Ţrrrrr!
-Oh, yes…
-…ăăă, alo..!
-Yeeees…
-Băh, te-ai prostit, ce-ai??
-Sorry sir, but can you speak english?
-Boc, te sparg!
-Sorry?
-Boc!
-Hi, hi, ce-mi place accentul meu!
-Băh, Boc, eşti praf. Uite, m-am enervat şi-o să-l sun pe Geoană să-l întreb unde mai candidează, să fac mişto de el.
-Hi, hi, păi candidează acum la partid…
-Da, băh, ştiu. Omul candidat. Şi pierzător, hă, hă, hă!
-Hi, hi!
-Boc, de ce râzi? Că nici tu nu eşti mai breaz. Râzi de necazul omului?
-Păi…
-Ce păi? Nu-l vezi săracu’ cât se chinuie să facă ceva şi nu-i iese? E şi el un suflet.
-Da, să trăiţi…
-Aşa, Boc! Hă, hă, hă, băh da’ ce repede pui tu botul! Hă, hă, hă, ce credeai, că mi-e milă de Geoană? Hă, hă, hă!
-Păi…
-Piticule, îmi place de tine! Mic şi credul, hă, hă!
-Păi…
-Mai termină cu păi-urile astea. Zi ceva, dacă ai de zis, dacă nu, valea!
-Vă rog, mai îmi spuneţi un banc…?
-Un banc? Hai, băh, Boc, că-ţi spun unul scurt.
-Da, da, mulţumesc, mulţumesc, hi, hi!
-Aşa. Fii atent, Boc. Era un pitic şi intră într-un bar…
-Aşa…
-Taci, măh! Deci, intră piticul într-un bar, se duce la tejghea şi cere de băut. Numai că era atât de pitic încât nu ajungea sus, la barman. Şi striga de jos, ca prostul.
-Ce, ce?
-Să-i dea de băut, normal! Şi tot striga, şi nimeni. Şi atunci, se duce piticul după bar, să vadă ce se întâmplă. Şi când colo, ce să vezi?
-Ce, ce, ce?
-Era preşedintele ţării, băh, cu o pancartă pe care scria „Boc, eşti un mare dobitoc, treci la treabă că te storc!”, hă, hă, hă!
Clanc!