Distrageri de toamnă

Preşedintele Băsescu, prin gura unei comisiei prezidenţiale, ne propune zilele acestea un nou episod din facerea traiului bun, chipurile, aruncând maselor ideea unei ţări cu „sex comercial” în legalitate şi permisivitatea licită a consumului de droguri. Într-o ţară normală, aceste lucruri ar avea o altă cale de urmat dar într-o Românie unde lumea încă nu ştie să arunce gunoiul la coş, chestiunile amintite mai devreme sunt plusate mult prea mult, chiar dacă scopul lor este unul, să-i spunem, de a repara.

Şi, când tocmai începeau disputele la televiziuni pe această temă, iată că aterizează una şi mai tare: codul bunelor practici. Producătorii români de alimente, aliaţi împotriva marilor lanţuri de magazine, îşi freacă mâinile de bucurie văzând cum taxele percepute de retaileri se vor evapora prin literă de lege iar termenele de plată vor fi egalizate în jos. Comercianţii proprietari de hyper/super/megamarket-uri se milogesc de nea Băse pentru ca acesta să nu promulge legea cu pricina iar liderii asociaţiilor de producători încep să o ardă prin studiourile de ştiri, bătându-se în piept că să vezi tu acum ieftiniri şi trai mai bun pentru consumator. În fine, un subiect care va fi dezbătut mai în detaliu de Revista Cioburi, cât de curând.

Una peste alta, şi primul subiect, şi al doilea, vin într-un moment când campania electorală bate la uşă. Turma trebuie să vadă mişcare în front şi asta i se oferă. Traian cel Mare a început să apese mai tare pedala de acceleraţie, împărţind lumii subiecte de dezbătut, diferite de măgăriile reale. Şi nu este singurul care o face. Capitalul de imagine, ca finalitate a acestor demersuri, va apărea cu siguranţă (gândiţi-vă doar la declaraţiile „patriotice” ale şefului statului, făcute săptămâna trecută, ghici pe cine ţinteau…). Distragerea atenţiei este o metodă practicată de actorii scenei politice româneşti iar la un popor ca al nostru, efectele sunt garantate.  Cazuri de corupţie, anchete, Ridzi, Udrea, Năstase? Aiurea… Da’ noi cu cine votăm?

Gramatică la telefon

Ţrrr!

-Da!

-Alo, băh, tu eşti?

-Da, da.

-A, că semăna vocea cu a lui prostănacul, hă, hă!

-Nu, eu sunt. Şi nu mai îmi spuneţi de prostănac. Sunt decât eu aici!

-Boc, te exprimi greşit. Eşti doar tu acolo!

-Da, decât eu. Am zis altceva?

-Băh, decât se foloseşte la negaţie! Trebuia să spui nu sunt decât eu.

-Da, eu ce-am zis? Prostănacul nu e aici, sunt decât eu.

-Boc, te pleznesc! Eşti agramat!

-Nu-i adevărat.

-Atunci, ia spune-mi cu cine eşti acolo!?

Decât eu.

-Boc, eşti praf! Nu vorbeşti corect, găozare! Mă enervezi! Repetă după mine: sunt doar eu!

-Sunteţi doar dumneavoastră…

-Nu eu, băh! Tu!…Adică, eu, în sensul că tu…Sunt doar eu.

-Nu vă înţeleg…

-Boc, tu nu înţelegi nimic, băh! Ai înţeles tu ceva din legea educaţiei, băh, când habar nu ai să vorbeşti?!

-Da, am înţeles tot! Şi nu sunt de acord, da? Şi eu vorbesc corect!

-Da, da, corect ca marinarii, băh! Râde şi Androneasca de tine.

-Să râdă cât o vrea. Nu-i decât ea care râde.

-Pfuai, Boc, iar începi?

-Da, încep! Să nu mai ziceţi că râde ea de mine şi face mici în spatele meu şi stau eu cu capul în fum când vorbesc de la guvern, că nimeni nu râde mine aşa, decât eu râd de mine dacă vreau…

-Ho, băh, ai mâncat baterii? Bateriile se beau, Boc, a-propos. Mi-e cam sete, că tot spuneai…

-Da, şi mie. Şi aş mânca nişte mititei, că tot veni vorba.

-Că bine zici, Boc. Ia s-o sun pe Udrea, să văd dacă se bagă…

-Unde mergem?

-Unde mergem?? Unde merg eu cu Udrea, băh, asta-i întrebarea! Tu stai la muncă, piticule! Sau, să înţelegi şi tu, merg decât eu cu Udrea, hă, hă!

-Adică, doar dumneavoastră cu Udrea, aşa e corect. Pardon, cu doamna Elena.

-Da, băh, Boc, eu ce tot îţi spuneam până acum??

-Păi, aţi zis decât dumneavoastră cu Udrea…

-Boc, te persiflam!

-Da, dar nu e corect gramatical..

-Boc, te pleznesc!

-Ia!

-Băh, eşti nebun?

-Sunt, nu sunt dar nu vorbiţi corect, hi, hi…

-Boc, tu nu vorbeai corect, eu te-am tot corectat şi apoi te-am luat la mişto…Bine, tot timpul te iau la mişto dar, mă rog…Am spus decât ca să râd de tine.

-Dar nu e corect!

-Piticule, tu mă iei la mişto? Râzi de preşedintele ţării?

-Nu, mă iertaţi…Îmi spuneţi o glumă?

-Boc, nu mă lua cu din astea…

-Vă rog, una scurtă…

-Băh, Boc, fie. Stai să mă gândesc…Hai că-ţi zic una cu Boc, hă, hă!

-Cu mine?

-Da, Boc, cu tine..Da’ nu te superi. Mi-a zis-o ieri cineva, e bună…

-Bine, hi, hi.

-Deci, fii atent. Ce spune Boc când o vede pe Udrea?

-Trebuie să întreb eu ceva?

-Nu, Boc..Eventual poţi să întrebi ce?

-Aşa…

-Păi, hai. Ce vede Boc…Nu, ce spune Boc când o vede pe Udrea, hă, hă, că mă apucă râsul când mă gândesc!

-Păi, ce să spun…? Săru’mâna, ce mai faceţi, ce face domnu’ Traian…

-Boc, tu o întrebi pe Udrea ce fac eu?

-Da…Nu..?

-Păi, nu, Boc! Ce treabă am eu cu Udrea? Mă rog, e treaba mea, hă, hă, da’ nu e treaba ta piticule!

-Mă iertaţi…

-Băh, hai că pierdem bancul! Deci, eu întreb ce spune Boc când o vede pe Udrea şi apoi tu întrebi ce.

-Ce?

-Nu, băh, stai să pun întrebarea!

-A, da. Mă iertaţi.

-Aşa. Hai că mi-e sete. Deci, ce spune Boc când o vede pe Udrea?

-Ce?

-Ce genunchi frumoşi aveţi, hă, hă, hă! Râzi piticule!

Clanc!

Idilă pe caniculă

Ţrrr!

-Da…

-Bună, hă, hă!

-A, tu erai…

-Eu, marinarul tău preferat. Eleno, ai văzut că te-am scăpat de furia golanilor!

-Da, da…

-Nişte nenorociţi care se iau de femei bu..frumoase, aşa ca tine! Eleno, trebuie să mă răsplăteşti!

-Da, cocoşel…

-Cocoşel?! Unde ţi-e gândul, femeie? Ce, eu sunt bărba-tu?

-Nu, dragă, ce sari aşa? Nu am voie să-ţi zic cum vreau?

-Bine, fie. Dar nu cocoşel. Îmi dă o stare de nelinişte şi trebuie să iau o gură de whisky. A-propos, iartă-mă un pic.

-…

-Gata! Bună, mă, băutura! Vulpiţa mea, eşti ca marea pentru mine! Trebuie să te văd!

-Da, vaporaşul meu…

-Udrea, o ştii pe aia: nu contează cât de mic e vaporul, contează cât de învolburată e marea!

-Vai, eşti spiritual…

-Hă, hă, măh, Eleno, e din cauza ta. Ah, când intrai tu la mine în birou, la aer condiţionat…

-Hi, da…

-Şi când scăpam eu dosarele alea pe jos…

-Hi..

-Şi tu te aplecai să le ridici…

-Hi..

-Stai aşa, Udreo!

-…

-Gata! Măh, da’ sete îmi e. Cald, cald. S-a stricat aerul condiţionat şi nu mai am nici gheaţă la whisky.

-Matelotul meu, când eşti liber?

-Eleno, sunt liber când vrei tu. O trimit pe Maria la aia mică, s-o ajute la cumpărături. A-propos, m-a disperat cu chestia asta. Toată ziua o sună pe mă-sa să-i povestească de magazine şi haine. Chiar aşa, ia s-o trimit eu acolo!

-Da, ar fi excelent…

-Aşa, după aia mă duc să m-aranjez şi eu puţin la ceafă să fiu, aşa, elegant. Mă dau cu parfumul ăla de la tine, de acum trei ani, bag o gură de whisky şi vin spre tine!

-Stai, dragă, ce te grăbeşti? Nici n-a plecat Maria şi gata? Şi unde vii la mine? Nu mai bine vin eu?

-Da, aşa e…M-am aprins de la căldura asta. A-propos, stai un pic…Gata! Măh, da’ bun e! Pfiu, şi cald.

-Hai, sună-mă când rezolvi cu Maria, să ştiu când te vizitez.

-Gata, Udreo, acum mă ocup! O sui în primul avion şi te sun! Preşedintele ţării rezolvă tot!

-Aşa, îmi place când eşti dur…Hrrr..

-Băh, Eleno, să vii echipată că de nu…

-Vin, vin…

-Hai, că dacă nu eşti cuminte o sa-ţi zic şi poanta cu lupul, hă, hă, hă!

-Care?

-Vezi tu. Te pup, femeie! Pfuai, ce cald e…

Clanc!

Telefonul din mână

Ţrrr! Ţrrrr! Ţrrrr!

-Da, da, cine e?

-Preşedintele ţării, piticule! Spune repede ce ai în mână!

-ăăă, păi nimic…

-Boc, eşti prost! Nu ţii telefonul în mână?

-A, da…

-Hă, hă, hă! Te-ai speriat, băh. Aşa şi trebuie. Să tremure pantalonii pe tine când vorbeşti cu mine, băh!

-Da, cu respect…

-Da, şi respect. Aşa. Băh, Boc, ce faceţi voi cu Elena mea, băh?

-Să trăiţi, nu facem nimic. Ce să facem?

-Vă bateţi joc de un suflet mare, Boc. Ai văzut doar ce suflet mare are, nu?

-Să trăiţi, nu-mi permit…

-Normal, băh, Boc că nu-ţi permiţi! Păi sufletul ei e mai mare ca tine, băh! Dacă-ţi pune un suflet pe faţă te sufoci, Boc, hă, hă, hă!

-Vă rog, mă simt prost…

-Boc, eşti prost, băh! De aia te simţi aşa. Ce aveţi cu Elena, Boc?

-V-am spus, nimic…

-Cum nimic, băh? Vă e ciudă pe Elena mea, băh?

-Nu, se poate…? Cum să ne fie ciudă pe aia mică?

-Care aia mică, Boc? Nu ţi-am zis că are sufletul de două ori cât tine?

-Unde, că nu prea are…

-Boc, eşti tâmpit? Ai probleme cu ochelarii? Tu n-ai văzut ce se ascunde după decolteul ăla?

-Păi, nu…

-Nu, normal că nu! Te spărgeam! Eu am văzut, băh!

-Doamne fereşte…Să trăiţi, dar nu e cazul să-mi ziceţi…

-Hă, hă, hă, Boc, spune repede ce ai în mână!

-ăăă…

-Telefonul, Boc! Eşti vai de tine, Boc! Ia-ţi vacanţă.

-Nu, că mi-am luat. Domnule preşedinte, mă iertaţi, dar nu vreau să ştiu ce intimităţi aveţi cu fiica dumneavoastră…

-Boc, eşti prost? N-ai înţeles nimic! Udrea, băh, Udrea! De ea vorbesc, piticule!

-Aaa, mă iertaţi…

-Hă, hă, hă, nu vorbeam de prostuţa lu’ tata, băh…Auzi, şi de ce te iei de fică-mea? Cum adică nu prea are decolteu?

-Păi, vroiam să zic că…

-Boc, chiar nu are, băh! Hă, hă, hă, ce te mai sperii tu…Băh, ce aveţi cu Elena?

-Nu mai înţeleg..Cu care?

-Udrea, băh!

-Nimic. Nu se întâmplă nimic.

-Aşa, băh. Să nu vă prind. Dacă eşti cuminte, îţi arăt nişte poze cu ea, băh…Ştii tu…

-Da, da!… ăăă, nu, vă rog, nu e cazul…

-Boc, zi repede ce-ai în mână!

-Telefonul!

-Te văd, Boc!

-Mă iertaţi…

-Hă, hă, hă! Băh, da’ credul mai eşti!

Clanc!