13-14, deschis pentru spectacol

• Educaţie fizică •

Se zice că fotbalul se joacă pe goluri. Pare-se că la Cluj s-a luat de bune vorba. Derby-ul local dintre Universitatea şi CFR, din cadrul Cupei României la fotbal, s-a încheiat cu un spectaculos 13-14, scor înregistrat după încheierea loviturilor de departajare, finalul primelor 90 de minute găsind pe fiecare din cele două echipe cu câte trei goluri marcate şi trei goluri primite.

Nu am urmărit partida, în cazul în care aceasta a fost difuzată în direct pe calea undelor, şi nici imagini înregistrate n-am apucat să vad până în momentul de faţă, dar îmi pot închipui că a fost un adevărat regal fotbalistic, cum ar zice unii comentatori sportivi. Molcomi, molcomi, da’ "ardelenii" au avut timp şi mai ales răbdare 😀 să înscrie 27 de goluri.

Un astfel de rezultat nu poate decât să îmi facă propria condiţie de microbist să exulte. Şi totuşi, vă daţi seama cât de nociv ar fi un astfel de scor cu Ilie Dobre la pupitrul de comentator?

La un calcul rapid, avem 27 X Goooooooooooooooooooooooool (unde Goooooooooooooooooooooooool = 30s ) = 810s, echivalentul a 13 minute şi jumătate de urlete cumulate. O astfel de statistică ar face să tremure difuzorul oricărui aparat de radio.

Fotbalul mare şi capetele mici

• Educaţie fizică •

Imediat după încheierea partidei de ieri seară de la Cluj, în care – mă încăpăţânez s-o dau :D – Chelsea a câştigat un punct, selecţionerul echipei naţionale de fotbal a României îşi expunea telefonic impresiile vizavi de meci.

Vă daţi seama că dincolo de explicaţiile raţionale Piţurcă a pătruns adevărata cauză care a dus la semieşecul londonezilor în confruntarea cu CFR-ul: o echipă mare echipată în galben nu are cum să triumfe la Cluj.

Hai România! La Constanţa… acolo culoarea galben are iz de victorie. Scuipa-ţi-aş în sân, Piţurcă!

Inainte de meci

• Educaţie fizică •

parca s-a schimbat ceva, toamna asta fotbalistica parca e mai calduroasa, mai primitoare. parca vantul bate mai tare si aduce o miasma de “vest”. se vede clar acum pe harta fotbalului romanesc si nu numai..Clujul. Mi se pare ca am avut un vis urat cu gigi, parca nu mai e el in prim plan si nici nicolita nu mai e asa de negru. parca nu mai e ghencea stadionul ala care atrage..a facut Muresan unul mai frumos, nu spectaculos, l-a facut poate pentru suporteri, pentru echipa, pentru joc in sine…a investit in fotbal nu in orgolii. chiar te poti gandi de acum cum e joaca cinstita, cum e cu performanta, cum e sa nu te plictisesti 90 de minute, cum ar fi sa te poti duce la stadion, cum ar fi sa poti sa-ti incurajezi echipa chiar de acolo..de pe stadion. Asta cere sacrificii iar cei care le-au facut au tot respectul meu…poate si al vostru, Muresan&Co merita sa tina prima pagina chiar daca Chelsea trece de reduta de la Cluj. Au un atu, au incredere..in jucatori, in suporteri, in fotbal si au Coaie..vor sa ajunga sus, se poate..oricand si oriunde se poate…totul e sa vrei.

sunt stelist declarat si convins…dar parca as vrea sa se schimbe toamna pe viitor si in ghencea, prea ploua, prea bate vantul, prea miroase a cimitir….nea gigi…dute-n bre aia a noastra ca am promis ca nu mai vorbesc urat, imaginea lu’ matale nu ne mai lasa nici macar sa ne bucuram de o victorie…ne-am obisnuit sa batem din palme la egal si sa scuipam in san la infrangeri..ca “nu ne-am luat-o asa de rau”!

Hai sictir!

AS Roma – CFR Cluj: 1,2,şi

• Educaţie fizică •

Fraţilor, au învins! Una din cele mai sonore şi reprezentative victorii ale fotbalului românesc a fost înfăptuită cu marele aport al străinilor. De ce nu mă miră!?

Tot respectul pentru CFR Cluj. Jos pălăria!

Ştiu că aparent nu are nici o legătură, dar promit solemn că, din respectul alimentat în seara asta pentru numele ce-l poartă echipa clujeană, infuzie realizată în urma vizionării meciului, data viitoare când voi apela la serviciile Căilor Ferate Române îmi voi procura negreşit un bilet de călătorie. Apoi putem vorbi de o nouă premieră pentru CFR.

Şi cei din turmă vor fi cei dintâi

• Educaţie fizică •

După Euro 2008, îmi propusesem să nu mai ating multă vreme teme legate de sportul cu balonul rotund, în special dacă acesta din urmă ar fi fost alergat sau bătut pe terenuri mioritice sau de către vreo echipă din ţarcul fotbalistic autohton. Dar n-am putut să mă abţin…

Cum este şi firesc în perioada care precede startul noului campionat, majoritatea formaţiilor din Liga I se antrenează asiduu, susţinând stagii de pregătire atât la noi în ţară cât şi la ei în străinătate. Ca atare, sâmbăta trecută, zapând plictisit printre zecile de canale, m-am înţepenit pe o frecventă ce difuza (cred că în reluare) unul din meciurile de pregătire ale vicecampioanei, F.C. Steaua Bucureşti, susţinut în compania celor de la Swindon Town, formaţie din liga a treia engleză. Semi-interesul acordat acestui aparent test susţinut de roş-albaştrii s-a datorat în suficientă măsură şi comentatorului care nu mai contenea să se minuneze de cele petrecute cu ceva minute înainte. Ce să fie, ce să fie? Ce credeţi că se întâmplase? Nimic mai simplu şi mai firesc: Steaua era condusă cu 1-0, deşi cel care marcase era Ghionea. Şi ce lovitură de cap imparabilă… “Blestemul Nicoliţă” revine sau… redevine. Steluţă dezorientată. Probleme în constelaţia becaliană. Semi-forţa fie cu voi!

Eu zic că terenul a fost de vină. Dacă se juca acasă era cu totul şi cu totul altceva. Pe piciorul şontorog al plaiului, pe gura spartă de suporter a raiului mai ai nişte floricele, nişte copăcei, nişte brichete, nişte nervi ambalaţi în pumni, si nu numai iarbă tunsă, tribune şi garduri despărţitoare. Doar în umbra vestiarelor şi a prestaţiilor lamentabile, mioarelor nu le este bine. Altfel (te) paşte pericolul autogolului la umbra unui copac, de exemplu. Acuma stau să mă gândesc… cine indică mai precis nordul? Muşchii de pe arbori sau muşchii lu’ Becali? Nu m-ar mira ca războinicul să angajeze doi, trei oameni s-o caute pe Lapona Enigel, să-i confişte vectorul de deplasare, să-l inmulţească cu (-1) şi să stabilească poziţia exactă a nordului. În halul ăsta s-ar termina şi cu problemele de orientare în teren ale băieţilor.

Să revenim cu picioarele pe gazon, la meciul care era în plină desfăşurare; şi tot aşteptând aşa replica campionilor de argint am asistat la o nouă fază de marcă: portarul Cernea iese neinspirat din careul de şaisprezece metri şi respinge mingea cu capul în piciorul atacantului englez care profită de bunătatea românească şi marchează pentru 2-0, executând o simplă formalitate. “Sindromul Carlos” reapare. Ce uşurare…

2-0 la pauză pentru o echipă de liga a treia engleză – ce nici măcar nu avea numere pe tricou – împotriva unei formaţii româneşti, ce de vreo câţiva ani buni joacă doar cu numele, nu este deloc un motiv să rămâi în faţa televizorului fără a schimba canalul. Gândit şi făcut! Ulterior am aflat că steliştii au revenit – culmea, nu în urma a două autogoluri ale adversarilor – iar meciul s-a încheiat 2-2.

Semi-eşecul sau, mai inspirat, semi-succesul nu confirmă decât cvasi-forma de zile mari a vice-campionilor. Dar înainte de a judeca e bine să ştim şi să acceptăm că există un Carlos, şi mai nou şi un Bănel, în fiecare din noi.

Ţara Lalelelor vs Ţara Manelelor

• Educaţie fizică •

sau Franta-Italia, meciul propriu-zis al unei generatii.

Inainte de ultimul meci al grupelor, Romania se proptea de un neverosimil loc doi in clasament, cu sanse reale de calificare in faza urmatoare a turneului, in detrimentul unor echipe mult mai bine cotate, ca Franta sau Italia. Dupa prestatia tricolorilor din meciul impotriva campioanei mondiale en-titre, nu-mi ramanea sa exclam decat un strasnic “Jos palaria!”. Ala era jocul echipei Romaniei pe care am tanjit sa-l revad ani la rand. De vreo patru ani incoace uitasem sa mai si sper. Intalnirea cu italienii m-a strunit putin din amorteala.

E drept ca nu am mai avut demult prilejul sa facem un meci mare. E drept ca dupa 2000, am ratat doua campionate mondiale si unul european la mustata, poate pe nedrept chiar. Si totusi, raspunzatori pentru suita de insuccese sunt chiar jucatorii convocati la lot, caci nimeni altcineva n-a jucat pe teren in locul lor. Daca ar fi izbutit sa ajunga in sferturi, Chivu si ai lui nu doar ca ar fi repetat traseul generatiei lui Hagi la un campionat european, dar si-ar fi si insusit performanta de a iesi dintr-o grupa infernala prin simpla rezonanta a numelor echipelor ce o alcatuiau, daca nu a valorii lor efective. Si totul depindea de un singur meci.

Disputa cu Olanda se anunta o disputa, n-as putea spune usora, dar abordabila. Olandezii aveau asigurat primul loc in grupa, iar Van Basten isi aratase intentia, lucru si firesc, de a-i menaja pe unii dintre jucatori. In conditiile astea m-a strafulgerat un unic gand: daca nici acum nu vom izbuti sa invingem, chiar ca nu mai avem ce cauta la turneul european.

Si-a inceput si meciul… Prima echipa a Romaniei vs a doua echipa a Olandei, sau echipa de seniori a Romaniei vs echipa de juniori a Olandei, in care cei doi depasiti, Robben si Van Persie se distreaza, sau IX C-ul vs XII E-ul, sau reeditarea oricarui episod al neputintei noastre stramosesti. Toate cele nouazeci de minune parca am stat in expectativa, parca am asteptat sa ne pice din cer. O echipa decolorata. O echipa de desculti cu ghete in picioare. O echipa de creta, si atat. Refuz categoric sa cred ca jucatorii s-au speriat chiar de ideea ca sunt nesperat de aproape de realizarea unei mari performante. Cu totii sunt jucatori profesionisti si ar trebui sa cunoasca a gestiona astfel de momente.

Am avut naivitatea sa cred ca, odata intrati pe teren, nu vor juca decat la victorie. Dar nu, dragi romani, se pare ca nu s-a intamplat chiar asa. Strategul Pitzi iese cu o declaratie, imediat dupa fluierul final, afirmand ca baietii au fost demoralizati si de rezultatul din cealalta partida, unde Italia preluase conducerea inca de la inceput. De aici, furtuna: ce zici bă? Lua-ti-as toate schemele defensive la lovituri libere! Pai tu de ce i-ai trimis p-astia, bă, in teren? Cum poti sa rostesti o asemenea ineptie? Pai cine la mana cui statea in grupa asta, bă? Cum e cu putinta sa depinzi deliberat de alt meci decat cel al tau? Caca-m-as in pragmatismul tau, bă! Asta e prostie! Brusc, am simtit gust de sange in gura. Dintele care-l aveam impotriva marelui antrenor Piturca, inca de cand antrena in Ghencea, imi ţâşnise iarasi prin gingie.

Dureros nu este ca a nascocit Piturca o astfel de scuza patetica, dureros e ca asta a fost exact si impresia pe care a lasat-o jocul tricolorilor. La urma cozii, asta e. Previziunile majoritatii s-au adeverit: Romania, alaturi de o alta echipa din cele trei, vor merge acasa. Avem mari jucatori ca Mutu, Chivu sau Lobont. Avem jucatori care promit, precum Tamas, Rat sau Goian. Dar ne lipseste cu desavarsire echipa si, mai nou, si antrenorul.

Terminam grupa pe locul trei, cu capul (in) sus, dupa ce am lovit inca o data plafonul mediocritatii.

Fără boabe

• Educaţie fizică •

Primul meci disputat dupa opt ani de absenta din compania selecta a turneelor finale s-a intamplat. Dupa ultimul fluier, ne-am ales atat cu un nesperat, dar mult ravnit punct, cat si cu eticheta de echipa practicanta de un fotbal prost (ca sa folosesc un eufemism). A fost un meci fad. Fara sare, fara piper, fara tacamuri, fara servetele, fara servicii, fara nimic. A, ba nu, gresesc! A avut dom’le ceva: a avut o mare incarcatura psihica. Cu exceptia a doua, trei faze ceva mai periculoase, trecute in contul Frantei, echipele au avut o prestatie lamentabila, de Divizia X. Cred ca nici Ilie Dobre, comutat pe modul de spectaculozitate maxima, nu ar fi fost in stare sa animeze schimburile de pase din teren. Am vazut pe la teveu ca lumea a iesit in strada sa sarbatoreasca egalul, echivalentul unei victorii. Ce sa sarbatoresti frate, ca eu n-am vazut nici macar o faza care macar sa-mi cauzeze o plapanda bagare de pula – scuzati-mi, va rog, formularea mai putin erecta. Pana si o partida de golf mi-ar fi produs mai multe emotii.

Nici cocosul galic si nici puii de la Avicola nu au fost deloc in foame de boabe.

Nu acelasi lucru se poate spune despre celalalt meci din cadrul grupei, care pana in momentul actual a fost pe departe cea mai la inaltime disputa. Dupa ce au dat trei goluri italienilor, eu unul inca ma mai minunez cum dracului am reusit sa ii batem pe olandezi?!

Exista o multitudine de premise ca dupa punctul castigat cu Franta sa mai luam inca doua pete. Prima pata va fi una galbena si calduta, asta dupa ce “motaneii” din Squadra Azzurra vor face pipi pe tricourile galbele ale puisorilor Bergenbier, pentru a-si mai spala din blazonul patat de portocala mecanica. A doua pata, rosiatica si cu gust amar, va fi aplicata, dupa aceeasi reteta ca in cazul campionilor mondiali en-titre, de catre Olanda, care cu siguranta simte nevoia sa razbune infrangerea de la Constanta. Victoria de pe malul marii a fost obtinuta de ai nostri, ce-i drept, si cu marele aport al ploii si al vantului. A fost parca o reeditare a unei lupte cu turcii, unde factorii climatici au avut un rol determinant. Ramanea ca inainte de confruntarea directa sa parjolim campiile, sa mituim ospatarii si sa otravim apele plate, sa scumpim preturile la hoteluri samd.

Situatia e cam oabla din perspectiva urmatoarelor doua partide. Mutule, spune ceva! Banele, fugi pe tusa ca atunci cand fugeai cu cocenii de porumb sub tricou! Goiane, foloseste-ti capul la cornere! Toate! Lobonte, ai mare grija ca stai in camp deschis… se trage, frate! Pitzi, stai linistit, ne-am indeplinit obiectivul. Am luat un punct.

Să iubim competiţia fără să ne întrecem cu gluma

• Educaţie fizică •

Euro 2008 e la o pasa scurta de noi. Pasa buna, pasa proasta… vom vedea.

Dupa ce sortii ne-au pus la grea incercare, periplul tricolorilor in Elvetia si Austria imi pare de fapt o excursie relaxanta dupa un sezon epuizant. Grupa mortii, grupa sortii, grupa Fortzei sau a oricui ar fi ea, a socotit-o pe Romania noastra drept a patra favorita si ultima in lupta pentru accederea in sferturi. Cu adversari de anvergura Italiei, Frantei sau chiar si Olandei s-a cam scuturat podiumul de noi. Parca am picat mai rau decat ar fi putut pica o echipa romaneasca in grupele Champions League. N-are legatura, dar cred ca are acelasi efect: necalificarea.

Un om de fotbal obscur a declarat pe sticla, nu stiu daca dupa o sticla sau doua, ca intr-un meci de fotbal exista trei posibilitati: sa castigi, sa faci egal sau sa pierzi. In baza acestei afirmatii si in baza ideii de fotbal si de competitie in sine, avem sanse. Daca Chivu pune umarul la bataie, iar Mutu, Marica si Lobont renunta la Pepsi, nu pentru Coca :D ci pentru sucuri naturale cu pulpa de portocala, nu de cantareata pop, atunci avem sanse.

Cand nu e nimic de pierdut, cand nu exista o miza palpabila, cand toti jucatorii joaca detasat si pun in practica pe teren sfaturile strategului Piti, cand pana si Banel poate pasa linistit la portar, atunci… cine stie, poate se infaptuieste minunea.

Dar de aici pana la a aspira la trofeul de campion european, cum au declarat unii dintre componentii lotului national, e cale lunga, flacai. Sa-i spuneti asta lu’ Mutu! Sa ne vedem lungul ghetei inainte sa sutam bombe d-astea in public.

Treaca-mearga ce-o fi, eu oricum o sa-mi fac rezervele de bere, alune si injuraturi cu nabadai pentru cele cel putin trei meciuri, sper cat mai intesate de goluri si ratari cu goluri in stomac.

Hai Romania! Hai porumbeii! Ne vedem la Universitate… la anticariat.

Hei, hei, nu e Steaua, nu e Steaua!

• Educaţie fizică •

Marele derby Dinamo – Steaua de duminica seara a fost castigat cu 2-1 de dinamovisti care i-au primit si apoi trantit pe rosi albastrii in “groapa”. N-a fost un meci spectaculos ca acel 2-4 din Ghencea de anul trecut, dar, tinand seama de miza partidei de ieri, a fost destul de animat – chiar a aratat a meci intre Steaua si Dinamo. Daca acum un an dinamovistrii “i-au ajutat” pe stelisti aparandu-si corect sansele in meciul cu CFR-ul, victoria lor impotriva clujenilor permitand stelistilor sa acceada in preliminariile Champions League din postura de vicecampioni, anul asta cainii au muscat din Steaua si le-au cam curmat speranta la prima pozitie. Asta spre bucuria CFR-ului care pe langa faptul ca e aproape de castigarea titlului dupa mai bine de cinsprezece ani de suprematie a echipelor din capitala e pe cale sa realizeze si o premiera in fotbalul romanesc, care nu i-a suras anul trecut lui Dinamo, si anume calificarea directa in grupele Champions League. Doi se bat si-al patrulea castiga.

Dupa doua derby-uri consecutive castigate, cu Rapidul si cu Steaua, cainii si-au curatat putin blana care se imbibase cu rusine dupa rezultatele slabe din ultima vreme care au atras dupa ele si ploaia de critici a suporterilor.

Lasand la o parte orgoliile, parerea mea este ca Steaua ar trebui sa se multumeasca si cu locul doi, un loc echitabil de altfel fiind loc de Champions League. Titlul a fost pierdut in turul campionatului nu in meciul cu Dinamo. Dumnezeul lui Gigi Becali n-a mai schitat ieri nimic. A fost obosit dupa sarbatori.

Diferenta pe care a facut-o Dica a dat mai tot timpul meciului zero, Banel a luat la tinta jucatorii adversi, Lovin are un acces de “hating” si uita de fairplay in finalul partidei nereturnand mingea dinamovistilor, atacantii stelisti se suteaza unul intr-altul in faza decisiva… astea sunt doar cateva din micile rautati ale microbistului din mine, acum cand echipa favorita a incasat-o.

Daca nu ma insel, Vizante a zis odata ca “baietii a jucat bine, da’ i-a batut scarbile alea”. Cam asta e concluzia cea mai des intalnita la majoritatea suporterilor care nu accepta infrangerea favoritilor. Nu si a mea. Pana la urma si-au facut-o cu picioarele lor.

Lasand disputa de pe teren la o parte, am inteles de la comentatorii partidei ca mai multi dinamovisti ce au fost intervievati au afirmat ca urasc mai mult Steaua decat iubesc Dinamo. Nu stiu exact in ce masura inversunarea asta e intalnita si in tabara stelista in raport cu Dinamo, dar presupun ca are aceeasi incidenta cunoscuta fiind disputa dintre suporterii celor doua cluburi.

De unde ura asta viscerala? Nu esti caine pana la moarte daca nu urasti intai Steaua sau invers, nu esti indeajuns de stelist daca nu urasti Dinamo? Ma indoiesc, mai rau ca suporterul ce a receptionat un lant pe spate, ca e adevarat. E ca si cum ai redenumi Clubul Dinamo in F.C. Anti-Steaua sau Clubul Steaua in F.C. Anti-Dinamo.

Pana una alta se apropie Euro 2008. Ar fi timpul sa reinvete si nationala sa piarda frumos ca de castigat… o sa castige Clujul campionatul.