O lacrima, o picatura, mii de picaturi: natura plange.

Zana rade.

Un suflet moare.

“De ce nu ploua ?”

“Ploaia este a mea !”. I-a dat o picatura, doua, sufletul vrea noua.

Natura rade.

Zana plange.

“De ce nu ploua?”, moare sufletul.

I-ar da mii de picaturi dar nu este ploaia ei, a mintit.

“Nu ma lasa norii, sunt prea negri…”.

“Ah, ce-as rupe norii…”, geme sufletul.

Natura plange.

Zana rade.

Sufletul moare.