Remanierea lui peşte

iunie 21, 2010 • Politica e un pornostar, Promo • robert

După ce a trecut prin moţiunea de cenzură ca gâsca prin apă, guvernul Hopa-Mitică se pregăteşte, nu-i aşa, de o remaniere. Printre motive regăsim proasta comunicare pe linie de partid, proasta comunicare în ministere, performanţele slabe, soluţiile de reducere a cheltuielilor găsite prost, etc. Apă de ploaie, evident. Plus că se urmăreşte comasarea anumitor ministere, ceea ce înseamnă, mai pe înţelesul tuturor, consolidarea ciolanului în troaca anumitor personaje.

Ce mă intrigă pe mine este faptul că acum aproape două săptămâni Guvernul era foarte sigur pe ceea ce propunea vis-a-vis de măsurile de austeritate, fiind mai hotărât ca oricând, în frunte cu prim-ministrul Boc, să-şi asume în Parlament programul care îngloba măsurile amintite mai devreme. Ca atare, atunci nu se punea problema de soluţii proaste. Dimpotrivă. Fiecare ministru avea tema bine făcută iar dl. Boc se înfăţişa ca un girant al gâştelor din ograda sa. Acum vorbim de remaniere pentru că, printre altele, soluţiile propuse de anumiţi miniştri sunt greşite. Mi se pare mie sau viaţa în România este precum scenariul unui film cu Stan şi Bran?

Un alt motiv al aşa-zisei remanieri este slaba performanţă a unor miniştri. Ceea ce înseamnă că unii dintre colegii dumnealor de guvern au avut şi au performanţe bune. Să muriţi voi! Care or fi ăia? Doamna Udrea? Domnul Berceanu? Ministrul sănătăţii? Nu, pe bune acum… Îmi scapă mie ceva?

Una peste alta, preşedintele Traian Băsescu anunţă că până în toamnă nu doreşte remaniere. Normal, doar toamna se numără bobocii, nu?

Strigătele aduc liniştea tâmpă de după

mai 19, 2010 • Politica e un pornostar, Promo • robert

Ţară, ţară, ferea că se apropie potopul! Pe lângă inundaţiile care risipesc a nu ştiu câta oară agoniseala de-o viaţă a cetăţenilor din diferite zone rurale, iată că şi capitala se pregăteşte să întâmpine şuvoaiele de plătitori de taxe şi/sau consumatori de bani publici, venite să inunde străzile din faţa instituţiilor care răspund în acest moment de linia de plutire a naţiunii. Cu mic, cu mare, cu talon de pensie sau fără, cu cască de miner sau catalog de profesor, cu stetoscop sau acreală de funcţionar, manifestanţii vor încurca astăzi socotelile capitalei sperând că aleşii neamului se vor trezi în ultimul ceas şi vor începe să aplice măsurile necesare pentru redresarea economiei.

Într-o ţară normală, cu politicieni responsabili şi ascultători la cerinţele celor pe care îi reprezintă, acest gen de mişcări sociale ar pune un pic pe jar autorităţile guvernamentale. România, aşa cum ştiţi, este o ţară atipică, cu un popor atipic, ghidat după vorba ancestrală „pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă”. Nu spun că revolta celor care îşi cer drepturi nu este justificată, spun doar că în cei mai bine de douăzeci de ani de la momentul Decembrie 1989 norodul nu a învăţat mai nimic. Resemnarea s-a transformat în indiferenţă, apoi în refugiere în cele creştineşti. Atât timp cât poporul dă vina pe Dumnezeu, la fel cum îşi pune speranţa tot în divinitate, fără a căsca ochii la realităţile din jur, orice tip de mişcare socială nu îşi are rostul. Valurile de oameni nemulţumiţi vor veni, vor striga, apoi vor pleca acasă şi vor aştepta „ce va vrea Dumnezeu, maică”.

Cât despre clasa politică, obişnuită să se confrunte cu sindicatele căci, nu-i aşa, odată aflat în opoziţie este imposibil să nu te implici în mişcările de acest tip, ziua de azi, de mâine sau cele în care vor suporta urletele fomiştilor va fi doar o altă zi. Politicienii se vor comuta pe modul grav, implicat şi responsabil, înroşind microfoanele celor din media, cum că vor face, vor drege, că nu-i aşa uşor, poporul trebuie să înţeleagă, să fie solidar. La final, însă, lumea se va uita tot după ţâţele din ziare şi la State de România, rânjind în purul stil mioritic.

Reforma statului capră

mai 11, 2010 • Editorial, Politica e un pornostar • Bilă

Există voci din corul optimiştilor care afirmă pe tonuri înalte cum că tăierea macaroanei bugetarilor este o primă măsură a vastului şi atât de necesarului program de reformare a statului pe care PDL-ul s-a angajat de atâţia ani să îl implementeze. De ce a fost oare nevoie să se ajungă cu cuţitul la os ca asemenea măsuri să se pună în practică? Răspunsul vine scurt şi la obiect: ei au vrut dar nu au fost lăsaţi să o facă.

Deunăzi, la aproape şase luni de la încheierea alegerilor prezidenţiale, după îndelungi analize ale experţilor cabinetului Boc, s-a stabilit că a sosit timpul. Doar coincidenţa a făcut ca momentul de maximă responsabilitate să se suprapună cu vizita reprezentanţilor FMI.

Să fi avut pretenţia ca aceste măsuri să se fi luat în plină campanie electorală ar fi fost total nerealist. Orice cetăţean cu un dram de lucididate e conştient de acest lucru. Cât despre demararea aşa-zisei reforme a statului în ca şi inexistenta perioadă de coexistenţă guvernamentală a PDL-ului cu mult huliţii pesedişti închegată la finele lui 2008, nici nu se pune problema. Cum să ai mână liberă când ai comunişti drept parteneri de guvernare!? Să nu ne mai aducem aminte de cei patru ani irosiţi de neascultătorul Tăriceanu. Patru ani?! Vă daţi seama câte lucruri bune s-ar fi putut face în patru ani de un guvern marca Boc?

Şi în plus, situaţia economică precară a României nu s-a acutizat doar pe fondul crizei mondiale sau a slabei gestionări a situaţiei. Există mult mai multe cauze, mult mai multe nuanţate care au făcut ca până şi bine-intenţionaţii oameni ai preşedintelui să nu poată preîntâmpina acest impas economic. Aici nu trebuie uitată nici contribuţia Guvernului Năstase în timpul căruia s-a furat în haită ca în codru. Să ne aducem aminte şi de Ion Iliescu şi incursiunile minerilor cu trenul, pe bani publici, la Bucureşti. Păi dacă domnul Băsescu ar fi fost ministrul Transporturilor în acea perioadă tulbure (nu că n-ar fi fost) şi-ar fi ştiut el ce vremuri îl aşteaptă în cel de-al doilea mandat, n-ar fi cerut el să se taie bilet dus-întors fiecărui justiţiar subteran în parte ca să pună banii la buget? De vină e şi Ceauşescu cu împrumuturile lui care au dus ţara în sărăcie. De vină sunt ruşii că nu ne-au înapoiat tezaurul. Să nu mai vorbim de influenţa nefastă a trioului Horea, Cloşca şi Crişan care au băgat zâzanie între ţărani. La fel şi turcii care ne-au secătuit vistieria cu fiecare dintre tributurile exagerate pe care le pretindeau. Nu trebuie să omitem nici influenţa nefasta pe care au avut-o triburile migratoare, în special pecenegii, asupra situaţiei economiei actuale a României, triburi care rulau galbeni neimpozabili şi distrăgeau oamenii de la muncă tot foindu-se prin ţinut.

Aşadar, dacă cineva afirmă că aceste măsuri drastice s-au luat într-un context economic la care s-a ajuns cu precădere din cauza guvernării PDL, înseamnă că acelui cineva chiar îi scapă the big picture-ul.

Ambalajul aparenţelor

martie 30, 2010 • Editorial, Politica e un pornostar • Bilă

Cine încă trăieşte cu impresia că lucrurile nu s-au pus pe roate în România se înşeală amarnic. Ori nu e la curent cu viaţa politică, ori e un simpatizant rău-intenţionat al opoziţiei.

În ciuda crizei, al cărei recul începe să se resimtă din ce în ce mai puternic şi în ţarcul mioritic, avem un guvern activ care şi-a asumat responsabilitatea într-un context economic extrem de nefavorabil, care luptă neîncetat pentru găsirea de soluţii viabile. Avem un preşedinte deschis la dialog care, atunci când vine vorba de interesul comun al oamenilor de rând, este capabil să treacă peste orgoliile sale politice pentru a pune în aplicare voinţa poporului de a modifica Constituţia tocmai pentru a pune umărul la epurarea clasei politice. Avem o justiţie mai funcţională ca niciodată în ultimii douăzeci de ani, ce sesizează şi nu se dă îndărăt atunci când este cazul să penalizeze neregulile săvârşite de înalţii demnitari, în timp ce parlamentarii, aflaţi sub presiunea unei profunde conştiinţe civice, aprobă ridicarea imunităţii colegilor săi întocmai pentru ca justiţia să-şi ducă la bun sfârşit demersurile, stârnind reacţii pozitive din partea presei internaţionale. Avem servicii secrete care apelează la mijloacele de obţinere a informaţiei – fie că acestea sunt dintre cele mai performante (obţinute prin satelit), fie că sunt dintre cele mai banale (ascultarea telefoanelor) – doar pentru a sluji la respectarea legii şi a Constituţiei.
Avem un ambalaj capabil să camufleze în cele mai igienice condiţii ditamai căcatul. Cei cu mirosul ascuţit au sesizat probabil din timp acest lucru. Întrebarea care se pune acum este câţi dintre consumatorii de delicatese media cu arome politice, ca şi cele de mai sus, resimt gustul imediat ce apucă să le deguste şi câţi dintre ei le vâră, fără să stea prea mult pe gânduri, pe gât?

Candidatură în ritmuri de samba

februarie 17, 2010 • Politica e un pornostar, Promo • Bilă

După cum se ştie, sâmbăta aceasta stânga românească îşi alege liderul. După ce-am avut Năstase, n-am mai avut Năstase, am avut Mitrea, nu se ştie dacă mai avem Mitrea, intrat în cursă Ponta şi tot aşa, o nouă candidatură dă culoare cursei pentru şefia PSD. Aflat în Brazilia la un simpozion pe teme de integrare – integrare a paşilor de samba în dansurile populare dobrogene, desigur – Radu Mazăre n-a mai suportat să stea cu mâinile din sânul partenerelor de dans şi s-a hotărât să candideze şi el.

Cum s-a întâmplat de fapt…

După mai multe nopţi albe petrecute în compania lui Coca, Ina şi alte reprezentante ale sexului frumos, foarte sumar îmbrăcate şi dichisite cu tot felul de pene multicolore, şucărit că sacoul său înflorat nu se distinge în marea pestriţă a carnavalului, Radu Mazăre se ondula energic, vrăjit de ritmurile latine ale muzicii, pe carul alegoric al prietenilor săi de la Şcoala de Samba „Vai Vai”.

Şi cum dansa el de zor cu gândul la ce măsuri administrative ar mai trebui adoptate la primăria Constanţa, primeşte un SMS de la Nicuşor, Constantinescu Nicuşor: retras Năstase, posibil retras Mitrea, intrat în cursă Ponta. Înscrierile continuă. În secunda doi, avea deja stabilită legătura cu ţara, zbierând în telefon: păi frrrăţioarrre, dacă ăştia sunt aşa de nehotărrrâţi, intrrru şi eu în currrsă. Nicuşorrr, ia du-te tu, tăticu, la ăştia la Bucurrreşti şi depune-mi dosarrru’. Stai aşa să terrrmin aici, că îmi pun berrreta rrroşie şi uniforrrma militarrră şi vin şi io imediat. Le arrrăt io la ăştia rrrevoluţie.

Apoi a închis enervat telefonul, a înşfăcat o creolă de şolduri, şi-a calibrat paşii şi şi-a dat din nou drumul la dans.

Honorius Notorius

ianuarie 23, 2010 • Politica e un pornostar, Promo • Bilă

Unul dintre cele mai frustrante situaţii pentru o tânără speranţă este atunci când acţiunile sale nici măcar nu apucă – sau apucă foarte puţin – să o propulseze cât de cât pe primele pagini ale ziarelor şi un subiect trăsnet se năzăreşte de nicăieri captând instant prim-planul.

Nici n-a pierdut bine alegerile şi Honorius Prigoană a şi dispărut după firmamentul media. Focul de paie aprins în urma candidaturii micului Prigoană a dispărut cât ai zice Abracadabra înghiţit fiind de mult mai arzătoarele limbi ale flăcării violet.

Trebuie să spun că pe tot parcursul acestei campanii electorale la pachet, deşi l-am urmărit cu maxim dezinteres, ca de altfel marea majoritate a cetăţenilor dornici să uite cât mai repede disputele uzate cu iz electoral, eram aproape ferm convins că micuţul candidează de fapt pentru un post de şef de cămin, în unul din căminele de lux ale capitalei. Costumul strâns până-n gât, freza uşor gelată şi puful îndepărtat de pe faţă în urma rarelor întâlniri cu lama de ras profilau alături de discursul său fad, memorat pe subpuncte, mai degrabă un tânăr ambiţios dornic să ţină sub control frâele administrative ale unui cămin cu mare căutare printre studenţi decât un tânăr politician, ce-i drept de tată gata, ce doreşte să acceadă în înalta sferă a politicii dâmboviţene.

O vorbă din popor spune că un şut în fund e un pas înainte. Bine, cu condiţia să nu crezi că poţi ajunge la destinaţie numai din şpiţuri în cur. Considerând că Prigoană Jr. a avut de învăţat din această experienţă şi având speranţa că va veni o zi când Rosalul va curăţa de obstacole şi traseul său politic, nu ne rămâne decât să-i urăm vlăstarului Honorius mult succes şi o carieră cât mai prodigioasă în politica românescă. Alături de tăticu’, desigur.

Merlin din Carpaţi

ianuarie 20, 2010 • Politica e un pornostar, Promo • Bilă

După ce Mircea Geoană şi-a cam dat foc la valiză, ce-i drept cu marele concurs al soţiei sale, profitând din plin de energia degajată de flacăra violet a psihoenergeticianului repudiat din cercurile PSD, pe lângă ilaritatea şi ridicolul întreţinute în jurul acestui subiect şi pe lângă explicaţiile lui Oreste sau, mai bine zis, explicaţiile pe lângă ale lui Oreste, mai rămân ceva întrebări. Una din ele ar fi ce căuta acest Aliodor Manolea, meşter desăvârşit al manipulării energiilor politice, în proximitatea domnului Traian Băsescu?

Surse din interiorul PD-L clarifică în mod evaziv chestiunea – dacă-mi permiteţi formularea, ancorând-o cum era şi firesc în raţional cu o declaraţie conform căreia rolul controversatului personaj era să evalueze, în calitate de psiholog, „gradul de agitaţie, de nervozitate al mulţimilor” şi că, „uneori prelua sesizările de la diverse persoane”, fără a furniza însă mai multe informaţii. Nici cei din PSD nu au fost prea darnici cu răspunsurile la întrebările ce vizau rolul parapsihologului din perioada când acesta a fost alături de Mircea Geoană, respectiv în campania electorală pentru europarlamentarele din 2007. Acum ce s-o aştepta şi presa? Ca politicienii să se pună pe declaraţii hazardate şi să se expună una-două energiilor negative ale ocultului personaj?

Şi ca să închei tot într-o notă interogativă, vin şi întreb iarăşi: cum a fost oare posibil ca Viorel Hrebenciuc să pună eşecul învăţăcelului său din joia marii confruntări electorale sub lumina flăcării violet, când era de la sine înţeles că lui Băsescu i-ar fi fost de ajuns până şi un Tic Tac cu numai două calorii pentru a răsfrânge asupra lui Mircea Geoană cantitatea suficientă de energie negativă pentru a-i deconcentra concentrarea?

După ce a răcit relaţiile cu Parlamentul, Puterea începe să strămute

ianuarie 15, 2010 • Politica e un pornostar, Promo • Bilă

Adrian Năstase a declarat pe blogul său că deţine informaţii conform cărora actuala putere intenţionează să mute Parlamentul din Casa Poporului în sediul Bibliotecii Naţionale, mastodontul din Izvor urmând mai apoi să devină cel mai mare mall din Europa. Informaţia este confirmată şi de deputatul PD-L Silviu Prigoană, tatăl binecunoscutului candidat la funcţia de deputat pentru Colegiul 1 din Bucureşti, Honorius Prigoană. Astfel, deputatul a declarat public că tocmai ce a finalizat un proiect de lege referitor la chestiunea în cauză.

Dom’le, ce-i corect e corect. De ce să se lăfăie aleşii noştri în ditamai măgăoaia în condiţiile în care îşi pot susţine la fel de bine „ampla” lor activitate şi în altă locaţie mult mai modestă din punct de vedere al spaţiului? Ia, să se mute! Să se mute dar nu în incinta Bibliotecii Naţionale. La ora actuală, nu ştiu dacă demnitarii din Parlamentul României s-ar desfăşura mai bine altundeva decât în incinta Circului Globus, între spectacole şi mai ales în cadrul lor.

Şi ca să împăcăm pe toată lumea, mall-ul de care se pomenea să fie amenajat în clădirea Bibliotecii Naţionale. Atunci să vezi figuri în breasla mall-arilor. Parcă-i şi aud: unde ai fost frate, la Mall? Nu frate, astăzi am ars-o toată ziua pe holurile Bibliotecii Naţionale!

Mai rămâne de văzut ce se va întâmpla cu Casa Poporului. Ori aici, s-ar întrevedea mai multe soluţii. Ori s-ar demola şi s-ar face un teren de golf, ori s-ar face templu de pelerinaj pentru nostalgicii ceauşişti, ori s-ar închide şi ar aştepta conformată să intre cumva, cândva, în posesia domnului Adrian Năstase.