Mascaţii au intervenit aseară la bataia dintre doua clanuri de câini din parcul Politehnicii

aprilie 19, 2011 • Aberația de intelect, Promo • robert

Scandalul a izbucnit după ora 21.00, la căderea serii, motivul conflictului fiind, se pare, unul amoros. În partea de nord a parcului, legea o face clanul lui Patrocle, băiatul bătrânului Patrocle care acum zece ani era spaima centrului istoric din Bucureşti. Juniorul a fost izgonit de ai lui dar şi-a făcut mai întâi un renume în campusul studenţesc din Leu, în cârdăşie cu câţiva studenţi electronişti de acolo,care obişnuiau atunci să-i acopere murdăriile. Mai apoi a ajuns în Politehnica, fiind cunoscut acum ca tartorul zonei de nord a parcului.

Conflictul a apărut în urma relaţiei amoroase dintre una din fetele liderului care conduce clanul din sud, respectiv Lola şi unul din băieţii lui Patrocle, în speţă Patrocle Patrocle junior. Deşi taică-su îi interzisese să se vadă cu orice mascul din nord, Lola a călcat peste interdictie, motivul fiind povestea de dragoste care o leagă de Patrocle Patrocle junior, mai ales în perioada aceasta a anului. De la aflarea veştii de către Grivei, zis Dulăul (tatăl fetei) şi până la conflict, nu a mai fost decât un pas.

Intervenţia rapidă a mascaţilor a făcut ca scandalul să nu escaladeze. Un reprezentant al acestora a declarat pentru Ugerpres că totul este sub control acum. „Am capturat câţiva dintre scandalagii, restul au fugit cu coada între picioare, ca să zic aşa. Cele două grupări ne sunt cunoscute, nu sunt la prima situaţie de acest gen dar îi punem noi cu botul pe labe.”, a adăugat acesta.

Patrocle junior a urlat către ziariştii prezenţi, dând dovadă de o violenţă ieşită din comun. Grivei, zis Dulăul, a ameninţat-o pe fata sa, Lola, chiar sub nasul camerelor de filmat: „Las’ că vezi tu, căţeaua naibii! Dacă mă mai muşti de cur, să vezi ce labe peste bot îţi iei!”.

Cele două clanuri sunt temute în zonă pentru trafic de carne vie şi violenţă.

„Sunt foarte periculoşi… Răpesc şi pisicuţe d-astea tinere, prospături, şi apoi naiba ştie ce-or face cu ele.. De scandaluri nu mai zic…”, a spus un martor.

Cercetările continuă.

Şoc la Naţională: pâinea de pe partea dreaptă conţine E-uri periculoase!

aprilie 14, 2011 • Aberația de intelect, Promo • robert

Din ce în ce mai nemulţumiţi de rezultatele echipei naţionale, şefii F.R.F. au aflat în cele din urmă motivul pentru care jucătorii joacă atât de prost : pâinea care este de mâncat pe partea dreaptă, la fiecare meci, conţine E-uri foarte periculoase, unele cancerigene! Şi pâinea care este de mâncat pe partea stângă are E-uri dar acestea sunt cu mult mai puţin nocive.

Întrebat de ce nu au vrut să dezvăluie până acum acest lucru, Mutu a declarat pentru Ugerpres: „Ne era frică să rămânem fără pâine. Vedeţi şi dvs. cum e în ziua de azi. Aşa că nu trebuie să ratezi nicio ocazie. Stânga, dreapta, nu contează, important e ca pâinea să fie acolo, să profiţi de fiecare ocazie şi să te apuci s-o mănânci. Că e mai puţin coaptă, că e pave şi făina de pe ea îţi rămâne pe nas, n-are importanţă.”

Căpitanul Chivu a fost mai concis: „Nu mai funcţionează zicala Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i-n ţara mea. Sau ceva de genul.. În fine, ideea e că pâinea e bună în orice ţară. Şi-n plus de asta, trebuie să ne mobilizăm, să jucăm exemplar, să profităm de orice oportunitate. Şi atunci, dacă suntem victorioşi, E-urile nocive or să se transforme în E-uri de la E foarte bine.”, citat tot de Ugerpres.

Antrenorul Lucescu a rămas surprins la aflarea acestei veşti. „Adevărul este că nici nu mă uitam după ce pâine este de mâncat pe teren. Sunt la dietă de ceva vreme şi am eliminat făinoasele din alimentaţie.”, a spus acesta.

Singurul care nu a părut speriat de E-urile din pâine a fost Torje:”Păi, ce are? E pâine, o iei şi gata. Spirtul de după meci cu ce-l filtrezi?”, s-a răstit acesta la ziarişti.

Asociaţia Pro-Sindrofia

aprilie 12, 2011 • Jumătatea plină, Promo • OpiniaCititorului

„Diseară o sa avem musafiri, ştiţi ce aveţi de făcut” era îndemnul cel mai motivant de a face curăţenie temeinică în vremurile tare demult trăite. Trentenarilor sihaştri, holteilor votivi şi corporatiştilor neînsoţiţi, „a avea musafiri” sună depresiv. A face o marţi, sună altfel.
Ceaiuri dansante le zicea prin liceu – sau chindii – cum era vorba în partea mea de lume.
După care, în facultate, ne-a pălit iniţiativa de a face „chefuri”. De ce azi? Pentru ca e marţi (Salut Robert!). Şi s-a perpetuat, cât timp a existat colectivul. După care a urmat perioadă corporatistă şi ascensiunea către… pe treptele sociale… saaau. Nu ştiu ce evul mediu a avut loc, dar o vreme buna parcă n-a mai existat asa ceva, sau mi-s amintirile voit estompate.
Conceptul a reieşit la suprafaţă cu diverse arome: Marţea cu scorţişoară (când era timp de vin fiert), Marţea de joi (când în marţea de marţi era rost de patinoar), Marţea cu mujdei (sau Şalăul dansant), Marţea în deplasare. Indiferent de zi, dacă programul extra-profesional, preferinţele culinare sau idiosincraziile sociale coincid proporţional cu cheful de viaţă, se poate declara marţi.
Conceptul este simplu şi îl puteţi experimenta oricând lipsa de fiţe şi pofta de nou-gătit se reunesc în ceea ce, de multe ori se numeşte, socializare offline. Cum se ajunge la ea (mail, facebook, sms, porumbei călători) este irelevant, totul e să fie.

Şoptitul până la limita spartului de timpane când se dezbate cine este criminalul din Mafia, genunchii înghesuiţi în jurul mesei la năvala peste saramură, stropii de salivă ale aproapelui la o discuţie înflăcărată de al treilea pahar de vin, tot ce înseamnă atingere, căldură, transpiraţie umană, muzică, sporovăială fără vreun obiectiv şi alte încântări de senzori. Aia e.
Adică o reuniune de lumi, care, printr-o întâmplare sau alta au ceva in comun. Restul e trecut drept marca înregistrată.
De ce e nevoie musai:
1. Spaţiu pentru manifestare.
Dacă într-o garsoniera au intrat 18, sau în 3 camere tot atâţia, e clar că mai mult de bucătărie şi sufragerie (în ordinea asta) nu va fi nevoie.
2. Lista de ingrediente.
Asta se comunică în scris confirmiştilor iar fiecare va aduce aportul aproximativ ergo-distant, fără să spargă puşculiţa.

3. Reţeta
Asta e mereu secretă, anunţacul o dictează indirect prin lista de ingrediente. Daca mixezi fără discernere ce scrie la punctul doi, sigur nu te descurci să intuieşti despre ce va fi vorba: dovlecei, chipsuri, lipii libaneze, piept de pui, mango, suc neacidulat, bere, morcovi, caşcaval, castane, praz, vin de casa, usturoi.
4. Adunarea, creşterea suspansului, demistificarea, completarea cu noi-veniţi, ultrajul papilelor şi descătuşarea limbii în ghiduşii sociale adecvate.
Ce scrie mai sus.
5. Deznodământul
Înainte de ruperea tradiţionala a uşii se asigură temeinic că tot gunoiul e sub preş, vasele sunt în zona chiuvetă-blat-masă din bucătărie.

Cine n-a priceput conceptul să mă sune. După care iar evul mediu.

Max

Autorităţile portuare au deschis o anchetă în cazul românului căruia i s-au înecat corăbiile

aprilie 8, 2011 • Aberația de intelect, Promo • robert

Cazul a atras atenţia opiniei publice precum şi autorităţilor zilele trecute, atunci când unui constănţean i s-au înecat toate corăbiile iar acesta s-a aruncat în valuri pentru a încerca să recupereze măcar o scândură, ceva şi aruncat a fost.

Autoritatea portuară a deschis o anchetă pentru a cerceta condiţiile producerii acestui accident grav. Surse au declarat pentru Ugerpres că din cercul de suspecţi fac parte nevasta omului, şeful său, compania Electrica, administratorul scării unde locuia individul precum şi reprezentanţii unei bănci unde cetăţeanul are de dat o datorie destul de mare. Fiecare dintre suspecţi ar putea avea motivele sale pentru a-i îneca românului de mai sus corăbiile, spun aceleaşi surse: „Păi, nevestei îi datora nişte bani pentru nişte transporturi de alcool pe care omu’ le făcea în fiecare seară la cârciuma din port, aşa că femeia a apelat într-o primă fază la instalator pentru a-şi rezolva problemele până când a rămas la el. Şef-su’ am înţeles că-l urmărea de vreo trei săptămâni da’ nu a dat de el, ăia de la Electrica aveau şi ăia de recuperat fo’ şapte sau opt milioane de la el, administratorul, şi ăla îl căuta pentru o datorie de vreun an iar ăştia de la bancă se chinuiau de vreo lună să-i ia casa, tot pentru o sumă de bani. Omu’, şmecher, s-a fofilat şi normal că ăştia i-au înecat flota”, a declarat un anagajat ce a vrut să-şi păstreze anonimatul.

Iniţial s-a crezut că omul şi-a înecat singur corăbiile pentru a încasa asigurarea şi apoi s-a sinucis însă, la o privire mai atentă, procurorii bănuiesc o crimă. Cercetările continuă.

Dacia cheamă în service 2349 de maşini pentru o defecţiune la motorul de căutare

aprilie 7, 2011 • Aberația de intelect, Promo • robert

Totul a pornit de la reclamaţia unui client care, pornind motorul, nu a găsit radio-casetofonul din dotarea standard. Văzând că în urma căutării nu a dat de niciun rezultat, omul a apelat la un service, simţindu-se norocos. Aici, specialiştii mecanici au folosit toate procedurile standard pentru testarea motorului însă nici urmă de aparatul omului.

Drept urmare, reprezentanţii unităţii service au apelat direct fabricantul, pentru a cerceta dacă problema nu a apărut şi la alte Dacii din aceeaşi serie limitată, Dacia Logan full 4 wheels. În colaborare cu baza de date a Poliţiei Rutiere, pentru a afla numele proprietarilor care au deja o reclamaţie în acest sens, cei de la Dacia au rămas surprinşi de ceea ce au găsit.

„Se pare că defecţiunea motorului era mai gravă decât am crezut noi. Sunt şoferi care nu au găsit casetofonul, un accesoriu simplu de altfel dar sunt şi oameni care nu au găsit ştergătoare, covoraşe, capace de roţi, roţi, unii nu au găsit maşina chiar.”, a declarat un reprezentatnt al fabricii, citat de Ugerpres.

Între timp, maşinile cu probleme au fost retrase iar inginerii caută soluţii.

Le ballet de testosteron

aprilie 7, 2011 • Martor şi tartor, Promo • OpiniaCititorului

Un număr de telefon zăcând în agenda din spatele biroului colegului de la celălalt departament. Atât lipsea din calea revelaţiei de sezon, cea mai numărul unu după multiplul de chitări din martie.
Te-a pălit anestezia de primăvara? Simţi ca muşchii, în loc să se flexeze natural, clămpăne sincopat în faţa lămpii din monitorul corporatrist?
Ei bine, păzea încheieturi, fugiţi mutre crispe, la o parte falduri, timpul e să va cutremuraţi: Alors on danse!

N-am reţinut numele lui sensei, site web n-am găsit, ştiu doar că tonusul de după alea două ore de scos unt pe bandă şi kilometri de sudoare, poate fi tradus prin (se aplică toate):
a) entuziasmul începutului
b) euforia noutăţii
c) agitaţia totală
d) să îmi trag una cât de tare a fost
Normal ar fi să nu îmi trag una mie insămi ci ăluia din faţa mea. Pentru început în joacă, în niciun caz distructiv sau destabilizator, sau ce cuvinte a mai folosit tipul grizonat şi doct în timp ce explica schema.
N-am reţinut niciun termen specific (în afară de round kick sau low kick de la Chuck Norris ori croşeu şi directă de la meciurile de box). Dar am trăit fiecare secundă tatonarea, tensiunea, explozia.
Iar pentru continuitate, impresii de lungă durata ori proiecţii de viitor, ei bine, am o vorba: „timp e berechet”.
La 12 intrări pe lună pentru care dai 85 lei să te tot înscrii la începători. Spaţiu pentru dezmăţ e suficient, condiţii de manifestare acceptabile, dificultăţi de adaptare mici, atmosfera deloc orgolioasă.

Mens sana in corpore non-grăsano, că la ce exerciţii îţi supui fizicul, n-are cum să iţi displacă sau să renunţi rapid. Dacă însă în ultimul semestru cel mai efort a fost dusul paharului de cocktail la gură şi urcatul în maşină, rămâi acolo, nu schimba absolut nimic eşti bine. Sau du-te în Twice, mai vezi o bucă, ceva.
În mai puţine cuvinte, e la fel ca la droguri: prima doză este moca. După care ajungi să îl aştepţi mai disperat decât tăvăleala cu următoarea femeie a visurilor pe următorul antrenament de kick boxing.
Sau sunt eu un pic mai obsedat de încercări noi decât media.
Complexul Lia Manoliu, miercuri 21-22:30, vineri 19-20:30 şi sâmbăta 11-13.
Întrebaţi la poartă de sala de box şi aia e.
Amin!

Max