Blogoslovire virtuală

În ultimele zile, ori de câte ori accesam blogosfera, aveam senzaţia că un miros înţepător de căcăreze îmi şicana simţul olfactiv. Şi mă tot întrebam… Să fi început transhumanţa virtuală sau să am vreo capră neagră vecină de IP? N-a fost nici una, nici alta. Fisa mi-a picat în seara aceasta în timp ce mă dădeam cu autobuzul spre casă, când, la postul de radio prins între staţii, cineva aducea la cunoştinţă ascultătorilor că Gigi Becali şi-a făcut blog. Era şi timpul! Ubicuul Gigi cucereşte noi teritorii, de data asta doar virtuale.

Ce mai… Cel mai important eveniment de la Marea Schismă încoace. Bine, nici mărinimia voievodului Jiji al Piperei nu e de trecut cu vederea. Poate doar de trecut cu buldozerele.

Iată mai jos CV-ul:

Bizar

 

 Puteţi observa cât de minuţios e întocmită lista. Mai lipseşte să fie trecută şi suma cheltuită pe benzină. Adică să se ştie dom’le foarte clar care a fost contribuţia lu’ dânsul. Doamne Doamne şi Domni Domni sigur vor aprecia, mai ales acum când e de dat cu capul în pragul electoral.

 

Banii, viaţa sau fâşneaţa

Nici nu s-a înscăunat bine ca primar general al capitalei şi Sorin Oprescu a şi primit ameninţări cu moartea. Da’ cică nu sunt motive de îngrijorare deoarece în cazul acesta componenta a fost timidă, după cum a mărturisit însuşi ameninţatul.

După ce această informaţie mi-a păşit ezitantă în ureche, am crezut că e vorba de vreo asistentă mai tinerică şi neexperimentată, care s-a lăsat descusută şi apoi operată de dom’ doctor, ca pe urmă să răbufnescă în pusee de furie amoroasă, aruncând cu ustensile sterilizate şi ţipând în gura mare că îl omoară pentru ce (nu) i-a făcut. Dar n-a fost asa. Mesajul se pare că avea legătură cu campania de demolare a teraselor din Parcul Herăstrău şi suna cât se poate de timorat, pardon… răspicat: “Iţi luăm gâtul!”.

Eu zic să nu se joace şi să fie extrem de precaut pe viitor, în cazul în care mai vrea să facă gargară. Mă întreb, oare cei care l-au ameninţat pe Oprescu sunt aceeaşi care i-au luat gâtul şi lui Petre Roman?

Cine-ar fi putut sa il Oprescu?

Capitala si-a desemnat duminica noul primar in persoana dom’ doctorului Sorin Oprescu. Cica democratia a triumfat inca o data, si uite asa ne-am pomenit si cu primul primar aparent independent.

Nu e rolul meu sa ma apuc acum sa descos care este gradul real de reprezentativitate al doctorului, care a fost doza de incredere injectata electoratului sau cum au perceput bucurestenii, activi sau inactivi civic, prima infrangere a dreptei dupa ‘89, in capitala. Nu ma intereseaza daca Oprescu se va intoarce, cu acte, intr-un viitor nedeterminat la familia PSD, la fel cum nu ma intereseaza daca Oprescu va fi lansat la urmatoarele alegeri prezidentiale impotriva crucisatorului Basescu. Si nici noul dus rece al primului marinar al tarii, care a cam intrat la apa, nu ma scapa de disconfortul unei veri rasfranta in betoane.

Rabdarea mea cu clasa politica s-a consumat de ceva vreme.

Si totusi, primul lucru bun petrecut imediat ce Blaga a fost anuntat perdant in fata lui Oprescu, a fost ca Ion Cristoiu a renuntat la geaca de blugi si a aparut la a cui sinteza? A zilei, purtand costum si papion. Banui ca domn’ Cristoiu a pierdut pariul cum ca candidatul, sssscuzatzi cacofonia, PD-L va castiga primaria. Ce mai jubila studioul ala… nţ, nţ, nţ… Bag de seama ca la televiziunile lui Voiculescu, dupa ce oamenii pariaza gresit, isi atarna cate ceva de gat. Si cand am conchis asta, a atarnat in afirmatie si cravata cu vacute care fac sex (parca vacute erau si parca sex faceau) a lui Badea, prezentata publicului larg, tot dupa un pariu pierdut. Inca mai astept rezultatul domnului Felix in pariul cu moralitatea.

Revenind, ma gandesc ca numirea domnului Oprescu ca primar general al capitalei o sa atraga de la sine o dispozitie a consiliului local conform careia controlorii RATB sa poarte halate medicale – astfel vor fi mai usor de recunoscut – sau ca asistentele de la Universitar sa aiba reducere la toate cinematografele si la toate saloanele de infrumusetare din Bucuresti. Ar mai putea comanda ca toate gunoaiele din zonele limitrofe ale capitalei sa fie tratate cu formol pentru a se conserva mai bine vara sau fiecarui bulevard principal sa i se alipeasca cate o noua banda, banda ce va actiona in sfera imobiliara vanand fiece metru patrat construibil.

Solutii ar fi. Sa vedem cum va reusi domnul doctor sa le coaguleze in proaspatul sau mandat la primarie.

Politica e un pornostar

Am luat cunostinta in dimineata asta, rasfoind cu privirea randurile de silicoane de sub ţîţele unei tinere blonde si despuiate de pe prima pagina a celui mai citit cotidian din Romania, ca domnisoara vrea sa faca politica in Italia. Hmmm… Si eu imi doresc sa fiu primul om care va ilumina partea intunecata a Lunii sau primul comerciant care sa profite de pe urma vanzarii de bauturi alcoolice in timpul desfasurarii unei ceremonii a ceaiului. Cu tonţii mai avem si dorinte d-astea ascunse la limita mai putin alertanta a penibilului. Dar cine este totusi focoasa dezbracata de secrete si cu ce se ocupa?

Vastele cercetari ale jurnalistilor de la Libertatea au scos la lumina, di(n)rect din bezna dormitorului, ca actuala puliticiana are 19 ani, poarta numele – fara lenjerie pe dedesubt – de Cheri Manescu si este de profesie star, porno-star. Cica ea i-ar fi picat cu tronc, dar eu cred ca i-a picat si cu gura, unui notoriu politician din peninSula, care a devenit la randu-i cunoscut datorita activitatii sale in industria porno, acelasi individ fiind si promotorul Cicciolinei(n-am inteles daca in cadrul politicii sau in cadrul primului film pentru adulti). Deci, totul se leagana… ăăă pardon, se leaga. Nu-i de mirare ca opinia pudica din tara macaroanelor a luat foc cand s-a aflat ca din echipa politicianului, candidat si la fotoliul de primar al Romei, face parte o pornostara. Cireasa de pe sfîrc e ca Cheri, manata de o ambitie profunda, mai vrea sa ajunga si ministru in unul din viitoarele guverne din Italia. Un guvern de stanga, presupun, ca dreapta va fi ocupata cu alte activitati adiacente postului pe pornostar. Ma intreb daca un job de ministru al culturii nu i s-ar mula perfect pe aptitudini. Asa ar aprofunda noi si noi anale ale istoriei stramosilor nostri, ca de… ne tragem din ei sau cu ei, dupa caz.

Presupun ca printre masurile luate imediat ce se va da jos din pat si se va urca pe scaunul de ministru ar fi sa modifice programul cu publicul si sa primeasca audiente numai intre 1 si 2, ca in bancu’ ala (…), microfoanele din sala de conferinte sa fie proiectate in forma de dildo, sa introduca ţinută (de maini) obligatorie pentru a conferi un dram de agresivitate scenei politice si nu in ultimul rand, sa imbunatateasca relatiile cu orice tara in forma de geanta care s-ar asorta cu cizma Italiei.

Vin ai nostri, pleaca-ai nostri, noi ramanem tot ca prostii

Campania electorala pentru alegerile locale este in plina desfasurare. Si e inceputa de ceva zile bune, daca nu ma insel.

Emisiuni cu multe cronometre pe TV, afise electorale pe toti stalpii, pe toate panourile si pe majoritatea blocurilor strategic situate, corturi de toate culorile politice impanzesc orasul, pliante cu “solutii la minut” inmanate de oameni pe-al caror rictus se plictiseste insusi sictirul. Promisiuni, promisiuni, promisiuni…

A inceput un alt spectacol gratuit care o sa ne coste alti patru ani. Circul e din nou in oras…

Cand iau contact direct cu politicul ma scapa interesul in pantaloni. Mi-e repugna. E prima sesiune de alegeri, de cand mi-a mijit dreptul la vot, care ma lasa indiferent. Simtul meu civic se ingramadeste undeva intr-un sertar al mintii in acelasi registru cu durerile de cap si greturile matinale.

Cu totii au o verticalitate morala de li se falfaie, perfect paralel cu problemele de la sol, stindardul. Toti pledeaza in victime. Avem parte doar de oameni politici integri victime ale jocurilor de culise.

Mi-e greata, iarasi. Ma napadeste paloarea. Anul asta cred ca n-o sa am nici o culoare politica in obraji.