Viitorul goneşte bine

• Frustrări din cartier, Promo •

   Un număr ieşit la trecerea în revistă a ouălor lui Năstase, respectiv juniorul său, a bifat 142 km/h pe ecranele radarului unui echipaj de Poliţie aflat pe bulevardul Kiseleff din Bucureşti. Norocul, nu al imbecilului, a fost că nu s-a înregistrat niciun trup făcut cioburi. Regulamentar, poliţiştii au întocmit procesul verbal corespunzător şi i-au luat cu împrumut carnetul de conducere lui Năstase ăl mic.

   Aşa cum unii suspectau, incidentul nu a stârnit mari ecouri prin presă, în comparaţie cu găinăriile altor „beizadele” aflate la modă. Lăsând la o parte jetul de pişat pe care Năstase junior l-a trimis către lege, încălcând viteza permisă legal cu vreo 80 km/h, nu pot să nu remarc alte două aspecte încărcate din plin cu nesimţire. Primul este declaraţia făcută de mucos, respectiv că la baza zborului său prea aproape de pământ stăteau nişte paparazzi care încercau să-i tragă nişte cadre din mers. Păi, nu era mai simplu să oprească undeva pe dreapta şi să-i împuşte pe „nemernici”? În acest mod cu siguranţă nu ar fi deranjat pe nimeni, declara omul că era în legitimă apărare iar tătticul scutea nişte eforturi de intervenţie. Al doilea aspect al cruntei băgări de pulă în lege şi în orice barieră care vine în calea relaxării neuronilor băiatului a fost faptul că a depus contestaţie la Judecătoria Sectorului 1, împotriva procesului verbal întocmit de poliţişti. Poliţişti care, făcând o paranteză, or să şi-o fure mai încolo pentru tupeul de a-l fi sancţionat pe kinder. Ca atare, deşi este mai clar decât lumina verde a semaforului că domnişorul a încălcat prevederile codului rutier, fiind pedepsit regulamentar, băiatul face contestaţie, tată, poate magistraţii vor ajunge la concluzia că sancţiunea primită nu a fost corectă şi nu a respectat procedura. Ceea ce, până la urmă, nu ar fi anormal într-o ţară populată de giboni şi târfe.

   Un caz revoltător şi trist, în condiţiile în care tupeul celor ca acest individ ar rămâne nepedepsit şi chiar ar continua să se reproducă. Fiecare zi întăreşte convingerea că România are o clasă politică putredă iar dorinţa de dispariţie a acesteia devine din ce în ce mai puternică. Frustrant este, însă, că după dispariţia ei vor urma progeniturile care acum sunt la stadiul de păpat banii lu’ tata. Şi atunci să te ţii…

Tare-n-fotbal-tenis

• Educaţie fizică •

Gazeta Sporturilor ne informează că la Campionatul Mondial de Fotbal-Tenis ce a avut loc în apropiere de Praga, între 20 şi 23 noiembrie, România a devenit campioană mondială la simplu, izbutind în acelaşi timp cucerirea altor două medalii, una de argint şi una de bronz, la complicat – respectiv la probele de dublu şi triplu. Vestea a făcut înconjurul globului de mai multe ori. Altfel nu se explică de ce această performanţa de admirat şi-a găsit loc în spaţiul virtual al publicaţiei abia astăzi.

Carevasăzivă, brazilianul se dezvoltă cu fotbalul la laba piciorului, elveţianul se naşte cu schiurile în clăpari şi cu clăparii în picioare, neozeelandezul începe să facă grămezi ordonate prin ogradă din fragedă pruncie, de ce să nu se evidenţieze şi românul cu ceva când e vorba de sport? De ce să nu proclamăm şi noi fotbal-tenisul primul sport naţional? Mai ales că avem şi foste mari valori, precum Gică Hagi-Ilie Năstase.

Acum, dacă stăm puţin să ne gândim, încununarea cu aur la fotbal-tenis este un lucru aproape firesc. Românul are aptitudini care-l avantajează net. Ştie să plaseze peste fileu aproape orice minge ce-l pune în dificultate, ştie să sară la cap când miroase a avantaj, cunoaşte tainele unei preluări discrete şi a învăţat subtil să pună adversarul pe picior greşit. Cam asta ar fi atuurile. Ah, şi ştiu şi de ce nu au luat primul loc la probele de dublu şi triplu. Cum de ce? Pentru că în drum spre titlu au început să se mănânce între ei.