că acestea nu sunt argumente. Poziţia gayilor din România, este fie una defensivă de afirmare a eredităţii homosexualităţii, fie una agresivă de impunere a unui nou model de vocabular mai puţin discriminatoriu la adresa lor. Din păcate nu se înţelege că indiferent de vocabular, raportarea cetăţeanului la homosexualitate va fi aceeaşi atâta timp fenomenul nu este înţeles. Sensibilizarea populaţiei nu se face prin gay-fest-uri unde apar tot felul de ciudaţi care îşi dau în petec. Dacă cei discriminaţi, în acest caz gayii doresc să fie luaţi în serios trebuie să se comporte ca atare. Deschiderea către dialog trebuie să fie susţinută şi mediatizată astfel încât oamenii să devină conştienţi de problemele pe care le întâmpină această comunitate. De exemplu nu mi se pare normal ca homosexualii să nu poată moşteni bunurile partenerului de viaţă doar pentru că nu este acceptată căsătoria între partenerii de acelaşi sex. Mie personal mi se pare de tot râsul un astfel de eveniment, însă cred că indiferent de opţiunea noastră sexuală trebuie să avem aceleaşi drepturi. În acest caz, cred că cetăţeanul de rând nici nu înţelege că este vorba doar de o căsătorie civilă şi nu de una religioasă.

Un lucru care mă frapează este faptul că opinia mea îşi pierde din valoare la nivel instituţional. Dacă nu sunt pro gay înseamnă că sunt împotrivă. Glumele mele, deşi proaste, constituie opinia mea personală care nu îmi poate fi îngrădită de nimeni. Dacă spoiesc opinia cu un alt fel de vocabular nu fac decât să creez o falsă imagine a societăţii în care trăiesc. Ambele părţi au dreptul să fie respectate. Prin respectarea opiniilor se presupune că acorzi şi dreptul la exprimarea opiniei. Din păcate bunul simţ în raportarea cu celălalt nu poate fi condiţionat prin norme legale. Acestea nu fac decât să restricţioneze conduita celor care deţin deja bunul simţ. Dacă dorim bun simţ în raportarea dintre oameni trebuie să recunoaştem că acesta va fi obţinut numai prin discuţii deschise şi prin înţelegerea fiecărui grup sau comunităţi care se află în situaţii discriminatorii. Dacă discuţia responsabilă lipseşte, efectele unei legislaţii vor fi temporare sau vor lipsi cu desăvârşire. Dacă dorim bun simţ acolo unde nu există trebuie să ne adaptăm mesajul pentru respectivele personaje. Bunul simţ există deja în salon dar cu siguranţă nu există în stradă.

Soare, mare şi multă apă

august 6, 2009 • Jumătatea plină, Martor şi tartor, Promo • motzoc

Săptămâna trecută am descoperit că într-adevăr poate exista o jumătate plină a paharului. Trebuie doar să ai timp să o observi şi să o apreciezi. Timpul necesar, în cazul de faţă, a apărut datorită unui scurt concediu petrecut în Delta Dunării la Sfântul Gheorghe. Datorită faptului că festivalul Anonimul din Sf. Gheorghe nu începuse încă, numărul de turişti nu sufoca privirea iar bunul simţ era la el acasă. Datorită bugetului redus am fost nevoiţi (eu şi soţia) să ne mulţumim cu doar 1000 de lei pentru 5 zile de frecat menta (cu tot cu transport, campare în camping, masă şi beutură după plac). Condiţiile din camping au fost mai mult decât satisfăcătoare (15 lei / zi / cort + 10 lei / persoană taxă eco), toaletele şi duşurile fiind foarte curate şi în excelentă stare de funcţionare (ceea ce ar trebui să se încadreze în normalitate). Internet WI/FI moca în cârciuma din camping (şi chiar funcţiona), film în fiecare seară pe ecranul festivalului, băutura şi mâncarea ieftinache. Berea la 2,5 – 3,5 lei – în funcţie de brand, cea mai scumpă bere Heineken la 5 lei, indiferent unde o beai – pe plajă, în cârciumă sau pe stradă, în faţa alimentarei. În principiu v-aţi facut o idee cam cum ar trebui să fie portofelul.

Însă nu despre asta ţin să povestesc.

Am fost plăcut surprins de liniştea din localitate, doar uneori străpunsă de trocarici, adică tractorul care transportă turiştii din localitate la plajă (care se află cam la 1,5 Km de localitate). Comuna nu are drumuri pavate sau asfaltate, uliţele – mai mari sau mai mici – fiind aşternute cu nisip fin, ceea ce nu face decât să sporească farmecul locului. Nisipul de pe uliţe este atât de fierbinte (mai ales la amiază) încât dacă mergeţi în picioarele goale puteţi descoperi a doua zi ca aţi facut ceva băşici la tălpi. O mare parte din casele locului încă mai păstrează imaginea casei de la ţară şi chiar se pot observa câteva detalii specifice locului (acoperişuri şi garduri din stuf, curţi nu foarte mari dar pline de vegetaţie, multe flori, căţei de mărimea pisicilor, etc). Un lucru inedit mi s-a părut faptul că localnicii dau drumul vitelor dimineaţa devreme pentru a pleca la păscut, iar seara, acestea se întorc singure acasă. Nu există ciobani sau copii care să păstorească vitele pe timpul zilei. De asemenea, puteţi descoperi la amiază, când soarele arde cel mai tare, cum mici grupuri de vite apar pe malul mării pentru a bea apă (apa de mare este dulce deoarece aici se varsă Dunărea) şi pentru a se răcori în briza din timpul zilei.

Dacă ajungeţi prin aceste locuri, nu ezitaţi să vă plimbaţi pe malul mării şi oriunde în împrejurimi. Veţi descoperi multe grupuri de cai sălbatici care pasc printre dunele de nisip de la malul mării sau pe islazurile din împrejurimi. Am aflat de la localnici că o mică parte din cai sunt ai lor, restul fiind urmaşii acestor cai domestici dar care s-au născut şi crescut în sălbăticie. La întrebarea de ce localnicii nu ţin caii acasă, am aflat că oricum nu prea au ce face cu ei şi că ar fi prea dificil să îi prindă. Nooo? Dacă nu ştiaţi, în Deltă se află ultima populaţie de cai sălbatici din Europa.

Un alt lucru care nu ar trebui ratat dacă ajungeţi în această zonă este vizitarea locului de vărsare a Dunării în mare. Este la fel de sălbatic ca împrejurimile, plaja fiind marcată de plaurii aduşi de Dunăre din amonte. De asemenea, dunele de nisip, deşi cu o vegetaţie săracă (tot felul de ciulini şi scaieţi), ascund mări de fluturi care se ridică în aer la trecerea printre ciulini.

Nu trebuie să rataţi o plimbare cu barca pe canalele Deltei. Puteţi tocmi un pescar (cam 40 lei de căciulă) să vă ducă până în rezervaţie şi înapoi cu barca. Însă dacă doriţi într-adevăr să vedeţi Delta, vă recomand să închiriaţi o barcă pentru 2 zile şi să vă aventuraţi pe canale (binenţeles, împreună cu un localnic care cunoaşte canalele).

Personal, am dorit să încerc măncarea localnicilor. Pentru 25 lei de căciulă am primit o masă ca niciodată. Preţul este un pic cam piperat însă pot spune că a meritat fiecare bănuţ. Atenţie, în localitate există doar 1 cârciumă unde se poate mânca (în camping) însă nu o pot recomanda. Dacă doriţi borş de peşte, chifteluţe de peşte sau orice fel de peşte puteţi bate la o poartă şi spuneţi că vă este foame. Chiar aşa! Atât de simplu! Personal am apelat la Tanti Tanţa din capul satului care găteşte dumnezeieşte. Peştele este proaspăt adus de fiul acesteia care este pescar. De exemplu, pentru 50 lei / 2 persoane am primit un platou cu 4 buc cam la 30 cm de şalău + 3 bucăţi cam la 20 cm de roşioară. Mămăligă şi mujdei la discreţie. Nu am putut mânca tot şi oricum abia ne-am ridicat de la masă. De asemenea, pentru cei mai cu fiţe în creieri puteţi să vă şi cazaţi cu 70 de lei camera/noapte. Puteţi sta în cameră câţi puteţi intra (ca pe vremuri la Costineşti).

Ca să înţelegeţi cam cum decurge o zi de frecat menta în Sf. Gheorghe, iată câteva detalii. Trezirea pe la 9-10 dimineaţa. Duş, spălat pe dinţi, băut cafea, fumat ceva ţigări, mâncat ceva rapid. 11-12 plecat la plajă pe jos pentru a mai obosi un pic. Mers cam 1 km jumate (timp în care trocariciul trece pe lângă tine de maxim 2 ori) până la plajă. Până pe la 5-6 plajă, baie în mare, plimbat pe coclauri, fotografii, citit cărţi, băut bere (pentru hidratare, evident). Revenit la cort, duş, o bere, plecat la masă la tanti Tanţa. Mâncat ca un porc (oricum nu poţi termina cât îţi pune în farfurie), mers pe jos în derivă din cauza burţii până în centrul comunei la cârciuma de la strada mare. Stat de o 1-2-X beri, fumat ceva ţigări, dicutat cu un localnic câte ceva. Pe la 7-8 plecat spre cort un pic ameţit. Spray-at cu Autan împotriva ţânţarilor, îmbrăcat mai gros, mers la film. Băut 4-5-X beri, râs la prostia aia de film, fumat joint, intrat în cort cu ţânţarii. Trezit dimineaţa cu umflături de ţânţari peste tot.

După serviciu, matoleşte-te cu spor!

august 5, 2009 • Frustrări din cartier, Promo • robert

Tot observ de ceva vreme, pe diverse canale tv, reclama la o marcă de bere, reclamă în care un tip corporatist iese de la muncă iar şef-su îi stă în cârcă bodogănindu-i, probabil, diverse rapoarte, termene limită sau alte tâmpenii care nu mai au importanţă în afara orelor de program. Tipul, pe un fundal sonor vesel, ajunge la o cârciumă unde îl aşteaptă o gaşcă de alţii asemenea lui dar neavând în spate sondorul de fund. Pac, omul ia primul gât de haraşpincă şi, deodată, şeful dispare în bucăţi de gheaţă, cu toate problemele lui. Mesajul reclamei, simplu în esenţă, ne face să credem că o ieşire cu băieţii, consumând berea respectivă, ne ajută la relaxare. Funny, funny…

…Şi cu atât mai potrivit pentru o naţie de alcoolici în devenire. Făcând o analiză la rece, adjectiv, mesajul poate fi tradus în termeni dorelieni, cu puternică tentă de dependenţă dăunătoare ficatului: bea ceva alcool ca să uiţi de probleme. În cazul acesta, problema este şeful şi tot universul lui de căcat de la muncă. Iar tu, purtând această povară chiar dacă ai scăpat de pe plantaţie, trebuie neapărat să mergi undeva, să tragi nişte gâturi de alcool şi gata, scapi de gândurile negre ale corporaţiei. Vorba aceea, prietenii care te aşteaptă rânjind ca retarzii sunt dovada clară că metoda funcţionează.

Un scenariu posibil:

„Băga-mi-aş picioarele, iar am plecat la ora şapte de la muncă…Ce dracu’ nu reuşesc să termin rapoartele alea niciodată, nu înţeleg…Eh, căcat, normal că nu le termin la timp dacă boul de şefu’ mă tot încarcă şi cu aia, şi cu aia, şi cu aia…Când naiba să le mai fac? Dacă nu dorm nici la noapte, îmi bag pula. Mamă, trebuie să bag ceva pe gât. Bă, futu-i, mâine la opt trebuie să-i dau boului analiza aia. A, şi mai am de trimis şi căcaturile alea de oferte. Cum pula mea? Şi m-am săturat să mă tot frece ăla la cap că-s incapabil, că-s încet…Să facă el, nene, douăj’ de mii de muiuri pe zi. Unde pula mea zicea Gogu să ne vedem? Nu mai ţin minte nici nume de cârciumi, să mor io…Bă, aşa-mi vine să-i sparg boului cauciucurile de la maşina aia a lui de boss, dacă mă mai freacă mult. Pfuai, la nouă am întâlnirea cu ăia…Când dracu’ o mai fac şi p-aia…? Şi parcă văd că iar m-aleargă mizerabilul că nu m-am pregătit cum trebuie. Bă, da’ mi-o sete…Gogule, unde dracu’ ziceai tu că ne vedem? Bag scurt o bere şi-i fut în gură pe ăia dacă mai vorbesc de muncă!”…

Gogu şi amicul 2 se întreabă:

„-Bre, mai vine ăla odată?..Că am vorbit cu el acum juma’ de oră şi spunea că a plecat de la muncă.

-Nu ştiu, mă, las’ că vine el. Hai să mai luăm un rând că intră! Bag pula dacă nu dorm noaptea asta…

-Da, bă, luăm! ‘Ţi-amabil, ne mai aduceţi patru beri?…Aşa. Da, bă, nasol, şi eu mă gândesc numa’ la căcaturile alea de tabele. Mă fut…

-Bă eşti nebun, trebuie să mă pilesc ca să pot dormi?

-Ha, ha, ha! Asta e, frate. Decât să-mi stea în cap mecla boului, mai bine mă pilesc. Bă, da’ ce face Vasile ăsta?

-Sună-l!

-Dă-l, bă, încolo, că vine el. Hai, mai băgăm un rând?

-Hai!

-Bă, nasol cu munca asta. O mie de căcaturi, zi de zi, pleci acasă, tot la alea te gândeşti, nu mai faci nimic…

-Da, bre…Aşa e…Mai băgăm?

-Da! Măcar să ştim o treabă. Dorm şi eu la noapte.

-Da…Unde dracu’ e ăsta de nu mai vine?

-Uite-l, mă! Vasile, ce ţi-a luat atât să ajungi?

-Uitasem locul, bre…Bag pula. Am avut o zi de căcat.

-Haide, bre, că trece…Bagă şi tu câteva beri, să vezi ce dormi.

-Bag, bag. Nu vă supăraţi, vreau şi eu două beri, vă rog.

-Gata, Vasile, revino-ţi. Hai noroc!

-Noroc!”

Acum s-a închis cercul.

Morala: „Oamenii care munceşte, seara se macheşte!”

Învăţământ ţinut la distanţă

august 4, 2009 • Politica e un pornostar, Promo • Bilă

Suntem o ţară de deştepţi. După ce am înlocuit mârţoaga cu BMW-ul la mâna a doua, pita cu chifla McDonalds, ţuica cu spirtoasele de import şi brăţara de aur a muncii cu lanţul de neam prost, vine o vreme când românul se gândeşte să-şi înrămeze şi deşteptăciunea într-o diplomă universitară.

Scandalul iscat acum mai bine de trei săptămâni în jurul fabricii de diplome Spiru Haret, vine cumva în întâmpinarea acestei evidenţe. Se ştie deja că centrele universitare Spiru Haret au continuat să furnizeze ani în şir absolvenţi pe bandă rulantă, deşi multe dintre ele erau neacreditate. Dacă ar fi să ne luăm după numărul de studenţi care studiază pe “băncile” acestei Universităţi, număr ce trece fără emoţii de 300.000, Spiru Haret ar fi prima universitate particulară din Europa şi a doua din lume. Dacă ar fi să socotim profitul anual al afacerii, la o taxă medie de 500E pe an plătită de fiecare student, putem deduce nu mai puţin de 150.000.000E încasaţi doar din taxe. O sumă rezonabilă câştigată cinstit de pe urma satisfacerii nevoii intelectuale a naţiunii, de către nişte persoane binevoitoare.

Nu intenţionez să-mi zgârii mintea în încrengătura din spatele acestei afaceri sau să clasific nonşalanţa pe care cei din spatele ei încă o afişează în raport cu autorităţile. S-a spus cam tot ce era de spus vizavi de acest subiect.

Ce m-a intrigat pe mine la culme a fost modul în care au reacţionat unii politicieni atunci când s-a încercat tragerea unei linii în încercarea de a extirpa această cangrenă a învăţământului românesc. Şi când spun asta mă refer la reacţiile domnului Mircea Geoană, politician cu aspiraţii la funcţia supremă în stat, şi a colegilor săi de partid, atunci când doamna ministru Ecaterina Andronescu a cerut, cum era şi firesc, ca toate diplomele eliberate de unităţile de învăţământ neacreditate să fie validate în urma unui nou examen. Dacă s-a ajuns până la a se pune problema retragerii sprijinului politic al doamnei ministru pentru că iniţiativa dumneaei, pe lângă rezolvarea unei hibe evidente în sistemul de învăţământ – şi aşa şubred – dar şi, ce-i mai esenţial, încadrarea problemei într-un context legal, ar fi atras după sine şi pierderea unor voturi, putem afirma conformaţi că s-a atins cota maximă de nesimţire politică. Cât de disperat poţi fi ca politician încât să îţi părăseşti până şi conduita demagogică atunci când simţi că nu mai ajungi la ciolan? Până unde poate ajunge ipocrizia?

Concluziile relevă iar şi iar acelaşi lucru de netăgăduit: politica e o curvă infectă.

Idilă pe caniculă

august 3, 2009 • Promo, Telefonul fără stil • robert

Ţrrr!

-Da…

-Bună, hă, hă!

-A, tu erai…

-Eu, marinarul tău preferat. Eleno, ai văzut că te-am scăpat de furia golanilor!

-Da, da…

-Nişte nenorociţi care se iau de femei bu..frumoase, aşa ca tine! Eleno, trebuie să mă răsplăteşti!

-Da, cocoşel…

-Cocoşel?! Unde ţi-e gândul, femeie? Ce, eu sunt bărba-tu?

-Nu, dragă, ce sari aşa? Nu am voie să-ţi zic cum vreau?

-Bine, fie. Dar nu cocoşel. Îmi dă o stare de nelinişte şi trebuie să iau o gură de whisky. A-propos, iartă-mă un pic.

-…

-Gata! Bună, mă, băutura! Vulpiţa mea, eşti ca marea pentru mine! Trebuie să te văd!

-Da, vaporaşul meu…

-Udrea, o ştii pe aia: nu contează cât de mic e vaporul, contează cât de învolburată e marea!

-Vai, eşti spiritual…

-Hă, hă, măh, Eleno, e din cauza ta. Ah, când intrai tu la mine în birou, la aer condiţionat…

-Hi, da…

-Şi când scăpam eu dosarele alea pe jos…

-Hi..

-Şi tu te aplecai să le ridici…

-Hi..

-Stai aşa, Udreo!

-…

-Gata! Măh, da’ sete îmi e. Cald, cald. S-a stricat aerul condiţionat şi nu mai am nici gheaţă la whisky.

-Matelotul meu, când eşti liber?

-Eleno, sunt liber când vrei tu. O trimit pe Maria la aia mică, s-o ajute la cumpărături. A-propos, m-a disperat cu chestia asta. Toată ziua o sună pe mă-sa să-i povestească de magazine şi haine. Chiar aşa, ia s-o trimit eu acolo!

-Da, ar fi excelent…

-Aşa, după aia mă duc să m-aranjez şi eu puţin la ceafă să fiu, aşa, elegant. Mă dau cu parfumul ăla de la tine, de acum trei ani, bag o gură de whisky şi vin spre tine!

-Stai, dragă, ce te grăbeşti? Nici n-a plecat Maria şi gata? Şi unde vii la mine? Nu mai bine vin eu?

-Da, aşa e…M-am aprins de la căldura asta. A-propos, stai un pic…Gata! Măh, da’ bun e! Pfiu, şi cald.

-Hai, sună-mă când rezolvi cu Maria, să ştiu când te vizitez.

-Gata, Udreo, acum mă ocup! O sui în primul avion şi te sun! Preşedintele ţării rezolvă tot!

-Aşa, îmi place când eşti dur…Hrrr..

-Băh, Eleno, să vii echipată că de nu…

-Vin, vin…

-Hai, că dacă nu eşti cuminte o sa-ţi zic şi poanta cu lupul, hă, hă, hă!

-Care?

-Vezi tu. Te pup, femeie! Pfuai, ce cald e…

Clanc!

Metal sub 9,7 RICHTER

august 3, 2009 • Interviu, Promo • Bilă

În anul 2002, un fenomen mai puţin obişnuit a luat naştere atunci când faliile muzicale ale lui Adrian Rus (chitară) şi Mihai Dumitraşcu (tobe), doi rockeri pasionaţi, au intrat în coleziune, cauza care a stat la baza producerii acestui fenomen fiind Adrian Tănase (voce), actual membru al trupei Ţapinarii. Energia degajată la scurt timp după impact l-a absorbit şi pe Bogdan Mihalcea în postura celui de-al doilea chitarist. Fenomenul, deşi încă nedefinit, începea treptat, treptat să crească în intensitate. Cu toate că la început undele sonore emise aduceau cu cele ale marilor monştri, precum Black Sabbath sau AC/DC, venirea lui Aurelian Bărbieru la voce, în locul lui Adrian Tănase, avea să dea o amprentă proprie acestei manifestări izvorâtă din subteran. La scurt timp s-a hotărât şi magnitudinea ţintă. Aşa s-a născut 9,7 RICHTER. Cooptarea lui Ovidiu Cristea (bass) a pus capăt ciclului de veniri şi plecări ale basiştilor, conferind fenomenului stabilitatea necesară pentru a-şi urma cursul în underground-ul autohton.

În formulă completă, abordând un clasic heavy-metal adaptat la cerinţele moderne, 9,7 RICHTER şi-a început apariţiile live în cluburile de profil din Bucureşti dar şi din provincie, cântând alături de nume rezonante ale metalului românesc, precum Trooper, M.S. sau Magica. Prezenţa scenică şi modul de interpretare au făcut ca trupa să-şi câştige un renume în rândul iubitorilor de gen şi odată cu asta eticheta de „Judas Priest de Romania”.

Anul 2006 l-a găsit pe solistul trupei, Aurelian Bărbieru, în situaţia de a renunţa la proiect, invocând motive personale. Înregistrările primului material demo aveau să fie şi ele întrerupte. Seria de audiţii susţinute pentru găsirea unui nou vocal s-a dovedit a fi fără rezultat, fapt care a atras după sine o sistare a activităţii trupei pe o perioadă nedeterminată. În acele condiţii, Adrian Rus şi Mihai Dumitraşcu au ales să se implice în alte proiecte până la soluţionarea acestei probleme. Aşa se face că Mihai Dumitraşcu va ajunge să îl cunoască pe Cosmin Aioniţă (voce), cu care va cânta următorii doi ani sub numele de Black Magic şi care se va dovedi a fi într-un final exact veriga lipsă. Astfel, după înregistrarea unui album de rock şi metal progresiv alături de proiectul International Purity (Tales of Different Worlds, 2008), Cosmin Aioniţă decide în vara anului trecut să accepte oferta lui Mihai Dumitraşcu de a deveni noul solist vocal al trupei 9.7 RICHTER.

Din nou în formaţie completă şi gata să cutremure scenele ca şi înainte, replica 9,7 RICHTER începe în forţă printr-o serie de concerte live, prima apariţie fiind în cadrul Maratonului Rock ţinut la începutul anului 2009 în clubul Live Metal Club din Bucureşti şi continuând cu prestaţii succesive pe scenele din DownStairs sau Avast Club. Vara aceasta, băieţii se arată la fel de activi. Au cântat deja la Rock River Festival 2009, festival desfăşurat la Cernavodă în perioada 10-12 iulie, urmând ca în luna august să urce pe scenă în cea de-a doua zi a Rock City Open Air, cel mai mare festival metal din România, care va avea loc între 20-23 august la Feteşti, unde şi-au anunţat prezenţa artişti de anvergură internaţională precum Primal Fear, Blaze Bayley, Overkill sau Edguy.

Pentru toamnă, 9,7 RICHTER pregăteşte numeroase surprize, una dintre ele fiind şi lansarea primului material discografic. Revista Cioburi le urează mult succes şi vă prezintă în continuare o serie de întrebări la care Ovidiu Cristea, basistul trupei, a avut timpul şi amabilitatea să ne răspundă:

Revista Cioburi: De ce tocmai 9,7 Richter?
Ovidiu: Sună bine şi ne reprezintă.

R.C.: Cât de ‘în undergroud’ sunteţi?
Ovidiu: Very deep. Nu avem impresar sau casă de producţie care să ne promoveze. Noi centrăm, noi dăm cu capul.

R.C.: Cum vă împăcaţi cu băutura?
Ovidiu: Ne împăcăm bine. Jucăm însă în divizii secundare la sportul ăsta în comparaţie cu adevăraţii campioni. Ne place berea.

R.C.: De la câte grade începe să se cutremure scena
Ovidiu: 9,7.

R.C.: Cui i-aţi pune pumnul în gură?
Ovidiu: Nimănui. Nu ne place să impunem ceva prin pumn. (Şi nici nu vreau să o dau în clasica discuţie despre politicienii care nu fac nimic, autostrăzile româneşti şi alte subiecte fierbinţi de actualitate. Că parcă în direcţia aia bătea întrebarea ta : ) )

R.C.: Pantera sau Iron Maiden?
Ovidiu: Amândouă. Ambele sunt 2 dintre trupele noastre preferate.

R.C.: De ce metal?
Ovidiu: Că asta simţim şi ne reprezintă. Chuck Norris va avea tricou cu 9,7 Richter curând : ))

R.C.: Care a fost concertul unde aţi făcut cele mai mari ravagii?
Ovidiu: La întrunirea motoriştilor de la Braşov în 2006, a fost mişto de tot, iar ravagiul chiar a fost suferit de o prietenă a noastră care în timpul concertului a fost “moshita” pe jos, lovindu-se la spate de o bordură de beton. Am serbat concertul la spitalul din Braşov, aşteptând-o să îşi revină. A fost happy end până la urmă, asta contează.

R.C.: Ce vă ţine împreună?
Ovidiu: Suntem prieteni înainte de toate. Asta ne ţine şi e cel mai important lucru.

RC: Se poate trăi doar cu rock pe pâine?
Ovidiu: Ca muzician rock, dacă îţi ajunge să trăieşti doar cu apă şi hârtie igienică, da.

R.C.: Spuneţi trei melodii care v-au marcat evoluţia muzicală.
Ovidiu: Nu pot să aleg 3 melodii, au fost sute. Îţi spun 3 trupe dacă vrei: Judas Priest, Iron Maiden, Metallica.

R.C.: Ce magnitudine veţi avea aproape de pensie?
Ovidiu: 9.7

R.C.: Ce nu e în regula cu rockul românesc?
Ovidiu: Este foarte în regulă, se mişcă într-o direcţie bună. Trupele actuale cântă mult mai bine şi mai inspirat decât trupele din undergound-ul de acum 10 ani.

R.C.: Care a fost cel mai bizar lucru ce vi s-a întâmplat pe scenă?
Ovidiu: Faze bizare nu am avut, amuzante îţi pot spune câteva: Adi a dat cu capul în coada basului meu când dădea din plete; a rămas cu pleata agăţată în cheiţele basului până la sfârşitul piesei. La Teatrul de Comedie odată, Bobby a ieşit din spatele scenei târând după el un manechin din carton cu faţa lui George Mihăiţa (pe care îl agăţase cu cablul). Mie mi se rupe o coarda la bass mai mereu şi trebuie să cânt în 3 corzi până la sfârşit. Mişu a trecut cu pedala prin faţa de la toba mare şi a bătut în gol până am terminat cântarea. Şi mai sunt…

R.C.: Cât veţi mai suporta România?
Ovidiu: Probabil toată viaţa. Suntem optimişti însă şi vedem partea plină a paharului (sau a halbei).

R.C.: La câţi fani aţi ajuns?
Ovidiu: Nu ştiu.

R.C.: Daţi două motive pentru care merită sa fiţi ascultaţi.
Ovidiu: Suntem chiar HEAVY şi venim cu piese cât mai originale (sau cel puţin încercăm).

R.C.: Lăsaţi un mesaj inteligent pentru naţiune.
Ovidiu: Fruntea sus!!!

În încheiere, pentru a vă scoate la suprafaţă zăcămintele de metale grele şi foarte grele de la nivelul scoarţei cerebrale – fie ele active, inactive sau încă neexploatate – vă prezentăm o mostră de heavy metal pur sub trepidaţiile a 9,7 RICHTER.

Pentru cei care încă mai vor, pot accesa pagina trupei de pe myspace la adresa http://www.myspace.com/97richter

Mulţumiri lui Sică.

Sursă poză: http://www.myspace.com/97richter

Horoscopul săptămânii 03-09 August 2009

august 3, 2009 • Câte-n lună și stele verzi, Promo • robert

Săptămâna care urmează este sub semnul reușitelor și al alungării norilor de deasupra casei fiecăruia. Astrele țin cu noi, în sfârșit!

Vărsător. Se pare că această săptămână este, în sfârșit, cea norocoasă. Doamnele vor reuși să scape de coșurile de pe sâni, lucru care, de fapt, înseamnă noroc și pentru domni. Soții lor, adică.

Pești. În sfârșit, vă puteți gândi la vacanță. Păcat că șeful nu este pe aceeași lungime de undă. Sunteți cu nervii la pământ și sunt mari șanse să clacați, atât acasă cât și la muncă. Norocul vă va scoate în cale un traficant de arme.

Berbec. În această săptămână puteți întâlni dragostea vieții. Dacă veți crede că ați întâlnit-o deja, vă recomandăm să angajați un detectiv particular. Ceea ce ne duce la următoarea previziune: puneți niște bani deoparte, asta dacă vă mai găsiți cardul. Cine știe, poate aveți noroc.

Taur. Astrele vă recomandă să jucați la loto. Chiar dacă nu sunteți un împătimit al acestui tip de jocuri, ascensiunea lui Marte vă va fi de bun augur. De fapt, ar fi indicat s-o faceți, din moment ce veți fi concediat și casa va fi implicată într-un incendiu. Alături de tot blocul.

Gemeni. Gata, se pare că perioada neagră a trecut. Veți primi o mărire de salariu, veți reuși în imobiliare iar sănătatea este excelentă. În fine, va fi mai greu să scăpați de tatuajul de pe față, apărut în urma unei beții. Priviți partea plină a paharului: din profil, nu se vede că este desenat un penis.

Rac. Săptămână încărcată. Pozitiv. Ieșiri la bere, relax la serviciu, primiți o moștenire neașteptată, vreme frumoasă! Doar cu sănătatea nu stați prea bine. Ceva iritații în gât. Poate să fie de la înghețată, de la aerul condiționat sau de la…cel mai bine voi știți. Dar cui pe cui se scoate!

Leu. Senzațional! Leu în pat, leu la serviciu, leu la fotbal cu băieții… Încercați, totuși, să explicați copiilor ce făceați cu leoaica de la zoo…

Fecioara. Săptămână potrivită pentru a începe o relație cu un Berbec. Da, da, nici părinții nu s-au gândit la zodie când v-au văzut la ferma bunicilor…

Balanța. Echilibrul care vă caracterizează aduce o aură de bunăstare în cursul acestei săptămâni. Nu mai pierdeți bani la jocurile de noroc, partenerul vă recunoaște chiar și la beție iar la muncă vă sunt recunoscute meritele: sunteți nul!

Scorpion. A venit vremea să renunțați la proteza dentară și la șapcă. Or să vă cadă toți dinții iar părul va fi un simbol al trecutului. Bucurați-vă: rămâneți un sex-simbol pentru vecinul oligofren de vis-a-vis!

Săgetător. Tocmai ce ați terminat terapia pentru renunțarea la consumul exagerat de alcool. Rezultatele nu întârzie să apară: veți bea o singură dată în această săptămână, de marți până sâmbătă.

Capricorn. O ceartă cu rudele, care durează de ceva vreme, este pe cale să ia sfârșit în zilele ce urmează. Veți reuși să câștigați moștenirea străbunicii, fără să regretați banii cheltuiți până acum. Totuși, încercați să ascundeți urmele de otravă…

August, final de vară cu muzică bună

august 1, 2009 • Eveniment subteran, Promo • robert

Veni și luna August cu pași repezi, gonind o vară oarecum suportabilă, până acum. Pentru cei care nu au apucat încă să-și aerisească materia cenușie dar și pentru cei care rezonează cu ambianțe plăcute auzului și văzului, am creionat câteva sugestii de petrecere a timpului liber. Așadar, iată câteva enimente din august 2009:

Să începem cu București, unde parcă se vede ceva mai multă mișcare prin beciuri, comparativ cu Iulie. Să începem cu 4 August, zi în care trupa White Ash va concerta în Iron City din București. O trupă cu o abordare autodenumită „New School Rock’n’Roll, îmbinând voce de punk-funk, tobă de metal, bass funky și chitară de blues și hard-rock”. Mă rog…

Joi, 6 August 2009, ora 19:00, la Rotonda Bibliotecii Nationale din București se va petrece seară de muzică celtică și irlandeză, Estival de chitară, cu Maxim Belciug, Tudor Anghelescu și Gabriel Spahiu, intrarea fiind liberă.

Urmează 7 August 2009, ora 21:00, cu The Amsterdams în El Grande Comandante din București iar pe 8 August, în aceeași locație, vor cânta cei de la Lună Amară.

Pe 9 August, în Club Suburbia din București și începând cu ora 19.00, are loc un concert caritabil pentru Chi Cheng, basistul trupei Deftones, aflat în comă în urma unui accident de mașină. Vor cânta cei de la Lună Amară, Dekadens, Fingering Joanna și Adrian Despot. Banii colectați din bilete vor fi depuși în contul basistului.

În aceeași zi, 9 August, în Parcul Sebastian din București va concerta, începând cu ora 20.00, promotorul blues-ului american în România, AG Weinberger.

Vineri, 14 August 2009, de la ora 21.00, trupa Atelier va cânta în clubul Downstairs din Bucuresti.

Sâmbătă, 15 August 2009, are loc unul din principalele evenimente ale lunii. Astfel, celebra trupă Faith No More va da un recital, sperăm de excepție, la Sala Polivalentă din București, concert care face parte din turneul Reunion Tour 2009. Biletele costă 150 lei, loc în picioare, și 180 lei pe scaun.

În ziua următoare, pe 16 August 2009, fanii români ai trupei britanice de indie-rock Editors vor avea ocazia să-i urmărească pe aceștia în București, la Teatrul de Vară Herăstrău. În deschidere vor concerta cei de la AB4. Biletul de intrare costă 85 de lei.

Pe 23 August 2009, ora 22:00, în clubul Suburbia din București se va desfășura Comunist Reggae Party, cu El Negro, George Vintilă, Raizah și Chesarion iar luni, 24 August 2009, începând cu ora 21:00, trupa Jezebel va susține un concert în Cafepedia din București.

Capul de afiș al lunii îl reprezintă, însă, concertul Madonna de pe 26 august, în Parcul Izvor, care face parte din turneul mondial Sticky & Sweet Tour. În deschidere va mixa DJ Paul Oakenfold, artistul care, de fapt, deschide toate show-urile din cadrul acestui turneu.

Pe final de lună, adică vineri, 28 August 2009, începând cu ora 20:00 trupa OCS va da o reprezentație în clubul Suburbia din București.

În încheierea prezentării principalelor evenimente ale lunii August din București, trebuie menționat faptul că pe 30 August debutează Festivalul Internaţional George Enescu, ajuns la cea de-a nouăsprezecea ediție. Până pe 26 septembrie, data de final a acestui maraton de muzică clasică, sunt programate să aibă loc peste 125 de concerte dar și alte evenimente muzicale importante pentru ascultătorii de gen.

Bun, acum să vedem ce se întâmplă în afara capitalei. Pentru început, pe 8 August, trupa clujeană Grimus va susţine un concert la Mamaia pe terasa H2O, începând cu ora 21.00.

Mai departe…Undeva la 40 de kilometri de București, în mijlocul unui câmp, se va desfășura festivalul Sirnaville Arts&Crafts Festival. Începând cu data de 14 August, și până pe 16 August, lângă pista Aerodromului Aerofox va avea loc, așadar, primul festival dedicat diversității în artele contemporane. Conceptul este similar unui mic orășel în care relaxarea, evadarea din cotidian și prezența evenimentelor socio-culturale vor reprezenta principalele atuuri pentru cei care vor dori să ia parte la acest festival. Pe langa DJS și VJS mai mici sau mai mari, vor cânta în fața spectatorilor numeroase trupe, din care amintim: Șuie Paparude, Blazzaj, The Mood, The Amsterdams, Aria Urbană, Snails, L’Orchestre de Roche, Grimus, Pixels.

În perioada 17-31 August 2009 are loc ediția cu numărul V a Festivalului Tinereții, la Costinesti. Secțiunea de rock, Youth Rock Fest, se petrece între 17 și 19 august 2009. Festivalul îşi propune să încurajeze muzica şi cultura rock în rândul tinerei generaţii dar și să contribuie la descoperirea, lansarea, promovarea tinerelor formaţii care cântă live, atât pe plan național cât și pe plan internațional.

Pe 20 August 2009 debutează lângă Fetești Rock City Open Air, cu închidere pe 23 August. Locația festivalului este pe malul brațului Borcea al Dunării, cu acces la plajă, pădure, pescuit. Festivalul va oferi publicului, fie el din țară sau din străinătate, concertele a peste șaizeci de formații rock, pe parcursul celor patru zile. Biletele pentru o zi costă între 120 și 150 de lei iar un abonament pe toată perioada costă 300 de lei. Dintre trupele participante amintim trupele românești: 9,7 Richter, Akral Necrosis, ApocalipS, Avatar, Belphegor, Betrayer, Bolthard, Bucovina, Cadavrul, Conflict Mental, Dead Eye Dick, Edelgeist, First Division, God, Gothic, Hathor, Heavy Duty, Illuminati, Infected Rain, Inopia, In Defiance, Krepuskul, L.O.S.T., Legacy, Negativist, Necrovile, Nexus, Phaser, Piatra, Rising Shadow, Shadowsong, Snapjaw, Spectral, Stoned Addams, Taine, Tarantula, Thunderstorm, Tectonic, Trooper, True Mind, Vepres, The Whispering Woods. Din trupele străine putem menționa Belphegor, Hanzel Und Gretyl, Blaze Bayley, Lake of Tears, Overkill, Primal Fear, Vendetta. Bun, bun…

Sâmbătă, 22 August 2009, ora 18:00, la terasa Hand din Vama Veche are loc Summer Of Punk Fest II. Participă: Dead Ceausescus, Haos, Charly Fiasco, Dance Trauma,Cobe, Recycle Bin, Coercion.

La Târgu Mureș, între 23 și 27 August, va avea loc Festivalul Internațional de Chitară Clasică. Cei interesați pot urmări programul acestui festival mai jos:

–23 August:

14.00 – 18.00, Cursuri de măiestrie chitară clasică și jazz.

19.00, Concert – Harold Gretton.

–24 August:
09.30 – 18.30, Cursuri de măiestrie chitară clasică și jazz.
19.00, Concert Duo Bandini chitară/bandoleon (muzică argentiniană), Giampaulo Bandini, Cesare Chiacchiaretta.

–25 August:
09.30 – 18.30, Cursuri de măiestrie chitară clasică și jazz.
19.00, Concert Csaki Andras.

–26 August:
09.30 – 18.30, Cursuri de măiestrie chitară clasică.
19.00, Concert – Gabriel Bianco.

–27 August:
09.30 – 18.30, Cursuri de măiestrie chitară clasică.
19.00, Concert de jazz Duo Botos și Pusztai Antal.
09.30 – 18.30, Cursuri de măiestrie chitară clasică.
19.00, Concert cu Filarmonica de Mureș.

„Beneficiarii proiectului vor fi aproximativ 15.000 de tineri din țară și străinătate. Festivalul internațional de acest gen este cel mai mare din Estul Europei și dorim să îl organizăm în fiecare an, să devină un eveniment tradițional”, declară organizatorii.

Distracție plăcută!

Dorel, trei beri şi-un şantier

august 1, 2009 • Martor şi tartor, Promo • ghidushie

După o noapte furtunoasă m-am trezit astăzi la o oră mai apropiată de seară decât de dimineaţă. Am observat că nu am ţigări, nici eu, nici scumpa mea prinţesă, care de la ora 8 a.m. trage cu ochiul în autobiografia lui Norma Jeane Mortensen.

Mi-am schimbat boxerii, am înjurat apa caldă, care la etajul al 9-lea cu greu ajunge şi am coborât până la chioşcul cu bunătăţi în vederea procurării obiectelor care-mi satisfac tabieturile. În momentul în care am ajuns în faţa magazinului am observat un nene insipid plin de var care dorea să cumpere diverse. M-am aşezat în spatele lui şi fără să vreau am început să ascult dialogul tip-vânzător. Tipului îi voi spune Dorel în vederea delimitării de celălalt personaj.

” Dorel: – Dă şi mie zece Tuborg la doză ! Da să fie reci ca mortu că ne omoară căldura asta!

Vânzătorul, după ce caută în frigider: – Am doar şapte reci ! Vă dau altceva?

D: – Dă atunci şi Becşi vreo cinci până la cinşpe !

V: – Păi nu vroiaţi zece? Până la cincisprezece ar mai fi încă opt!

D: – Hai mă lasă-mă cu calculele dă să fie cinşpe beri acolo, ce dracu!

V: – Bine, altceva?

D: – Dă zece de sămânţă, ăhh ( acesta este un moment în care domnul calcula câte persoane sunt ei în total, nu se poate reproduce, prea multe onomatopee mângâiate de fraze euclidiene) şi mai bagă treizeci de becşi că ie mulţi acolo !

V: – Păi nu am atâtea la rece! Vă dau şi altceva?

D: – Bagă mă să fie, nu contează bere să fie. Şi două ape minerale că ie doi băieţi pocăiţi( râde monstruos). Şi spune cât trebe să mă achit.

V: – Păi aveţi un milion patru sute treizeci.

Dorel plăteşte şi dă să plece. Vânzătorul mă întreabă ce doresc, eu îi spun două mărci de ţigări, moment în care Dorel se întoarce mă dă la o parte şi spune:

– Aşa bă că am uitat, dă şi două de Lemeu roşu. Şi câte beri vine de om mă dacă ie şaişpe oameni? Io am aicea patruşcinci.

V: – Păi ar veni cam trei de om.

D: – Bă … aşa puţine? Mai ai la rece ?

V: – Mai am două doze atât.Vi le dau ?

D: – Dă-le p-alea şi dă şi vreo doişpe la pet aşa da reci să fie!”

Şi-a primit Dorel berile şi a plecat.

Uimit l-am întrebat pe vânzător unde lucrează respectivul. Mi-a răspuns că este muncitor la un bloc ce se construieşte în apropiere şi că în fiecare zi la ora 12 vine şi cumpără bere şi seminţe. Oamenii se pare că au pauză între 12 şi 14, după care încep din nou lucrul.

Acum vin cu o întrebare: Ce randament mai dau muncitorii agătaţi pe schele cu soarele în cap după mai mult de doi litri şi jumătate de căciulă băuţi în plină caniculă ?

Spor la mutat în blocuri noi domnilor, nu vă fie teamă sunt construite de profesionişti.