Orasul corturilor din America

Din cauza faptului ca au ramas someri si nu si-au mai putut plati ratele, multi americani au ramas fara case, ajungand sa traiasca in corturi, la marginea oraselor

Ma uit in jurul meu, si imi dau seama ca nici noi nu suntem foarte departe, chiar la noi poate fi mai rau.

Sa presupunem urmatorul scenariu:

Lucrezi la o multinationala americana, esti casatorit, cu un venit pe familie de 2200 – 2300E si esti proprietar al unui apartament, luat in rate, pe varf de bula imobiliara, pe la 100.000 Euro, cu rata lunara cam la 600E. Acum rata a crescut datorita diferentei de curs (+20%) si ca banca a marit dobanda, ajungand cam la 700E – 800E.

Multinationala isi restrange activitatea, datorita recesiunii si te trezesti in cautarea unui loc de munca. Dupa multe interview-uri, abia reusesti sa te angajezi pe 600-700E. Nu mai poti face fata cheltuielilor si intri in imposibilitate de plata.

Ce se intampla in continuare?

Banca incepe procedura de executare silita, iti ia apartamentul si ti-l vinde la pretul pietei cam cu 40-50.000E. Crezi ca ai scapat? Nu, inca mai ai o datorie de 50.000E+dobanda pe care v-a trebui sa o platesti in continuare!

Cati romani se incadreaza in scenariul de mai sus? Vom vedea cam peste 6 luni.

Coreea de Nord provoacă Italia

    The Guardian ne spune că liderul Coreei de Nord a autorizat deschiderea primei pizzerii din ţara aflată la nord de Coreea de Sud ). Un eveniment de-a dreptul senzaţional pentru orezarii cei mai săraci de pe planetă. La cât de miniscul le-a devenit stomacul, după zeci de ani de înfometare, sunt şanse ca primele zece pizza să ajungă la tot poporul. O cană de apă, servită mai apoi, ar pune capac unui festin de-a dreptul internaţional, pentru bieţii locuitori ai Coreei de Nord.
   Deci, iată că primul pas a fost făcut. Va urma, probabil, deschiderea primului pub englezesc şi, implicit, se vor isca primele bătăi între fanii locali Liverpool şi Manchester Utd., va apărea prima şaormărie, având clienţi fideli angajaţii ambasadei române de la Phenian, se va deschide primul MC Donald’s, punând bazele marii îngrăşări nord-coreene şi, din nou probabil, va fi inaugurat primul restaurant chinezesc, căci este imposibil să nu existe picior de chinez pe meleagurile coreene (dacă ar fi muţi, aţi şti cum să-i diferenţiaţi?).
   Mă întreb pe când se va avea în vedere deschiderea primului club Bamboo. Ori avea şi nord-coreenii câţiva băieţi care să dea pe o şampanie jumătate din PIB.

Experimente deJAXAte

Descopera.ro ne informează că un astronaut japonez intenţionează să testeze covorul zburător al lui Aladin, să facă skandenberg cu un coleg, să îşi pună picături în ochi şi să împroaşte apă printr-un pai. Toate acestea nu vor avea loc într-o emisiune televizată, ci vor fi puse în practică la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale, în cadrul unui program de experimente trăsnite iniţiat de agenţia spaţială japoneză, JAXA.

Întâi de toate, de unde până unde au pus japonezii mâna pe covorul zburător al lui Aladin? Şi de ce îl duc tocmai în spaţiu, unde poţi pluti şi fără ajutorul vreunei carpete magice!?

Apoi, în cazul în care experimentele ieşite din comun menţionate mai sus vor avea succes, propunem năstruşnicilor cercetători japonezi să testeze în condiţii de imponderabilitate şi alte activităţi cum ar fi întorsul clătitei, borâtul şi trasul de aplecate – în tandem, suflatul nasului şi plasarea subtilă a biluţelor din material muco-izolant, uitatul sub fustă, pişatul la stâlp, flegmatul printre dinţi, coitul din poziţia stând în picioare, masturbatul din poziţia crăcănat folosind ambele mâini, ejacularea fără prezervativ şi, nu în ultimul rând, pluta pe spate.

Huge Dick && Super Bowl

Fotbalul american nu este pentru copii. Şi asta nu neapărat că ar fi un sport exclusiv pentru bărbaţi. El poate fi şi pentru femei în egală măsură. Cel puţin aşa se poate deduce după cele întâmplate în Arizona, când, la finalul competiţiei Super Bowl transmisă în reluare de un operator de televiziune prin cablu, o sexvenţă de 30 de secunde de film pentru adulţi s-a suprapus imaginilor cu caracter sportiv. Ăsta da element surpriză.
Parcă-mi şi închipui reacţiile celor conectaţi la eveniment. Brusc, hotdogii îşi scot capul din chifle. Americanul de rând, suporterul înfocat şi devorator de fotbal american îi explică fiului său că există şi alte moduri de a marca. Doamnelor de-abia acum le răsună în cap pasa lungă în adâncime dată anterior. Ce să mai zicem… Un touchdown de toată frumuseţea!

Administrator de insulă: primesti 150.000$ pe an ca sa inoti, sa stai la soare si sa scrii pe un blog

Queensland, un stat din Australia, a scos la bataie cel mai tare job din lume (parerea mea) : sa fii administratorul unei insule, timp de sase luni, contra unui salariu de 150.000 $.

Tot ce trebuie sa faci este sa te plimbi pe plajele insorite, sa supraveghezi niste balene, sa faci scufundari si sa actualizezi un blog, al proprietarilor insulei, cu poze si filmulete. Grea munca!

Daca esti interesat si crezi ca poti face fata, poti aplica online pe situl www.islandreefjob.com . candidatul ideal va fi ales dintr-o lista de 11 finalisti si trebuie sa fie un inotator bun, comunicativ, sa cunoasca limba engleza, atat scris cat si vorbit, sa aiba o atitudine aventuroasa, sa-i placa plimbarile pe plaja si scubadiving-ul. 

Daca vrei sa aplici, ar cam trebui sa te grabesti, deja pe site s-a ajuns la 30 de aplicanti pe secunda. Eu am aplicat deja de azi de dimineata.

Americanii dau cu Flynt juisării

Ca orice criza mondială care se respectă, cică tânăra recesiune din Statele Unite ale Americii ar fi coborât sub cota de avarie libidoul americanului de rând. Pănă ca această nouă carenţă a angrenajului american să se observe şi la nivel demografic, s-ar fi făcut deja simţită în industria pornografică.

Aşa se face că, pe fondul acestei presupuse abstinenţe masive, marilor mahări din branşă li s-a sculat să ceară Congresului american miliardele de dolari necesare pentru reabilitarea acestei laturi atât de indispensabile a industriei de peste ocean. În curând se va ajunge la situaţia ingrată ca Al-Qaeda să ceară ajutor financiar americanilor invocând criza mondială.

“Americanii se pot descurca fără maşină, dar nu fără sex”, ar fi spus Larry Flynt. Eu unul nu sunt aşa sigur. La importanţa pe care o are maşina în asigurarea confortului zilnic al americanului, sexul e un moft. Şi în plus, o maşină nu te refuză niciodată. Nici măcar atunci când este pe butuci. O pedală, două poţi da lejer şi la rece, aşa… Şi ce legătură are, mă rog, industria pornografică cu practicarea sexului!? O erecţie, să zicem, poate fi inhibată de o situaţie materială precară în sine, nu de implicaţiile indirecte ale acesteia. Adică dacă nu mai ai la ce pornăciuni să te benoclezi, că nu mai merge industria porografică, nu mai poţi face nici sex? Chiar e nevoie de un astfel de catalizator? În cel mai disperat caz începi să răvăşeşti vechea colecţie de filme dacă te afli în imposibilitatea achiziţionării de material nou.

Una peste alta, ca orice vânzător american şi nu numai, bătrânul Larry încearcă să-şi vândă produsul. Vorba aia futerem, non futerem labam necesarum est.

Impact în 7,6,5,4,3,2,1…

Un grup de cercetători rămaşi cu ochii în stele au ajuns la concluzia că Galaxiile Calea Lactee şi Andromeda se află pe o traiectorie de coliziune, urmând să se ciocnească în nici mai mult şi nici mai puţin de şapte miliarde de ani.

Luceafărule, ai căcat steagu’! Praf şi pulbere intergalactică o să se aleagă de strălucirea lu’ matale. Pune mâna şi lasă vrăjeala. Fă-te astru serios şi nu le mai răstura virginelor noaptea în cap. Nici nu ştii cum trece nemurirea pe lângă tine. Şapte miliarde de ani ca mâine trec. Asta dacă nu vom ieşi cu toţii din poveste mult mai repede pe uşa din dos a laboratorului CERN. Părerea unora…

Bush şi atacul celor 2 x 42

George W. Bush a fost la un pas de a lua doi panofi în freză. Incidentul s-a petrecut în timpul unei conferinţe de presă pe care preşedintele american o susţinea alături de premierul irakian în biroul acestuia din Bagdad.

Lansatorul de pantofi, made in Irak, a fost un jurnalist al locului care l-a acuzat pe liderul american de moartea a mii de irakieni. George W. Bush a asigurat că gestul nu l-a deranjat şi a informat, cu umoru-i plin de seni(nă/li)tate, că pantofii aveau mărimea 42.

Ce este de apreciat este că atacatorul a fost imobilizat imediat după ce şi-a ratat ţinta şi pentru a doua oară. Altfel, cu siguranţă ar fi apelat la muniţia de rezervă şi nu ar fi ezitat nicio clipă să arunce spre preşedintele american şi cu şosetele. Atunci s-ar fi împuţit într-adevăr treaba…