Deunăzi, cum stăteam eu şi îmi deplângeam condiţia de oaie rătăcită lăsată pradă păcatelor lumeşti, ce dau târcoale din ce în ce mai mult acestor vremuri desfrânate semănând făcătura Diavolului, un sentiment de pietate mi-a străfulgerat condiţia de păcătos în plină expansiune.
Şi ca un îndărătnic ce alege întotdeauna calea cea mai scurtă şi mai simplă, am pornind în peregrinaj, doar cu un maus jerpelit şi o tastatură prăfuită, către templul virtual al BOR-ului, via Internet Explorer.
Şi ajuns acolo, am început să bat cu mausul pe la toate linkurile. Şi se făcea că după ce ele s-au deschis şi m-au primit întru paginile lor, gânditu-m-am eu că mare lucru le lipseşte. Carele lucru era locul, ungherul de spovedanie. Şi mai apoi, zisu-mi-am:
Păi n-ar fi mai echitabil, băi nene, pentru toată suflarea evlavioasă, dacă enoriaşii tot nu îşi găsesc timp să treacă pe la biserică să se spovedească, să se înfiinţeze un asemenea serviciu on-line? Dacă există această posibilitate, de ce să nu se profite de ea? De ce să nu ne adaptăm timpurilor? Înalt Prea Sfinţiile lor nu se gândesc puţin la cum se simte păcătosul de rând când ştie că nu a apucat să-şi reseteze păcatele pe anul în curs, în condiţiile în care mai are atâtea păcate de săvârşit pe viitor?
Aşa, odată pus la punct serviciul ăsta, îţi faci frumos un cont, plăteşti o taxă de un pol prin PayPal pentru un abonament anual şi poţi avea acces la acest serviciu 24 de ore din 24, din orice loc de pe planetă. Şi cum te mustră conştiinţa, te-ai logat imediat şi începi să te destăinui spăşit feţei bisericeşti din spatele monitorului. Apoi, după ce respectivul îţi examinează situaţia, îţi încadrează profilul conform unei grile predefinite, şi îţi trimite prin e-mail ce instrucţiuni trebuie să urmezi pentru a fi absolvit de păcate.
Sau dacă nu se poate cu serviciul de spovedanie on-line, măcar să pună la dispoziţie pe site un formular cu un test fulger, care să-ţi indice, cât de cât, acolo, indicele de păcătoşenie. Păi ce naiba, oameni suntem…