Mâinile sus sau aripile jos!

• Promo, Se întâmplă la ei •

Am aflat zilele trecute, cu o oarecare stupoare, că poliţiştii germani au fost nevoiţi să aresteze o cioară, după ce aceasta a agresat sistematic, timp de mai multe zile, o femeie. Cioara nu era nicidecum un afro-american cu zece lanţuri la gât, certat cu legea şi pus pe scandal. Cioara era chiar acea pasăre cu pene negre prezentată mai pe larg în manualul de zoologie.

Din doua, una. Ori tabloidele nu mai ştiu cum să dea curs oricărei ciudăţenii pentru a-şi mări reitingu’, ori poliţiştii nemţi au depăşit până şi bariera dintre specii atunci când este vorba de rigurozitatea cu care aplică legea.

Adică, să ne închipuim cam cum ar decurge arestarea unei ciori. După mai multe reclamaţii primite la adresa înaripatei, un echipaj de poliţie se deplasează la locul cu pricina şi îi explică ciorii, sau cum ar spune latinii, doamnei Corvus Frugilegus, într-o păsărească nemţească de lemn, că s-au făcut mai multe sesizări la adresa sa şi că este rugată să îi însoţească la secţia de poliţie pentru o serie de declaraţii. Cioara să se împotrivească în primă instanţă şi să croncănească în gura mare că este abuzată şi să-i acuze pe oamenii legii de rasism. Oamenii legii să o ameninţe cu armele din dotare cerându-i să-şi lase aripile în jos şi să îi comunice că dacă nu o să colaboreze, atunci îşi va petrece următorii o sută de ani din viaţă într-o celulă, doar ea şi o sperietoare de ciori. Cioara să cedeze, poliţiştii să-i pună cătuşele proiectate special pentru păsări recalcitrante şi apoi să o bage în maşină în timp ce îi sunt citite drepturile. Ajunsă pe secţie, să fie închisă într-o celulă alături de o vrăbiuţă ce a fost prinsă furând firimiturile de pâine pentru porumbei şi un maidanez versat ce a smotocit toate pisicile de pe stradă. Apoi să-şi petreacă toată noaptea înjurând de zori poliţiştii că nu-i sunt respectate drepturile, cerând cu insistenţă un telefon pentru a suna la Protecţia Animalelor.

Acuma, mai în glumă mai înserios, nu vi se pare că meseria de poliţist devine din ce în ce mai dificilă!?…

Ingloriuos Basterds – Glorios de Tarantino

• Cronici de film şi teatru, Promo •

Avem de spart un buget mărinimos. Vrem să facem un film care să rămână în box-office destul timp cât să ne aducă un profit frumuşel. Ce este de făcut? Simplu : îl ademenim pe Quentin Tarantino şi îi lăsăm libertate de exprimare.

Aseară am fost la cinema. Am ales  „Inglorious Basterds” deoarece auzisem că este unul dintre filmele pe care, pentru a te putea bucura de acţiune şi de a întelege firul narativ, nu trebuie să-l vezi acasă. M-a surprins faptul că sala era plină ochi deşi el este pe ecrane din 4 septembrie.

Doar Tarantino putea să se lege de un subiect de altfel tabu şi să-l schimbe după bunul plac. Filmul este structurat pe o platformă din trecut: invadarea Franţei de către nemţi. Tot firul este însă fabulat. Pe lângă regizor sunt de remarcat toate personajele, în frunte, pe o oarecare poziţie de egalitate, avându-i pe Brad Pitt( interpretându-l în film pe lt. Aldo Rayne, un yankee cu fixuri situat în fruntea „găştii” bastarzilor) şi pe Christoph Waltz ( având rolul colonelului Gestapo Hans Landa). Ca şi celelalte capodopere ale lui Quentin, Inglorious uimeşte prin contrastul dintre comedia grobiană şi violenţa pură. Totul este necenzurat, lăsându-ţi impresia că este cât se poate de real. Ecranizarea se desfăşoară pe parcursul a cinci acte, toate diferite dar în acelaşi timp complementare. În linii mari este vorba despre o brigadă de soldaţi evrei americani care îşi propun, şi reuşesc, să omoare cât mai mulţi nemţi, fiecare crimă finalizându-se şi cu scalparea inamicului.

Mai multe nu vreau să divulg, de fapt nici nu îşi are rostul istorisirea faptelor. Este un film care trebuie neapărat vizionat de către cinefili şi nu numai. Ca teaser aruncaţi un ochi şi pe acest preview.

Revin nemţii!

• Spuse pe fugă •

   Ministrul Dan Nica a propus sindicaliştilor din învăţământ să preia grila de salarizare din Germania, pentru că este foarte eficientă şi reprezintă un model funcţional.

   Reprezentanţii salariaţilor MAI au fost de acord şi au acceptat-o ca pe o idee bună şi decentă. Probabil au înţeles că va fi preluat şi nivelul salarial din Germania.

Avem un popor, cum procedăm ?

• Frustrări din cartier •

Am tot auzit zilele acestea, de la diversi cunoscuti intorsi din Elvetia de la Campionatul European, cum ca s-ar gandi ei sa se mute acolo definitiv. De ce ? Pentru ca este totul frumos, curat, flori in geam, lume relaxata si stupid de amabila, infrastructura, caini cu covrigi in coada si multe alte chestiuni odihnitoare pentru retina si materia cenusie. Acum este clar ca acestea sunt discutii si situatii vechi, dezbatute incepand de la statia de metrou pana la camera de cafea din sediul de multinationala. Ceea ce ma intriga pe mine este faptul ca desi le tot discutam, ne aratam cu degetul, injuram prostia si mediocritatea, cu toate acestea situatia nu devine roz. De ce nu exista in capitala unei tari membra UE, Bucuresti de exemplu, flori la geam, cladiri istorice renovate, drumuri fluide, spatii verzi indestulatoare, lipsa tonelor de praf si noxe si multe altele ? De ce neamtul isi matura singurel trotuarul din fata casei si romanul nu ? Imi aduc aminte cata indignare din partea celor pe care nea Base a vrut pe vremea cand era primar sa-i oblige sa-si spele trotuarul din fata resedintei…Cica nu li se parea normal sa faca ei asta. Eu cred ca este o diferenta mare intre noi si ei. O diferenta pe care nu o vom recupera niciodata si nu din cauza ca nu avem timp ci din cauza ca nu putem. Nu vrem. Nu ne intereseaza. “Las-o bre, ca merge asa !” este un mesaj definitoriu pentru Romania. Este brandul de tara.

  Am ramas un pic uimit citind presa de azi si urmarind criticile aduse nationalei de fotbal a Germaniei, de catre  presa germana si de catre oficialitatile sportive din aceeasi tara, cum ca nu au jucat bine, ca nu merita laurii victoriei desi, sa fim seriosi, s-au calificat in finala competitiei ! Culmea este ca jucatorii au plecat capetele, au recunoscut lipsurile, si-au vazut lungul nasului. Ai nostri inca sunt nemultumiti de faptul ca nimeni nu apreciaza  remizele obtinute  cu vicecampioana si campioana mondiala desi acest lucru ne-a adus doar un rusinos loc 3 in grupe. Cum ar veni, haideti sa apreciem mediocritatile ! Inca o mare diferenta intre ei si noi. Evident, nu cred ca o vom recupera vreodata.

   Eu zic, totusi, ca marea problema este lipsa spiritului de comunitate. Il mai putem gasi, poate, in unele mici localitati din Ardeal (din cate am vazut eu, fie sasesti, fie unguresti, prea putine de sorginte romaneasca). Ne lipseste respectul fata de vecinii de societate. “Fac ce vreau eu ca doar este spatiul meu !”. Corect, daca spatiul tau ar fi unul izolat si nu ar incalca dreptul la confort al celorlalti. Vorba ceea, scrie in Constitutie.  E adevarat, pestele de la cap se impute. Daca cei care construiesc si intretin un sistem nu vor incepe sa educe natia asta cat de curand eu cred ca nu mai avem nicio sansa. Daca tu, ca parinte, nu insufli copilului tau niste valori definitorii pentru o societate moderna cine sa o faca ?

Revin la o intrebare care-mi vine in minte obsesiv (uneori): cati dintre fumatori folosesc scrumiera din masina sau cosul de gunoi de pe strada pentru a-si arunca mucul de tigara ? …De ce, mah, “animalilor” ?