Ideea de Cioburi a prins viaţă cam pe la începutul mileniului ăsta. Se făcea că era o zi tipică de toamnă, cu multe pete de culoare şi cu puţine puncte de credit. Ca mai toţi studenţii locului, traseserăm în Jeg – cârciuma din campus, degustând berile cuvenite deja fatidicei aşteptări a rezultatelor unei oarecare restanţe. Atunci, în toiul frământarilor, ne-am căcat o idee: Bă, hai să ne facem o revistă!
După găsirea titlului potrivit – Cioburi, că sună spart – şi trasarea unei direcţii – să fie o revistă despre orice, timp de mai bine de un an am rămas doar cu discuţiile dar nu în ultimul rând cu berile şi cu cafelele consumate, elemente cheie care au dat şi savoarea “şedinţelor de redacţie”.
Sfârşitul lui 2001 ne-a găsit, în schimb, spărgând puşculiţele; primul “tiraj” era în aşteptare; dăduserăm, în sfârşit, primul număr. După ce am imprimat cele patru pagini A4, închegate cu entuziasm şi răbdare de pc-ul “redacţiei”, un P1 la 133MH, cu 16MB RAM – fumam două ţigări până se deschidea Publisher-ul – am multiplicat cele două foi în o sută şi ceva de exemplare şi le-am plasat spre distribuire, unde în altă parte dacă nu la Jegosu’. Succesul nu a fost deloc unul nebun. Dar nici unul sănătos nu a fost. A curs multă bere… Jegul a fost de altfel şi sponsorul principal al revistei, suplimentând fondurile necesare publicării următoarelor două numere ce au mai apucat să prindă tuşul imprimantei în perioada imediat următoare. Cioburi IV, deşi aproape gata, s-a rătăcit printre stivele de cursuri fotocopiate.
Cioburi a însemnat entuziasm, bere multă şi amuzament de bodegă. Şi nu face conţinutul cât a făcut ideea în sine. Pentru cine are curiozitatea şi răbdarea să facă un slalom printre rânduri, iată şi primele dar în acelaşi timp şi ultimele trei numere duse până la capăt din vechile Cioburi:
Aşa se face că acum, după şase ani şi jumătate de la sistarea incursiunilor în tarâmul literelor, am strâns iarăşi rândurile “redacţiei” (în varianta ei lărgită) pentru a reinventa spiritul Cioburi, substituind profilul studentului electronist frustrat cu cel al şoarecului de birou în devenire. Înca o dată, ne urăm succes!
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, stimaţi cititori, să intre în scena virtuală, Revista Cioburi!
Martie, 2008