Ba în puii mei, bă!

Anunțată cu mare fast, emisiunea lui Bendeac de la Antena1 a ieșit ieri pe sticlă, ținând, probabil, cu sufletul la gură gospodinele amatoare de Felix TV sau admiratorii fideli ai actorului. M-am uitat și eu, deși nu fac parte din nicio categorie de mai înainte.

Așa cum omul anunțase, a păstrat personajele cărora le-a dat suflare și la Mondenii, în consecință am putut revedea o(un) Naomi, un Vanghelie, un Băsescu, un Solcanu, Vadim, Bănică, Giovani Becali, Fernando, chiar și pe Chilian. Alături de aceștia, însă, au apărut diverși interlocutori sau personaje complementare scenelor, în spatele cărora s-au aflat, printre alții, Horia Brenciu, Monica Anghel sau Daniel Buzdugan. A-propos de Buzdugan…Nu i-am înțeles niciodată umorul „fin”, nici atunci când „împrumută” poantele altora Cât despre felul cum își interpretează rolurile, din punctul meu de vedere nu a reușit să-mi schițeze nici măcar o umbră de zâmbet.

În ansamblu, În puii mei are, așa cum spuneam, aceleași personaje de la Mondenii dar având acum glume răsuflate și forțate, uneori spre vulgar, în timp ce componenta politică a poantelor mi s-a părut mult mai accentuată și îndreptată către un singur individ, evident…Ghiciți voi care. În afară de Bendeac, care se poate baza pe o bună interpretare a caracterelor, dându-le o pală de umor, restul celor prezenți în scenete nu au dovedit construcția unui show umoristic. Iar Buzdugan, prezent în fiecare scenetă (nu înțeleg, chiar nu înțeleg…) mai mult enerva decât să destindă.

Una peste alta, se pare că nici emisiunile cu miros de pamflet, satiră sau orice altă formă de umor nu se mai ridică la un nivel calitativ care să stârnească, într-adevăr, râsete sănătoase. E drept și că, făcute pe bandă rulantă, acestea își pierd din esență. Dar până la a cădea în derizoriu cred că este, totuși, o cale lungă. Sau se pare că nu…

Scump dar reală!

Bună ziua,

Înco dată specialiști noștrii în evenimente mondene și cultulare și artistice au dat lovitura! Au descoperit ceva ce șefu poa să cumpere, că șefu are bani și putere, nu ca Mircea Badea care are decât figuri în cap și ca șeful lui.

Deci decât în paginile siteului nostru puteți găsi ceva ce este esorbitant de scump dar frumos care românul de rând nu poate să cumpere dar poate uni din cititori noștri poate, deci vă rugăm să scrieți dacă puteți pe adresa noastră ca să apăreți la știri apoi, să vă știe țara.

Dar despre ce este vorba ca să nu mai lungim urechile la cititori noștri și să întărâtăm curiozitatea celor care ne citesc? Este vorba despre un accesoriu scumpă, tot un fel de revistă dar nu ca a noastră ci una din hârtie, care are litere tipărite împreună cu cristale din acelea scumpe care românul de rând nu poate să le cumpere că e criză și că guvernanții își bate joc de țară și noi ne-am hotărât să demarăm prima campanie de manifestare pentru că nu se mai poate așa! NOI VREM DECÂT RESPECT! De ce să nu poată și cititori noștri și locuitori ai țări să cumpere revistă scump?

realitatea

Bodo s-a pișat, băh!

Incredibil dar adevărat! Bodo, solistul formației Proconsul, a fost surprins de niște paparazzi într-o ipostază „nu tocmai demnă de un artist”, ca să citez ideea de-a dreptul pudică, transcrisă într-un articol găsit în Cancan. Ce se petrecea, de fapt? Omul venea și el de la un picnic, cu prietenii (în mașini de teren BGS, mă rog…) și, drept urmare a ultimului șpriț dat vigoană pe maț, hop că vezica dă din coate, dacă mă-nțelegeți…Și atunci, pentru că încă nu am văzut niciun autoturism dotat cu toaletă și duș, Bodo oprește, se dă jos tremurând de nerăbdare, mai-mai să rupă șlițul și pac, scoate ciocoflenderu’ la umbra pădurii. Cu broboanele de sudoare, bineînțeles, și cu zâmbetul tâmp din colțul gurii…

Acum, întreb și eu, de ce nu e demn de un artist să se pișe? E un viciu porcos sau ce? Și apoi, cum naiba au ajuns paparazzi ăia prin pădure, să prindă exact acest moment sublim de eliberare? Erau camuflați, îmbrăcați în costum de iepure sau de pârș? Bine că nu i-a luat ursul prin surprindere, că apoi apărea la ziar vreo știre conform căreia Bodo, după ce s-a pișat la umbra bradului, a înșfăcat hainele fotografilor de la Cancan, și-a șters prepuțul cu ele iar apoi i-a cocoșit un pic, folosindu-se de smotocel. Sau, mă rog, i-a smotocit cu cocoșelul…

Din ciclul “CU TELEVIZORU’…”

Am primit pe adresa redacției opinia unui cititor, revoltat de prostiile care apar pe la diverse televiziuni. Omul dorește atât de mult să spună lumii ce-l enervează încât ne-a promis o centură din aceea cu tuburi C4 agățate de ea, dacă nu oferim și altora criticile sale. Poți să nu cedezi în fața unui asemenea gest de dragoste? Nu poți. Așa că, luați și voi:

“Printre activități uzuale aferente aproape oricărui om de pe planeta Pământ, fără a ne băga în geopolitică, atunci când individul scapă seara/noaptea de locul de muncă și ajunge acasă, după activitățile ritualice precum spălatul pe mâini, dușul de sterilizare și masa de seară, începe să-și ocupe cele două sau trei ore care i-au mai rămas până la levitația către pătuț cu diverse emisiuni de entertaiment. Fiind și eu locuitor al acestei planete, nu pot să mă dezic de acest itinerar. În ultimul timp, cu ocazia peregrinărilor înlesnite de telecomandă  printre posturile tv oferite cu o generozitate contra cost de către operatorul de cablu la care sunt abonat, am început să descopăr, fie la aceasi oră sau la ore și în zile diferite, mai multe emisiuni cu denumiri diverse dar cu formate identice și, cel mai rău și mai rău, având (prin rotație) aceași invitați.

Vreau să amintesc pe scurt de trei emisiuni, cărora nu le voi da numele ci doar voi căuta să le pomenesc cu câte un apelativ simpatic, zic eu, cu formate care se întrepătrund și care au același tip de început, desfășurare și final.

Rețeta este următoarea : se iau câteva VIP-uri, vedete, persoane publice, etc.,  oricum, criteriile includerii lor în respectivele categorii amintite anterior sunt destul de îndoielnice și cel mult le putem spune personaje. Să continuăm, respectivele VIP-uri, scuzați, vorbeam de “personaje”,  sunt puse într-o continuă și perpetuă competiție, al cărui scop nu ar putea  fi altul decât, normal, să fie cel mai bun.

Reușim să vedem personaje obișnuite cu shaorma și cu kebab ajunse în postura de a eșua pregătind cel mai banal fel de mâncare. Dâm peste personaje care apar ștergând praful sau curățind cartofi ori strângând balega de vacă sau mulgând-o, mirate și revoltate  de ce trebuie să presteze pentru câțiva bănuți și puțină vizibilitate pe sticlă. Se poartă de parcă ar fi beneficiat de apartenența la nu știu ce mare familie nobiliară, obișnuiți să fie înconjurați și serviți de zeci de servitori. Pentru majoritatea lor, din păcate pentru ei, trezirea va fi crudă, o vor face în dormitorul apartamentului de două camere pe care îl dețin sau, și mai rău, l-au închiriat, aflat la etajul nouă al unui imobil cu zece etaje și a cărui intrare este sufocată de pubele pline ochi cu gunoi.

Cea mai tare mi s-a părut o emisiune prezentă la un anumit kanal, în care am văzut aceleași vedete care au cam apărut cam pe la toate emisiunile de gen, e drept  că în episoade diferite. Scena… o casă de pământ și terenul din jur, neîngrijit, nici măcar o tufă de pătrunjel sau o ceapă,  câțiva copăcei, o mare nevoie de un gard și un râu prin apropiere care, mai mult decât probabil, juca rol de canalizare și sursă de pește. Gazdele, o familie de țigani din cei mai rudimentari, cu un așa zis bulibașă în rol principal, de mentor plin de înțelepciune. Personaje, un tip C.R.B.L. și solistul de la Parlament, funny (nu știu de ce) și umilitor sau poate nu, lor li s-a părut că e cool să dai de mâncare la cai, să mături bătătura, să speli de căcat pe puradei și să stai drept în fața bulibașei.

Pe cuvântul meu că nu știu ce emisiune aș putea să cer în prime-time, habar nu am, dar parcă nu prea mă interesează să văd așa ceva, mi se pare josnic și pentru cine se uită și pentru cine le realizează, mai puțin pentru bulibașă.

Dar ce nu face omu’ pentru câteva sute de euro… Slavă Domnului că vin alegerile și mai scot și ei un ban, criza asta le-a cam pus capac. Inspirație nu mai au, făcând loc cheliei și burții, căci vocea și mușchii i-au cam lăsat. La naiba! Televiziunile sunt în goană după audiență, la naiba!

Recomand să vă uitați atunci când sunteți în căutare de grețuri, stări de vomă, scârbă, silă…”.

Cititorul nostru și autorul textului de mai sus, domnul Robert Dunăvățu, ne-a rugat să nu-i dezvăluim numele pentru că nu-l interesează faima. Hai, dom’le, fii serios, crezi că pe noi ne interesează?

Mircea Badea şi Minerva

Debutul săptămânii ăsteia ni l-a oferit pe Mircea Badea într-o postură inedită. Nu c-ar fi ceva nou pentru năstruşnicul prezentator de la Antena 3. De data aceasta, Mircică nu a mai dat foc la nicio flotă din foaie velină şi nici nu a aruncat cu pantoful după vreun operator.  Nu a chemat meseriaşul să-i repare aerul condiţionat din studio în direct, ca să-l oftice pe mogul, şi nici nu a venit în emisiune cu şorţul de bucătărie cu elefănţei în picaj.

De data asta, vocea din Gura presei a apărut în faţa telespectatorilor purtând o gutieră. Adică o treabă d-aia de-ţi imobilizează gâtul. Şi cum era şi firesc pentru un prezentator de televiziune care în plină lumină a reflectoarelor, el încă o mai caută cu lumânarea, primul lucru pe care a ţinut să-l clarifice a fost că nu a fost călcat pe cap de nimeni şi că acest accesoriu i-a fost băgat pe gât, la propriu, dar pe exterior, din motive strict medicale. După ce a ţinut să o dea jos de la gât pentru câteva secunde şi să ne arate că nu are nicio urmă de karată sau de pneu pe gât, n-am avut încotro şi l-am crezut. După ce a mai asigurat într-o notă cât se poate de gravă că încă e apt să dea şi lovitura cu piciorul prin întoarcere, n-am stat prea mult pe gânduri şi mi-am mutat cu fotoliul un metru mai în spate şi am început să-l ameninţ cu telecomanda.

Până una alta, cu sănătatea nu te joci. Iar faptul că omul a ales să vină  la muncă şi să se afişeze cu gâtul imobilizat în faţa telespectatorilor, stârnind satisfacţia multora dintre ei, este, până la un anumit punct de audienţă, de apreciat. Oricum, acest episod nu poate fi complet până ce Gâdea, Ciutacu, Capatos şi Stan nu-şi vor lăsa în direct semnăturile pe banda imobilizatoare ce împrejmuieşte gâtul prezentatorului.

Şi fie vorba între noi,  minerva cu pricina este cam singura care îl face pe micuţ să privească înainte.

Gazeta Competiţiilor de gramatică

Bună ziua,

 Vă prezentă-m ediţea de azi a Gazetei Sporturilor, cel mai citit şi titrat ziar de sport al tuturor timpurilor, totdeauna la curent cu ştirile care este la zi, de la mari conducători de cluburi până l-a vieţile de noapte ale folbaliştilor şi prietenelor lor.

   Iată că în urma meciului de folbal dintre România şi cocoşul galic (căci după cerbul de aur, a urmat cocoşul de aur), domnia sa, Marian Iancu, nu crede că criticile pe care conducători de cluburi din România l-eau adus lui Răzvan Lucecu î-i vor afecta pe jucătorii şi pe antrenor. Şi nu au fost afectat în vre-un fel ci în nici-un fel.  Dimpotrivă, selecţionerul va canaliza toate aceste energi negative către elevi săi pentru meciul cu vienezii de la Austria, spunându-le să nu bage de seamă toate măgări care apar în presă, mai puţin în Gazeta Sporturilor, cel mai corect şi la obiect ziar de sport (şi nu numai!), cu cei mai buni jurnaliştii! Răzvan îi linişteşte pe jucătorii, ei sunt varză oricum, nu aşa cum zice lumea şi trebuie să dea totul pe teren, să mănânce tot ce e de mâncat pe toate părţile de teren, să se dăruiască aşa cum o fac şi în timpul liber, să-şi dorească, nu-i aşa, mai mult victoria decât austrieni şi să facă fericiţi toţi suporteri.

   Nu urmează o ştire cu Gigi Becali pentru că noi nu suntem ca concurenţa noastră care toată ziua dă ştiri neinteresante despre patronul din Ghencea. În schimb vă informăm că domnul Copos este bine sănptos şi că Rapid este viaţa lui.

Vă dorim o zi bună şi vă aşteptăm ti de zi s-ă ne citiţi ştirile cele mai interesante de pe piaţă şi nu numai! de la cel mai tare ziar de sport din România care face toată concurenţa decât să existe şi atât!

gsp

Sexul care se vinde

Sexului îi stă cel mai bine să fie făcut. Dacă nu se face, atunci se cumpără. Ori că e procurat de la persoane autorizate sau că e luat de la tarabă pentru a-l despacheta în intimitate, sexul costă. De acest ultim lucru sunt conştienţi şi cei care contribuie zi de zi la întreţinerea zidului prostiei naţionale, anume zidarii cu bidinelele din spatele tabloidelor. Nimic nu se vinde mai bine ca sexul; poate doar povestea dramatică a unei călugăriţe care a fost surprinsă făcând sex. Este o axiomă care este respectată cu sfinţenie de orice tabloid ce-şi doreşte progresiv cât mai multe numere. Curiozitatea de a ajunge de partea cealaltă a hainelor, impulsul de a penetra intimitatea personajelor dar şi dorinţa perversă de a afla cât mai multe poveşti cu iz porno, dau semnale permanente neocortexului: Ial! Ia-l! Cumără-l!.Citeşte-l!

Când e vorba de sex, presa autohtonă de specialitate ne oferă de toate. Spre exemplu astăzi. Numărăm aşa: un sex cu doctorul, practicat de o pacientă cu arsuri la nivelul chilotului în timp ce soţul o aştepta pe hol (Libertatea), o regină porno proaspăt încoronată care a renunţat la sceptru pentru a-şi exercita calităţile materne(Click), o femeie concediată că a făcut sex neatent în sala de tribunal (Libertatea), spargeri care s-au lăsat cu furturi de casete compromiţătoare în care victima făcea sex (Click) sau un bărbat, cu probleme la capul penisului, care nu mai vrea să facă sex dacă o femeie nu iese preşedinte (Libertatea).

Dacă mai socotim şi sfaturile date cuplurilor în cazul în care unul din parteneri vrea să se uite la celălalt cum se masturbează (Libertatea) sau acceptăm să demontăm toate prejudecăţile legate de sex, cu toţii, în grup(Cancan), putem considera că toate problemele legate de actul sexual al naţiunii sunt ca şi rezolvate. Până mâine, desigur. Atunci noi şi noi astfel de chestiuni arzătoare vor necesita rezolvare.

Coca Cola 0

CocaColaZeroNu sunt un băutor împătimit de Coca Cola. Mi se mai întâmplă ce-i drept să dau vigoană pe maţ câte o jumătate de litru atunci când vreau să-mi amăgesc papilele gustative cu visul american sau atunci când vreau să stârnesc reacţii mâncării tradiţionale româneşti proaspăt îngurgitate.
Şi nici reclamele care s-au tot turnat la această băutură răcoritoare, de altfel cea mai populară de pe glob, nu m-au dat peste cap. Cu toate că majoritatea spoturilor publicitare au un buget considerabil, ele nu reuşesc să transmită, cel puţin către receptorii mei, decât acea artificialitate tipic americană.
Campania de promovare a noii Coca Cola Zero este încununată pe micile ecrane, după cum e aproape imposibil să nu fi observat deja, de acea serie de spoturi care ne prezintă cele două limbi tâmpe care se chinuiesc să deguste noua minunăţie din gama băuturilor răcoritoare şi ochiul versat care le ia peste picior. O reclamă cel puţin… interesantă, în care singura care nu îmi spune nimic este chiar noua sticlă de Coca Cola.
Mă întreb ce impact ar fi avut reclama la publicul consumator dacă în rolul limbilor ar fi fost distribuite două testicule pereche iar în rolul ochiului, un penis erect care să se afişeze ţanţoş în faţa lor. Primele cadre să prezinte testiculele legate unul de altul, cu aceeaşi pereche de cătuşe, ca doi prizonieri evadaţi din aceeaşi pereche de pantaloni, flancând o sticlă de Coca Cola Zero, care în percepţia celor doi fugari să nu reprezinte nimic altceva decât simbolul falusului. Pentru a fi mai autentic, testiculele să fie prevăzute cu dungi verticale şi să nu vorbească pentru că, nu-i aşa, ouăle nu pot articula cuvinte. Mesajele să şi le transmită prin ghionturi sau prin ciocniri succesive în conformitate cu alfabetul Morse. Între timp să apară şi penisul solitar, purtând frac şi papion, care să încerce să le inducă celor două testicule că el este membrul pe care ele îl caută, ci nu sticla de Coca Cola. Cele două testicule să se arate foarte circumspecte şi să nu se încreadă în cele transmise printr-o mimică rudimentară de către penisul arogant. După mai multe încercări eşuate de a le distrage atenţia, penisul să înţeleagă că a fost suplinit de către sticla de Coca Cola Zero, să scuipe în direcţia celor trei şi apoi să părăsească pleoştit şi resemnat cadrul. În final, sticla de Coca Cola Zero să-şi lepede dopul metalic iar conţinutul acidulat, negru şi fără zahăr, să inunde totul într-o explozie triumfală a desăvârşirii. Apoi sticla rămasă goală să fie acoperită cu o bandă lată pe care să scrie Luaţi-o, Coca Cola Zero! şi clipul să ia sfârşit.
N-ar fi… mult mai sugestiv?

Sapă, Lazarus, sapă!

LazarusÎn ultima vreme, reduta din garsoniera otevistă se clatină simţitor. Cu o Elodie reinventată până la epuizare şi fără subiecte şoc pe firmament, televiziunea cu cea mai mare audienţă pe metru pătrat şi-a cam pierdut din suflu, dar nu şi din prostia cu care şi-a obişnuit fidelii telespectatori. Dacă mai socotim şi scindarea echipei de investigatori de clasă, avându-l în frunte pe marele Luis Lazarus, echipă ce opera în cadrul televiziunii de ar fi fost în stare să bată în cuie pe tocul uşii logica însăşi pentru o examinare mai minuţioasă a acesteia, e clar că s-a dus pe apa Sâmbetei – sau în cazul de faţă pe Kanalul D, navigabil – şi audienţa.

Cum la OTV se rescrie întotdeauna senzaţionalul, aşa se face că de vreo câteva săptămâni încoace, marele maestru al audienţelor, Dan Diaconescu se are invitat special în fiecare seară chiar pe el însuşi. De ce se întâmplă acest lucru? Păi, după ce a ponegrit ani în şir orice nume ce i-ar fi putut aduce un punct de audienţă în plus, Dănuţ s-a trezit târât la rându-i într-un scandal mediatic ce-i cam gâdilă orgoliul, îi roade urechiuşele de şoricel neastâmpărat şi, de ce să nu privim lucrurile chiar prin ochii lui, îi şi ridică un pic nivelul audienţei. Şi cine putea fi marele adversar, dacă nu până nu demult întâiul aliat, Luis Lazarus.

După ce şi-a tras emisiune la Kanal-D, justiţiarul a început să împroaşte cu noroi în micuţul Dănuţ, acuzându-l de cele mai josnice mizerii – după modelul pe care şi l-au cizelat împreună atâţia ani – de la pupitrul de unde dictează triumfal, flancat în permanenţă de două gărzi de corp tâmpe ce ar face să crape de invidie orice stană de piatră. Deh, după ce răscoleşti căcatul te năpădeşte imediat şi mirosul. D-aia ar avea nevoie şi curiosul Lazarus de protecţie.

Şi uite aşa, machiavelicul Lăzăruş i-a furat-o lui Dănuţ şi pe clănţoasa Magda Ciumac dar şi pe senzuala Nikita, lăsându-l pe şoricelul grizonat să roadă la benzile înregistrate în garsoniera din ce în ce mai încăpătoare, cu gândul la nopţile sale de glorie.

După semnalele actuale, ca un mare erou posesor de destin tragic ce este, Dan Diaconescu pare-se că-şi va stinge flacăra succesului în propria-i salivă. Fanii fenomenului nu trebuie să dispere; virusul OTV a fost de mult transmis în ograda altor televiziuni.

Cum să faci din ţigan-ţânţar, ţigan-armăsar

mosquito1Miercuri seara, Şahtior Doneţk a câştigat Cupa UEFA.
Raţ este în culmea fericirii. Victoria este şi a românilor. Mircea Lucescu confirmă. Mircea Lucescu este un mare antrenor. Lumea îl laudă. Europa vuieşte. Românii sunt mândri că sunt români. Ziarele titrează. Lumea se bucură. Printre altele, Il Giornale scrie: …zingaro romeno della panca… Cum!? Cum e posibil!? După tot ce a făcut Il Luce pentru fotbalul italian? Presa românească ia foc. Lumea odată cu ea. Nu doar Chivu şi Mutu sunt catalogaţi ţigani. Acum şi marele Il Luce. Elementul rasial din fotbalul italian se extinde. Ambasada română de la Roma se sesizează. Xenofobia nu mai are limite. Italienii se răzbună. Italienii nu au uitat nenorocirile ţiganilor români. Românii le arată obrazul italienilor. Acum este şansa ca Europa să vadă cine exagerează. Dar de-odată, şoc! Expresia buclucaşă n-a fost înţeleasă cum trebuie. Mircea Lucescu lămureşte. Nu doar că nu îl jigneşte, ba chiar îl laudă. Presa se depresurizează. Era doar o expresie des folosită în fotbalul italian. Înseamnă un antrenor care a stat pe banca tehnică a mai multor echipe. Lumea nu mai înţelege nimic. Oare Lucescu exagerează?
Nu ştiu exact cine, dar au bătut orele doisprezece; I’m out sau, mai pe înţelesul presei româneşti, sunt pe undeva pe afară.