O Românie perfectă

Imaginaţi-vă o Românie perfectă. O Românie relaxată, cu cetăţeni numai un zâmbet de dimineaţă şi până seara, cu muncă puţină şi şefi înţelegători, cu salarii mari şi pensii mai mult decât satisfăcătoare, cu funcţionari suspect de amabili şi vecini negălăgioşi, cu străzi perfect asfaltate şi mii de kilometri de autostradă. În fiecare localitate să dispunem de câte o bază sportivă şi cu toate acestea bunul simţ să fie cel ridicat la rangul de sport naţional.

Oraşele să fie atât de curate încât prafului să-i fie ruşine să se aştearnă peste ele. Intersecţiile să nu cunoască ce-i acela un ambuteiaj iar şoferii să fi uitat la ce foloseşte claxonul. Pietonii să se întoarcă din drum pentru a aduna hârtiile şi pungile ecologice pe care vântul, singurul care mai face pe nebunul, le-a deranjat din coşul de gunoi şi le-a rostogolit pe trotuarul impecabil de curat. Câinii comunitari să nu te mai muşte atunci când le violezi teritoriul, ci să te roage frumos să pleci.

Ideea discriminării să se dilueze atât de mult încât să se rezume doar la situaţii în care un cetăţean străin, pesemne invidios, să pretindă că un om de-al locului a fost mai puţin atent şi bun cu el decât cu alt rătăcit al planetei venit în România să se convingă de perfecta armonia ce ne caracterizează ca naţie. Ungurii să fie mândri că sunt români, ţiganii să fie daţi exemplu de corectitudine, preoţii să participe la parade gay iar Mircea Badea să fie invitat permanent la Cronica Cârcotaşilor.

Să avem o clasă politică imaculată care să te umple de mândrie atunci când îi observi aplombul cu care îţi reprezintă interesele şi să dispunem de un guvern pestriţ în care membrii săi să îşi dea demisia de onoare la cel mai mic derapaj, alegătorii compătimindu-i şi respectându-le în acelaşi timp decizia. O societate fără de cusur în care termeni precum crimă sau infracţionalitate să fie pomeniţi doar în cărţile de istorie sau în buletinele de ştiri externe, o societate în care secţiile de poliţie să fie transformate în mici muzee locale iar funcţiile poliţieneşti să devină pur decorative.

Televiziunile să difuzeze doar emisiuni de top, filme de Oscar şi muzică impecabilă. PROTV-ul să difuzeze în fiecare zi Faptele bune de la ora 5, Taraf TV ne prezinte seară de seară câte un manelist cântând muzică clasică iar Elodia să aibă o rubrică culturală la OTV.

Imaginaţi-vă toate acestea şi apoi răspundeţi-vă sincer. N-ar fi complet de căcat!? S-ar mai putea numi asta România?…

Cu ochii larg închişi

Este ora 7:00 a.m. Mă trezesc voios cu gândul că începe o nouă zi de muncă. Îmi place să lucrez. Motanul încă doarme nestingherit. Urmăresc ştirile dimineţii savurând o cafea cu lapte. Găurile din stratul de ozon au dispărut în totalitate. Eforturile mondiale au dat roade în sfârşit. Mai aflu şi că România a devenit a şasea ţară din Europa care se foloseşte doar de energie alternativă.

Ies îmi iau ziarul de la chioşc. Lumea mă salută politicos. Le întorc favorul. Pe mulţi nu îî cunosc. La zece metri în faţa mea doi liceeni se grăbesc să ajute un bătrân să treacă strada. Nu este grabă, toate maşinile oprind fără să claxoneze. Lumea zâmbeşte, am şi uitat cum este să priveşti nişte chipuri curate, vesele.

Peste o zi sunt alegerile, se preconizează o rată de participare a cetăţenilor năucitoare de aproape 97%, cu 3% mai mult decât în alegerile precedente. Este clar cine va câştiga. În ultimii ani ţara noastră a depăşit multe ţări europene din punctul de vedere al stabilităţii financiare. Constituţia a fost modificată, legile de asemenea. Trendul este ascendent. Şomajul nu mai este un subiect tabu, de fapt nu mai este un subiect deloc, un procent de 0,03% fiind nedemn de luat în seamă. Speranţa la viaţă a crescut până la vârsta de 79 de ani. Totul este acaparat de latura pozitivă a oamenilor.

Aglomeraţia din Bucureşti a dispărut demult. Poate şi datorită podurilor şi pasajelor suspendate, dar în primul rând datorită şoferilor, nimeni nu se grăbeşte, nu blochează intersecţia. Capitala a fost votată prin primele cinci oraşe din lume din punct de vedere al curăţeniei şi al siguranţei. Toată lumea îşi face treaba, nu există niciun fel de comentariu. Şpaga a fost eradicată, este drept în timp şi cu multă dibăcie.

Sunt fericit că sunt român. Nu speram să ajung vreodată să văd o aşa schimbare .

Dar ce vorbesc ? Iar am aţipit în metrou, noroc că mi-a dat ghiont un nene să-i fac loc. În drumul spre casă un puşti m-a scuipat în faţă. A început să râdă. Eu … eu doar visez cu ochii larg închişi.