Cum îşi vor petrece timpul în închisoare cei opt condamnaţi din Dosarul Transferurilor

fotbal-dnaMM Stoica va rămâne acelaşi tip vulcanic, doar că de acum încolo va erupe atât pe gură cât şi pe cur.

Borcea va divorţa din nou si se va recăsători pentru a nu ştiu câta oară.

Copos va fi supravegheat suplimentar să nu cumva să bage penitenciarul în insolvenţă iar în timpul liber va prepara prăjiturile solicitate în mod special pentru MM.

Gigi Neţoiu va fi evitat de toţi gardienii de teamă să nu fie filaţi.

Baciul îşi va apăra cum ştie mai bine linia de fund.

Victor Becali va scrie o carte despre drama verilor Becali, sperând să fie ecranizată cu De Niro în rolul lui Giovani, Iisus în rolul lui Gigi si cu Giovani în rolul său.

Giovani Becali va cere conducerii penitenciarului să-i fie amenajat un hotel în curtea interioară, pentru că deţinuţii nu se spală şi put.

Jean Padureanu trage speranţe să iasă din închisoare cumpărând un loc de la un patron de club rămas în libertate, care nu are îndeajuns de mulţi bani pentru a suporta financiar NUP-ul încă un sezon.

Un grup de suportere ale tricolorilor l-au confundat pe Robin van Persie cu îndrăgitul actor român Alexandru Papadopol


Situaţie ilară ieri seară  la Amsterdam, după terminarea partidei de fotbal dintre Olanda şi România. Mai multe suportere ale naţionalei noastre, care îi aşteptau pe tricolori pentru autografe, l-au confundat pe atacantul olandez Robin van Persie cu binecunoscutul actor român Alexandru Papadopol, zis şi Papi.

Obişnuit cu asaltul fanelor, vedeta olandezilor a realizat că a fost protagonistul unei confuzii destul de târziu, stârnind şi mai mult amuzamentul colegilor de echipă.

„Când ieşeam de la vestiare şi mă îndreptam spre autocar, am fost asaltat de un grup de suportere românce care îmi strigau ceva depre lacrimi de iubire. M-am oprit să le dau câte un autograf, ce era să fac? Sunt obişnuit cu astfel de situaţii. Apoi una dintre ele mi-a spus că de fiecare dată când mă vede la televizor simte un gol în stomac. Mi-a plăcut mult formularea asta. Sunt atacant. Îmi place să marchez goluri chiar dacă nu sunt pe teren. Am realizat că ceva nu este în regulă abia atunci când mi-au spus că nu îşi puteau dezlipi ochii de la mine când apăream pe Acasă. Indiferent de starea în care mă aflu, ştiu foarte clar cu cine şi unde mă duc. Ori eu n-o ştiam pe nici una dintre ele. Cu atât mai puţin să fi ajuns pe la vreuna pe acasă”, a declarat pentru Prostsport vedeta olandezilor.

Întrebat de un reporter de la o televiziune din România dacă îi plac româncele, atacantul olandez a spus că în general îi plac românii, pentru că îi dau posibilitatea să se autodepăşească atunci când se joacă cu ei pe teren.

Tătărușanu, Pantilimon, Lobonț și Coman vor apăra buturile României în meciul cu Olanda

Victor Pițurcă a anunțat în cadrul conferinței de presă de azi dimineață că va schimba radical tactica cu Olanda și va încerca un sistem nou de 4-4-2-1, cu patru portari în spatele apărării și doi mijlocași la închidere, care speră să dejoace avântul ofensiv al olandezilor.

„Am analizat mult jocul Olandei din ultima perioadă și cred că asta e ce mai bună tactică de a opri forța ofensivă a gazdelor. Pantilimon va ieși pe centrări, Tătărușanu va sta pe linia porții iar Lobonț și Coman vor face un presing agresiv printre atacanții olandezi. În felul ăsta vom crea o sperioritate netă la noi în careu și vom miza în atac pe inspirația lui Mutu, care va avea libertatea să penduleze de pe o parte pe alta, așa cum îi place lui, lipit de tușă”, a declarat selecționerul României.

La rândul său, și Briliantul a ieșit cu o declarație: „Dacă așa vrea antrenorul, așa jucăm. Nea Piți știe cel mai bine ce vrea de la noi. E normal, când joci cu Olanda, cea mai bună apărare e apărarea excesivă. Eu personal m-aș fi simțit mult mai confotabil dacă meciul s-ar fi jucat la București, pe zăpadă. Dar cred că și pe iarbă o să mă descurc. Întotdeauna m-am simțit bine pe iarba din Olanda.”

Bayern Munchen – CFR Cluj 1- 4. O victorie cât o înfrângere

Dacă cineva mi-ar fi spus ca o echipă românească va reuşi să marcheze mai mult de trei goluri în deplasare, în confruntarea cu o echipă germană, n-aş fi putut să mă gândesc decât la o reeditare a amicalului din Giuleşti, România – Germania (5-1), cu un Mihăiţă Pleşan într-o formă maximă şi o Românie sub ocupaţie germană.

Dar iată că ieri seară, la ora la care Borcea s-a obişnuit deja să-şi ia la purtare papucii şi halatul de casă pentru a se instala în fotoliu, CFR Cluj a demonstrat că se poate şi a făcut-o chiar în ograda celor de la Bayern Munchen.

Şi cu toate acestea, dubla de 1-1 a lui Cadu, reuşita lui Culio şi nereuşita lui Panin nu au adus echipei clujene nici măcar un punct în clasament. Şi nu pentru că nemţii ar fi luat mai bine la ţintă poarta CFR-ului. Nicidecum! Ci pentru că doi dintre marcatorii clujeni au schimbat într-un mod fortuit poarta înainte de pauză. Că nemţii şi-au dorit mai mult victoria sau că ceferiştii şi-au construit mai sârguincios înfrângerea, nu ştiu. Cert este că meciul s-a încheiat cu un 3-2 în favoarea echipei care a marcat mai puţine autogoluri.

După golul de 1-0 al clujenilor înscris destul de devreme, am crezut că vom asista la o nouă ilustrare a regulei probate de atâtea ori de echipele româneşti: nu le da gol echipelor mari în debutul partidei că mai tare îi întărâţi. Dar m-am înşelat. Panzerul munchenez, ce-i drept privat de piese importante precum Rubben sau Ribéry, a avut destule momente când a bătut în retragere cu ţeava pleoştită în faţa intercity-ului clujean.

Rezultatul final însă este cu atât mai frustrat cu cât CFR-ul a demonstrat, cel puţin după primele trei meciuri, că poate călători cu drepturi depline la clasa I, alături de marile echipe ale Europei, în cursa către ieşirea din grupele UEFA Champions League sau, de ce nu, către eliminarea din optimi.

Dar, cum’s’zic, cum ar spune mondenul Angel Popescu imitându-l pe Hagi parafrazându-l pe Newton: mingea e rotundă şi ricoşează din corpuri chiar dacă corpurile e ale coechipierilor, nu ale adversarilor. Şi vorba aia, înainte de toate fotbalul se joacă atât pe goluri cât şi pe autogoluri.

Închei într-o notă tristă, meditativă, concluzionând plin de amarul unei beri stătute: există un Bănel Nicoliţă în fiecare din noi.