Nebunia în direct

Chiar nu se poate comenta așa ceva. Priviți și vă minunați.

Mai jos – cererea dreptului la replică al tinerei starlete în devenire (sursa fiind realitatea.net) .

"Buna, eu sunt Adela Lupse. prezentatoare de televizune,concursuri interactive, la posturile de televiziune ANTENA1.

Va contactez pt ca in urma stiri plus video.ul de 2 minute, secventa din emisiunea mea, aparute peste tot in presa romaneasca, la canalul National TV in care CN A ul a amendat televiziunea cu 5000 de ron si in urma comentariilor, si parerilor, sugestiilor, mai putin bune despre mine si despre fetele care prezinta astfel de emisiuni, vreau sa fac liniste, pace, vreau sa fac lumina, vreau sa explic cum stau lucrurile si de fapt care este motivul si strategia pt care noi reactionam in felul asta….

Vreau sa am dreptul la replica sa lamuresc chestiile astea, vreau sa vorbesc, sa explic ce si cum sta treaba, asa mi se pare corect din partea mea ADELA LUPSE, pt publicul meu, mic dar pe acela pe care l respect. Vreau sa se stie , ca Nu fac nimik iesit din comun, nu fur, nu sparg, nu injur, nu omor pe nimeni si nici nu am culc cu nu stiu acti barbati, nu sunt ultima fata de pe strada si nici o curva…..sau mai stiu eu ce……..

Toate astea nu se vad… eu si colegele mele nu suntem bine vazute , bine ca sunt bine vazute, toate panaramele care afirma ca se culcaa cu 1000 de barbatiiiii .. si care se tarasc pe coate pe la alte leleviziuni si fac scandal.. care apar peste noapte, care nu au nimik de zis….. alea sunt bine vazute vad..

Vreau sa pun punct. de 7 ani de cant se dau aceste emisiuni, niciuna din fete nu a reusit sa faca nimic s au multumit cu catalogarea de joasa speta din partea oamenilor…. M am saturat .. GATAA…..STOPPPP.. PANA AICI….

Suntem si noi fete normale, nu suntem nebune, adica eu una nu sunt, am faculatea de jrunalism, am 4 ani de tv in spate.. deciii STOP…. nu se mai poate… cu toate chestiile astea…. Cred ca toate au o limita, si cred ca si noi avem dreptul la o replica nu i asa.:)…..

De aceea vreau sa am dreptul al replica, vreau ca prin un interviu sau un telefon sau orice altceva…. sa lamuresc treaba,,,…. sunt deschisa la orice discutie.. in orice emisiune dar vreau sa VORBESCCCCC. Numai bine si astept un raspuns…. cat de repede posibil.

ADELA LUPSE

Va multumesc.." 
 

Sursa: www.realitatea.net

Prostia si reprezentarea ei

Prostia deranjează. Nu aş băga mâna în foc pentru mulţi dintre români, dar pe mine cu siguranţă mă deranjează. Prostia face parte integrantă din viaţa fiecăruia dintre noi, într-o mai mică sau mai mare măsură. Nu cred că lipsa prostiei ar fi neapărat benefică societăţii şi individului. În cantităţi mici este chiar bine-venită, născând zâmbete într-o viaţă altfel rutinantă.
Prostia care deranjează este cea care devine stil de viaţă, modalitate de percepţie a realităţii. Prostia este autosuficientă, independentă de realitate şi argumentaţie logică. Prostia există prin ea însăşi. Prostia poate înlocui personalitatea, raţiunea şi bunul simţ.

În cazul dezvoltării la nivel individual, prostia sufocă spiritul şi naşte moaca tâmpă. Omul devine dobitoc şi ascultă de bici, lumini Pavloviene şi impulsuri pre-învăţate. Chiar şi într-un astfel de caz, prostia este – cel mult – supărătoare la nivel estetic. Impactul asupra societăţii şi asupra celorlalţi indivizi este minor şi uşor de evitat.

Însă, când prostia este asociată cu falsa autoritate sau cu o autoritate reală apar perturbări majore în viaţa tuturor celor atinşi de acest mix. În primul caz, individul purtător de prostie are tendinţa de a împărtăşi adevărul-realitate posedat de el tuturor celor doritori sau nu să îl asculte. Binenţeles, se găsesc îndeajuns de mulţi alţi proşti care să îl asculte şi să îi dea dreptate încât să îi confirme propriile teorii. Cei care nu răspund pozitiv fie cedează verbal doar pentru a fi scutiţi de debitul verbal fără rost al purtătorului de prostie, fie – dacă sunt mai odihniţi mental decât prostul veritabil – nu cedează verbal dar sunt ignoraţi până la finalul monologului reprezentantului prostiei.
În acest caz, prostia susţine teorii / idei / realităţi care generează în imaginaţia prostului o falsă autoritate. Prostul se vede deştept. Şi pentru că este deştept teoriile sale devin reale în faţa altor proşti şi devin valide în proprii săi ochi. În funcţie de toleranţa fiecăruia, acest tip de prostie este fie agasantă, fie amuzantă.

În cel de-al doilea caz, când prostia este asociată cu autoritatea reală, viaţa tuturor indivizilor care intră în contact direct sau indirect cu aceasta este schimbată iremediabil. Cel mai adesea, aceasta se schimbă în rău. Ca şi în primul caz, prostia asociată cu autoritatea se manifestă prin aceaşi mecanică a prostiei. Însă, diferenţa este adusă chiar de autoritatea individului care îi permite să impună noul tip de realitate. Prin autoritate, prostia capătă o nouă caracteristică – devine contagioasă. Astfel celorlalţi indivizi li se poate impune prostia ca normă, chiar dacă aceasta nu poate fi argumentată. Prostia devine lege pentru că supravieţuirea majorităţii depinde de acceptarea sau refuzul ei.

Înţelegând astfel acest fenomen, Ion Iliescu – reprezentantul prin excelenţă al prostiei din perspectivă ideologică – nu poate decât să ne lase un gust amar în gură. Din fericire, prostia dânsului nu mai deţine aceaşi putere contagioasă precum acum 20 de ani. Cu toate acestea, ieşirile acestuia fără vre-o umbră de bun simţ – de exemplu comemorarea eroilor martiri ai Revoluţiei 89 – nu pot decât să ne infirme faptul că bătrâneţea presupune înţelepciune.
Ţinem, încă o dată, să îi mulţumim dlui. Iliescu pentru dedicaţia şi abnegaţia de care a dat dovadă în lupta sa pentru neatârnarea acestui pământ, pentru progresul şi ridicarea pe cele mai înalte culmi ale civilizaţiei ale acestei ţări.
 

Omul ca un IMM

Positive thinking. Un concept banal dar care îţi poate umple viaţa de lumină, ordine şi confort. Pă dracu.

În 8 ani de psihologie teoretică şi practică am învăţat un lucru care se rezumă la o expresie fixă ce poate fi extinsă asupra întregii noastre existenţe. Ză biutii iz in ză ai of ză biholdăr. Adicătălea, dacă matale o percepi pe Rodica Stănescu ca sex simbol universal, pe Britney Spears ca `telectuala anului şi pă Ghandi ca visător idiot s-ar putea să ai dreptate. Asta ar însemna ca lumea ta să fie foarte diferită de lumea celorlalţi şi ar presupune să rişti destul de mult să o iei pe arătură. Însă, repet, lumea este aşa cum o percepi matale. Ceea ce mă amuză pe mine este faptul că apare câte un nene d-ăsta care habar n-are de viaţa lui şi îţi face o ofertă imposibil de refuzat “Soluţia fericirii veşnice – Think positive!”.

M-am întâlnit cu un astfel de personaj astăzi. Era entuziast şi sunt aproape sigur că era un adept credincios al acestui concept. Mi-a spus că viaţa nu este tristă şi că noi o vedem tristă.

Dorea să mă convingă că viaţa merită trăită şi că toate sunt frumoase, păsărelele ciripeşte, viaţa este roz, numele de fată al nevesti-mii este Jolie, eu sunt fratele lui Terente, banii îmi curg în conturi încât nu le mai pot ţine numărul, discut la prânz cu Patapievici şi seara am întâlniri cu Liiceanu şi Cărtărescu unde facem mişto de Coelho – prostul grupului. Într-adevăr, poate în ultima perioadă a vieţii mele am uitat să mai văd şi lucrurile frumoase care mi se întâmplă. Viaţa fuge prea repede pentru mine. Însă cred că trebuie să păstrăm un echilibru între realitate şi ceea ce dorim de la ea. Dar extrema cealaltă, în care privesc viaţa ca printr-un caleidoscop încât totul este schimbat în bine, mi se pare o manipulare de doi lei care nu va avea rezultate decât dacă cred această minciună frumoasă. Iar asta nu o pot face.

Cred că viaţa merită trăită dar şi murită, există şi bune dar şi rele, păsărelele ciripesc dar ţi se şi găinăţează-n cap, nevastă-mea e aceeaşi chiar dacă îmi inchipui altceva, pot să mă închipui frate-său lui Terente dar asta nu va schimba cruda realitate, banii se duc aşa cum vin, iar discuţiile cu Patapievici, Liiceanu, Cărtărescu, Steinhardt sau Coelho derivă din vise nocturne sau doar nopţi bahice. Într-adevăr viaţa poate avea perioade mai de cacao sau mai pastelate dar asta nu mă va convinge să îmi creez un anumit calapod după care să o interpretez. Viaţa este aşa cum este şi uneori este cum ţi-o faci chiar tu. Dacă mi-e prea rău îmi amintesc şi de prieteni şi de alcool şi de iarbă. Exact în ordinea asta. Dar nu am nevoie de câţiva deştepţi care au citit 2 cărţi de psihologie sau programare neuro-lingvistică şi au avut impresia că au descoperit nişte adevăruri fantastice. Cu 2 cărţulii uşurele şi alte 50 de variaţii pe temă care au fost best-seller-uri prin State nu înseamnă că l-ai prins pe Dumnezeu de un picior. Înseamnă că cel mult reuşeşti să te încadrezi în marea masă a imbecililor care sunt conduşi de corporaţii către eficienţa maximă.

Anyway… Nu am putut să îi răspund lui cheliuţă toate astea. Mă grăbeam şi discuţia, cu siguranţă, ar fi fost dezvoltată mai departe. I-am zâmbit şi i-am răspuns că uneori şi tristeţea şi moartea sunt frumoase şi merită trăite. I-am surprins pe faţă o reacţie în care gura i-a rămas intre-deschisă cu o mică bală între buze. Ochiul stâng îi tremura un pic. L-am salutat, m-am întors şi am plecat. Sunt sigur că acest răspuns nu avut un efect interogativ asura lui. Nu am efectul ăsta asupra oamenilor. Dar măcar am reuşit să nasc o întrebare în el: “De când curentul EMO în corporaţii?”
 

Panseluţe şi Lămpaşe

Dosarul mineriadei este închis. După scurta vizită a intelectualilor cu lămpaşe, invitaţi de domnul rector Iliescu, timp în care panseluţele au devenit o adevărată pasiune a bucureştenilor, a fost observată o creştere semnificativă a accidentelor de muncă. Astfel, un număr impresionant de studenţi s-au prezentat la urgenţă cu diferite hematoame, fracturi, contuzii, etc, acuzând că acestea au aparut datorită sădirii florilor din plin centrul capitalei, moment în care erau ajutaţi de către colegii lor mai mari şi nearticulaţi. Aceştia au fost îndrumaţi în acest studiu al ingineriei agronomice de către colegii cu caschete într-un mod extrem de convingător cu ajutorul pulanelor. Cei care s-au dovedit a fi chiulangii au fost depistaţi şi admonestaţi cu mustrare scrisă. Scrisă pe pavaj cu sângele recalcitrantului. Cei care au încercat să se opuna au fost transferaţi către centrele de reeducare din plină stradă unde li s-a administrat comă sau pur şi simplu deces prin pulan, rangă şi bocanc. Huliganii au fost reduşi la tăcere.

Domnul rector Iliescu, sub patronajul căruia s-a desfăşurat acest schimb de experienţă culturală, este – astăzi – scăpat de justiţie prin acordarea de NUP pe baza prescrierii unor fapte din dosar. Minunat. Dacă vă gândiţi că această urmărire penală s-a dorit să fie întârziată să ştiţi că vă înşelaţi. Minerii au venit singuri să planteze flori. Acesta era un vis al lor. Iliescu a fost doar la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit.

În astfel de momente, când statul devine ipocrit şi serveşte interese nu doar diferite de cele ale cetăţeanului ci şi împotriva sa, revoluţii personale se nasc în fiecare şi politicienii ca Iliescu sunt întâmpinaţi cu un bine-meritat "Mori!". Fără îndoială, legea este respectată. Însă sunt total dezamăgit de modul în care este protejat pensionarul şef. Politicienii ne jignesc inteligenţa şi îi doare la bască de efectele pe termen lung ale comportamentului lor feudal.

Vă promit, dle Iliescu, că la mormântul dumneavoastră veţi găsi întotdeauna un lămpaş aprins. Pentru veşnica pomenire.