Going to Portiţa (fără băieţi benga)

Epopeea mersului la capăt de lume spre împlinirea simbiozei cu guvizii şi ţânţarii, într-o eternă întoarcere pe plaja plină de comori ascunse, a dimineţilor cu nisip între dinţi şi caraşi nedomesticiţi, dup-amieze trântite sub stuf şi lipicioase de la bere, a serilor viticole şi pe care cu greu le mai gin-eşti apoi, despre asta e vorba.

Ca în multe reţete de succes, e nevoie de o listă de ingrediente. E suficient să le amesteci cu o minimă pricepere, dar cu răbdare, iar ce va ieşi vei putea aprecia numai tu. Şi participanţii, venind în premieră, tot vin, chiar şi fără să fi citit acest preview.

Anul ăsta încă n-am fost (AMR 2 zile), dar presimt, că orice se va întâmpla, e la fel ca în Amintiri din copilărie, se va petrece o poveste a nisipului universal. Sunt şanse mari să nu mai comandăm la barcagiu 6 sticle de Săniuţa, că la singurul bar din zonă alcoolul e scump (iar din alea 6, două le va bea barcagiul pe drum) sau… nici 7 zile n-om mai sta. Deh, avansul tehnologic, compresia timpu… mă rog, îmbătrânirea şi dorinţa de mai mult te fac să rezişti şi numai 3 zile sau să îţi permiţi berea de la terasă – şi numai după ce ai istovit provizia de Silva brună, cu tâlc răcorită peste noapte în nisip. Desigur, nu-i încă acel moment din viaţă în care părul, dinţii şi erecţiile sunt deja în cartea de istorie, dar pe măsură ce preferinţele cresc, numărul celor cu care să le împarţi scade, iar dorinţa de sălbăticie a eternilor parteneri de hălăduială trebuie calculată în funcţie de curba de confort a mai noilor jumătăţi semnificative.

Nisipul, pe lângă funcţia de răcoritor şi vatră pentru ceaunul ciorbei pescăreşti devine de multe ori sursă de resurse când mai dai peste un pepene hectolitric ori vreo sticla intactă de Smirnoff în timp ce cauţi lemne de foc, pierdut de ultimele urme de corturi.  Tot nisipul însă mai are prostul obicei de a intra pe unde nu trebuie. Căci deh, sub pretextul căutatului de lemne te poţi abate zdravăn de la orice urmă de civilizaţie şi face de cap.

“Măi, sună tentant, dar voi mergeţi la cort, aşa-i…?” aud oftându-se. Ei bine, există căsuţe la 15E, în plin sezon. Faţă de cort, ai în plus pat sub fund şi stuf deasupra capului, în rest e la fel: spaţiu restrâns, cald şi zgomotos.  Mă rog, fiecare cu preferinţele sale, eu însă în perioada asta a anului prefer nisipul în imediata apropiere a izoprenului.

Recapitulând, dacă pescuitul de dinainte de arşiţă şi mâncarea de tip DYI  făcută la gura … cortului sunt deja în ADN, ei bine ar trebui să ne cunoaştem deja. E ca la maratoane sau concerte metalifere, dai mereu peste aceleaşi moace. Chiar daca nu le recunoşti la perfecţiune, depistezi lejer tipologia.

Deci veniţi la Portiţa şi puteţi câştiga un pepene de proporţii! Si aici nu mă refer numai la dimensiunile (im)probabile ale pişcăturilor de ţânţari.

Max

Judas Priest va pleca în pelerinaj la moaştele Sfintei Paraschiva

Imediat după încheierea concertului de duminică seară ce a avut loc în Bucureşti,  impresarul legendarei trupe de heavy metal a anunţat într-o conferinţă de presă că membrii formaţiei vor mai rămâne pentru câteva zile în România, făcând publică intenţia artiştilor de a pleca spre Iaşi, într-un pelerinaj la moaştele Sfintei Cuvioase Paraschiva, informează HotMuse.

„Suntem conştienţi că multă lume este derutată de faptul că am ales Moldova. Poate că majoritatea s-ar fi aşteptat să scormonim toată Transilvania în căutarea Contelui Dracula. Nu mai vrem să facem aceeaşi greşeală pe care am făcut-o acum câţiva ani, în Franţa, în căutarea lui Nostradamus. Suntem spre sfârşitul carierei. Vine un moment în viaţă când trebuie să urmezi un alt drum, chiar dacă drumul este şerpuit, îngust şi plin de gropi cum este cel de la Bucureşti la Iaşi. Suntem convinşi că fanii noştri vor înţelege”, a declarat ulterior Rob Halford, solistul trupei.

Întrebaţi ce părere au despre inedita iniţiativă a britanicilor, reprezentanţii BOR rămân destul de rezervaţi. „Nu am vrea să se creadă că facem discriminare între apostoli. Şi Iuda a avut rolul lui decisiv în creştinătate. Dacă n-ar fi fost el, Domnul şi Mântuitorul nostru IIsus Hristos n-ar mai fi fost răstignit şi nimeni n-ar mai fi ciocnit ouă de Paşte. Aş mai dori, cu voia dumneavoastră, să le reamintesc tinerilor cu aplecare spre cele lumeşti că sfintele cuvinte se află în Biblie şi nu în versurile unei formaţii rock dintr-o ţară protestantă. Nu ne vom împotrivi acestui pelerinaj, dar vom rămâne foarte circumspecţi”, a declarat purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Mircea Diaconu, premiu pentru cel mai bun actor într-un rol politic

Deşi a renunţat la filmări pentru a se înscrie în politică şi a schimba ceva, dacă nu în viaţa cetăţenilor, măcar în viaţa dumnealui, actorul Mircea Diaconu nu a putut renunţa aşa uşor la dragostea oricărui actor de film şi anume apariţiile pe sticlă.

Şi aşa cum era şi firesc într-o societate în care valorile se respectă, prestaţia domniei sale nu a putut trece neobservată de ochiul fin al observatorilor politici abilitaţi. Astfel se explică şi faptul că Mircea Diaconu a primit premiu pentru cel mai bun actor distribuit în rolul unui politician în cadrul festivalului naţional de teatru TV „Politică fără Frontiere”, motivaţia juriului fiind următoarea: „pentru rolul său secundar de a credibiliza PNL în numeroase episoade ale diverselor emisiuni realizate de Antena 3 şi Realitatea TV”.

Cunoscutului actor i s-au propus deja colaborări în mai multe producţii politice precum Asfalt Tango – Întoarcerea ( o poveste romantică în care mai sunt distribuiţi doamna ministru al transporturilor Anca Boagiu şi mai mulţi regi ai asfaltului), Filantropica Forever (un film despre istoria pomenilor electorale) sau Legături Bolnăvicioase II (un film despre alianţa USL în care Mircea Diaconu ar putea juca alături de unul din reperele morale ale domnului Crin Antonescu, Tudor Chirilă), informează HotMuse.

Traian Băsescu: Detest şahul. E firesc să nu-mi placă nici regele

După ce a afirmat despre Regele Mihai că a fost slugă la ruşi, cel mai probabil din cauza moderatorilor Turcescu şi Cristoiu care n-au avut altceva de făcut decât să-l întărâte în această chestiune delicată, preşedintele Republicii Traian Băsescu a simţit nevoia să justifice ce l-a determinat să facă o astfel de catalogare. Băsescu a avut această iniţiativă deşi, prin simplul fapt că nu a îndrăznit să se ridice la nivelul domnului preşedinte şi să-i dea replica, fostul suveran demonstrează – cel puţin pentru cei cu un minim bagaj de cunoştinţe de istorie sau pentru cei extrem de vigilenţi care nu se lasă pradă propagandei opoziţiei – că se simte cu musca pe căciulă.

Mie nu-mi place şahul. E un joc în care trebuie să gândeşti mult pentru nimic. Adevăratele strategii nu se fac pe tabla de şah. Toţi marii lideri gândesc aşa. Mie îmi place riscul. Eu joc doar table sau pocher. E drept că din când în când mă mai delectez şi cu câte un tabinet cu cărţile lui Cărtărescu, dar programul destul de încărcat din ultima vreme nu prea îmi mai permite. În altă ordine de idei, detest şahul. E firesc să nu-mi placă nici regele. E o chestiune de opţiune personală”, a declarat pentru HotMuse preşedintele României.

Deşi o mare parte a intelectualităţii romaneşti a preferat să nu reacţioneze imediat după ce Traian Băsescu i-a dat o lecţie Regelui, pentru a nu tulbura istoria, în urma acestei declaraţii se aşteaptă reacţii dure din partea marilor intelectuali români pe motivul că preşedintele a aruncat în derizoriu jocul de şah.

După propunerile de reorganizare administrativă a Capitalei şi a României, PDL vizează şi modernizarea Bătrânului Continent

Inerţia reformelor Guvernului Boc face ca măsurile de modernizare să depăşească graniţele ţării. După iniţiativa de a reorganiza administrativ-teritorial Capitala şi România,  PDL îşi propune să scoată şi Bătrânul Continent din desuetudine şi să-i dea acestuia un look mult mai potrivit pentru vremurile noastre.

Revista Cioburi a intrat în posesia unei schiţe color edificatoare în acest sens, căzută se pare din blocul de desen al primului ministru Emil Boc după una din desele vizite făcute de acesta la Cotroceni.

Victor Socaciu loveşte din nou: propune triplarea filmelor în limba română

Deputatul Victor Socaciu a venit săptămâna aceasta cu o nouă propunere legislativă în Parlament: triplarea filmelor în limba română, informează Ugerpres.
Domnia sa a solicitat, în cadrul acestui proiect, ca statul să aloce fonduri considerente astfel încât filmele în limba română să fie triplate.

„Mă uit la televizor şi nu văd decât filme în alte limbi. Sunt prea multe, domnule. Noi de ce să nu avem filme româneşti mai multe?” a declarat dânsul.

Într-o primă fază, proiectul prevede triplarea filmelor româneşti astfel încât numărul acestora să se apropie de numărul filmelor în alte limbi difuzate anual în România.

„Scopul principal este unul educativ, adică ne dorim ca românii să poată învăţa limba română din filme. Am observat că din şcoală nu le rămâne mare lucru, aşa că încercăm să intervenim prin alte căi.”, a declarat deputatul agenţiei Ugerpres.

„Dacă nu merge aşa, vom propune dublarea filmelor porno în limba română, ca să atacăm direct segmentul claselor primare şi de gimnaziu. Dacă merge, vom face următorul pas, respectiv dublarea filmelor triplate în limba română.”, a mai adăugat dumnealui.

UE: Împărţirea administrativă a României nu are legătură cu fondurile europene. Boc: Oficialii UE nu ştiu ce spun!

Premierul Emil Boc nu se lasă intimidat de oficialii de la Comisia Europeană care au dezminţit faptul că alocarea fondurilor europene ar avea vreo legătură cu reorganizarea administrativă a României şi ripostează vehement, aşa cum ne-a obişnuit de fiecare dată.

Eu nu sunt genul de politician care să revină asupra afirmaţiilor. Dacă am susţinut iniţial că nu vom absorbi fonduri europene în cazul în care nu vom reorganiza administrativ România, aşa va rămâne. Nu mă interesează pe mine ce cred domnii de la UE. E foarte uşor să stai la un birou toată ziua bună ziua şi să supraveghezi atent cum se mişcă fondurile. Sunt curios câţi dintre aceşti domni au ieşit vreodată pe teren şi au pus mâna pe o coasă, pe o toporişcă sau măcar pe o paletă de tenis de masă? Aşa că să ne scutească cu dezinformările astea ieftine şi să ne lase să ne facem treaba cum ştim noi mai bine. Oficialii UE nu ştiu ce spun! A declarat pentru HotMuse premierul român.

Emil Boc a continuat atacurile dure la adresa oficialilor UE precizând că va propune o diminuare a salariilor comisarilor de la Comisia Europeană cu până la 50%. Voi aduce în discuţie în următoarea şedinţă de guvern o reducere a salariilor comisarilor europeni. Este inadmisibil ca în timp ce oameni muncitori, cetăţeni onorabili ai României, trăiesc pe un salariu de mizerie domnii aceia să aibă lefuri de mii de euro.

La scut timp după declaraţia premierului, conştienţi de gafa făcută, oficialii UE şi-au prezentat scuzele într-o scrisoare deschisă adresată executivului de la Bucureşti.

Concurs cu premiu

Revista Cioburi acordă un premiu care constă într-un bilet la concertul verii, un show ce nu trebuie ratat, primului cititor care va răspunde corect la următoarea întrebare: Credeţi în extratereştri?

Iată şi biletul:

 

 

 

 

 

 

 

 

Vă urâm succes!

Doohhh!!!

Iaca, mă durea mai ieri un pic de lene si, din lipsă de neavând ce face, zic să mai iau si eu un pic la pas coclaurile virtuale ale unui oarecare site de socializare, să văd ce oameni mai descoperim, ce gânduri mai găsim pierdute pe la colturi… de-astea… Până una alta, reusisem să mă plictisesc si mai rău, gândurile fiind, pare-se, intr-un fel de concediu: multe profile doar cu una-două pozne, fără nici un blog, fără nici un play-list, aproape fără mai de nimic.
Si tot răsfoind eu aşa, dau de câteva rânduri… Le citesc, scot un „DOOH” în minte şi trec mai departe. Îmi pare rău că am uitat profilul, să fi dat acu citatul exact. Că mi-a rămas „ideea” pe cortex. Si mi-am dat seama că, de fapt, mă mănâncă buricele degetelor să fac un comentariu. Ceva mai amplu decât cele câteva rânduri care ziceau cam aşa: „Femeile îşi doresc respect, atenţie, dăruire. Bărbaţii ce îşi doresc? Aştept opiniile voastre” . Bine, e posibil să nu fi fost chiar „respect, atenţie, dăruire”. Posibil să fi fost si ceva „iubire” p-acolo. Poate că în loc de „dăruire” era „dedicare”. Oricum, aţi prins ideea! Găsiţi cuvinte din aceeaşi familie semantică, alegeţi oricare trei şi veţi avea o imagine destul de exactă a mesajului.
Păi, în primul rând, stau şi mă gândesc că am fost ditai dobitocul să trec aşa de simplu pe lângă o persoană care a reuşit să sintetizeze în trei cuvinte una din marile enigme ale omenirii. Vă daţi seama că am trecut ca un ignorant ordinar pe lângă cineva care ŞTIA ce îşi doresc femeile??? Cum, să fie atât de simplu? Adică…. Sigur-sigur? Doar atât? Şi gata?
Acu’, na! Am pierdut momentul unei adevărate revelaţii… Trebuie să trec mai departe şi să încerc cumva să trăiesc cu gândul acestei vinovăţii…
Bun! Mai departe: ce îşi doresc bărbaţii!
Păi… ăăă… hmmm… ăăă… să-mi bag picioarele dacă ştiu!

Cred că o maseuză thailandeză care să ştie să facă nişte sandwish-uri delicioase şi care să nu uite să alimenteze frigiderul cu bere/vin/gin&co (după gustul şi asemănarea bărbatului), care, dacă nu ştie să calce, să aibă grijă să ia la timp cămăşile şi pantalonii de la curăţătorie, care să se retragă fără să se supere când vine haita companionilor de chermeze şi care, bineînţeles, să aibă carnet pentru a conduce la întoarcerea acasă de la diferite momente de rătăciri bahice.

Nu? Greşesc?

Păăăiii….ăăă…atunci poate să-şi dorească un tablou bucolic, cu o făptură gingaşă alături, căreia să i se dedice trup şi suflet, care să-l împlinească într-atât încât, alături de ea să uite că vorbise cu vechii lui prieteni să iasă la un pahar de vorbă în oraş… Să nu uităm bineînţeles că bucuria sublimă în acest tablou e dată de momentele când reuşeşte să-i facă arareori, măcar zilnic, o mică surpriză care să-i aprindă ei în ochi luminiţe şi să rostească cu o înduioşătoare încântare: “VAAAAIII !!!” sau “OOOOO”…
Nici aşa? Să fie vorba oare de respect, atenţie şi dăruire? Nu, asta cred că e cea mai imposibilă variantă. Cum să-şi dorească un bărbat aşa ceva? Nu, n-are cum! Nici un porc, nici un ingenuu nu poate cere aşa ceva!
Băi, hai că mă opresc, că simt că mă aberez deja prea mult. Cum ‘mnezeii mă-sii, în ziua de azi mai mult ca oricând, să ai pretenţia că ştii “ce-şi doresc femeile” şi să aştepţi răspuns la întrebarea “ce-şi doresc bărbaţii”? Cum, după atâtea cărţi scrise despre personalitatea omului, după munţii de creaţii de toate felurile şi varietatea de religii care atestă într-un mod fără echivoc o fenomenală diversitate a umanităţii, să ştii cum să exprimi în trei cuvinte ceea ce vrem cu toţii. Fără echivoc. Un truism.

==

Am aruncat rândurile de mai sus pe respectivul site… Şi oamenii au venit cu oaresce idei. Cum că, de exemplu, nu contează să ştii ce vrei, ci să recunoşti acel ceva când îl întâlneşti. Sau că e cazul să consideri o coincidentă fericită să vrei ce vrea si celălalt.

Mda. Tot soiul de truisme. După chipul, imaginaţia şi experienţa fiecăruia.

Dar să ŞTII că … ei, na! Şi tocmai „respect”. Şi „atenţie”. Şi…

Doohhh!!!

Dunăre

Incident la bordul aeronavei în care se afla ministrul turismului rezolvat cu ajutorul unui absorbant Always cu aripioare

Aflată în drum spre Oradea la bordul unei aeronave Tarom, doamna ministru Elena Udrea a avut parte de un zbor cu emoţii după ce o barză fără colet a izbit geamul carlingii, crăpându-l  considerabil. Incidentul s-a produs la scurt timp după decolarea de pe aeroportul Henri Coandă din Capitală şi a fost rezolvat prompt şi în condiţii de maximă siguranţă de către membrii echipajului.

Ne-am speriat! Am fost luaţi total prin surprindere. Eu personal răsfoiam un catalog de la IKEA când s-a produs impactul. Imediat după ce ne-am dezmeticit, am evaluat pagubele şi am luat hotărârea să continuăm urcarea. Varianta să aterizăm de urgenţă lângă cel mai apropiat crâng şi să remediem problema cu nişte frunze de alun şi răşină de brad a fost exclusă din start. Şi aşa eram în întârziere. L-am stabilizat la 4000 de metri şi apoi am început să ne gândim la ce e de făcut, a declarat pentru HotMuse unul din copiloţi.

Soluţia a venit din partea unei stewardese experimentate aflate în una din zilele acelea ale lunii care a propus folosirea unui tampon Always cu aripioare şi pelicanol pentru a împiedica extinderea crăpăturii. După ce m-a sunat domnul comandant pe interior şi m-a anunţat că avem o problemă mi-am păstrat sângele rece şi am făcut apel la calm. Nu e prima oară când sunt pusă într-o asemenea situaţie. Ştiu cum e să vină  barza într-un moment nepotrivit. Şi ce mă bucură cel mai mult e că doamna ministru m-a felicitat personal pentru idee spunându-mi că sunt un exemplu viu de femeie care are curajul şi maturitatea să rupă tiparele.

Opinia publică este revoltată de faptul că s-a apelat la o asemenea metodă neconvenţională care a pus în pericol siguranţa pasagerilor. Nu înţeleg de ce lumea e aşa contrariată când aude că am folosit un absorbant Always. Ne-am consultat cu toate doamnele din avion  înainte să îl folosim. Always sunt cele mai sigure, a declarat comandorul Gelu Zbor-de-Cuc, comandantul aeronavei.

La scurt timp după revenirea cu picioarele pe pământ, doamna ministru a declarat că acest incident minor nu schimbă cu nimic lucrurile. Ca şi până acum am ales calea aerului pentru a demonstra şoferilor inconştienţi care s-au împrumutat la bănci să-şi cumpere maşini scumpe, pentru a nu mai avea bani cu ce să le plătească provocând criza economică actuală, că nu ne-am născut în maşină, că se poate circula şi altfel fără să se aglomereze autostrăzile ţării. Nu îmi pot permite să  renunţ acum, din cauza unei probleme minore rezolvată într-un mod profesionist de către membrii echipajului, să nu mai fiu un model pentru ceilalţi.