După serviciu, matoleşte-te cu spor!

Tot observ de ceva vreme, pe diverse canale tv, reclama la o marcă de bere, reclamă în care un tip corporatist iese de la muncă iar şef-su îi stă în cârcă bodogănindu-i, probabil, diverse rapoarte, termene limită sau alte tâmpenii care nu mai au importanţă în afara orelor de program. Tipul, pe un fundal sonor vesel, ajunge la o cârciumă unde îl aşteaptă o gaşcă de alţii asemenea lui dar neavând în spate sondorul de fund. Pac, omul ia primul gât de haraşpincă şi, deodată, şeful dispare în bucăţi de gheaţă, cu toate problemele lui. Mesajul reclamei, simplu în esenţă, ne face să credem că o ieşire cu băieţii, consumând berea respectivă, ne ajută la relaxare. Funny, funny…

…Şi cu atât mai potrivit pentru o naţie de alcoolici în devenire. Făcând o analiză la rece, adjectiv, mesajul poate fi tradus în termeni dorelieni, cu puternică tentă de dependenţă dăunătoare ficatului: bea ceva alcool ca să uiţi de probleme. În cazul acesta, problema este şeful şi tot universul lui de căcat de la muncă. Iar tu, purtând această povară chiar dacă ai scăpat de pe plantaţie, trebuie neapărat să mergi undeva, să tragi nişte gâturi de alcool şi gata, scapi de gândurile negre ale corporaţiei. Vorba aceea, prietenii care te aşteaptă rânjind ca retarzii sunt dovada clară că metoda funcţionează.

Un scenariu posibil:

„Băga-mi-aş picioarele, iar am plecat la ora şapte de la muncă…Ce dracu’ nu reuşesc să termin rapoartele alea niciodată, nu înţeleg…Eh, căcat, normal că nu le termin la timp dacă boul de şefu’ mă tot încarcă şi cu aia, şi cu aia, şi cu aia…Când naiba să le mai fac? Dacă nu dorm nici la noapte, îmi bag pula. Mamă, trebuie să bag ceva pe gât. Bă, futu-i, mâine la opt trebuie să-i dau boului analiza aia. A, şi mai am de trimis şi căcaturile alea de oferte. Cum pula mea? Şi m-am săturat să mă tot frece ăla la cap că-s incapabil, că-s încet…Să facă el, nene, douăj’ de mii de muiuri pe zi. Unde pula mea zicea Gogu să ne vedem? Nu mai ţin minte nici nume de cârciumi, să mor io…Bă, aşa-mi vine să-i sparg boului cauciucurile de la maşina aia a lui de boss, dacă mă mai freacă mult. Pfuai, la nouă am întâlnirea cu ăia…Când dracu’ o mai fac şi p-aia…? Şi parcă văd că iar m-aleargă mizerabilul că nu m-am pregătit cum trebuie. Bă, da’ mi-o sete…Gogule, unde dracu’ ziceai tu că ne vedem? Bag scurt o bere şi-i fut în gură pe ăia dacă mai vorbesc de muncă!”…

Gogu şi amicul 2 se întreabă:

„-Bre, mai vine ăla odată?..Că am vorbit cu el acum juma’ de oră şi spunea că a plecat de la muncă.

-Nu ştiu, mă, las’ că vine el. Hai să mai luăm un rând că intră! Bag pula dacă nu dorm noaptea asta…

-Da, bă, luăm! ‘Ţi-amabil, ne mai aduceţi patru beri?…Aşa. Da, bă, nasol, şi eu mă gândesc numa’ la căcaturile alea de tabele. Mă fut…

-Bă eşti nebun, trebuie să mă pilesc ca să pot dormi?

-Ha, ha, ha! Asta e, frate. Decât să-mi stea în cap mecla boului, mai bine mă pilesc. Bă, da’ ce face Vasile ăsta?

-Sună-l!

-Dă-l, bă, încolo, că vine el. Hai, mai băgăm un rând?

-Hai!

-Bă, nasol cu munca asta. O mie de căcaturi, zi de zi, pleci acasă, tot la alea te gândeşti, nu mai faci nimic…

-Da, bre…Aşa e…Mai băgăm?

-Da! Măcar să ştim o treabă. Dorm şi eu la noapte.

-Da…Unde dracu’ e ăsta de nu mai vine?

-Uite-l, mă! Vasile, ce ţi-a luat atât să ajungi?

-Uitasem locul, bre…Bag pula. Am avut o zi de căcat.

-Haide, bre, că trece…Bagă şi tu câteva beri, să vezi ce dormi.

-Bag, bag. Nu vă supăraţi, vreau şi eu două beri, vă rog.

-Gata, Vasile, revino-ţi. Hai noroc!

-Noroc!”

Acum s-a închis cercul.

Morala: „Oamenii care munceşte, seara se macheşte!”

Lasă un răspuns