Buy me with a coffee

• Politica e un pornostar •

Astăzi dimineaţă, când mă lansasem ca tractorul sovietic, grăbit să ajungă în câmpul muncii, mi-am pierdut demarajul chiar în prima intersecţie, unde o mulţime de oameni costumaţi în galben îşi dădau silinţa să semene încredere printre pietoni, împărţind zâmbete false şi pliante cu promisiuni electorale la pachet.

Ce mi-a atras atenţia a fost faptul că cerşetorii de voturi distribuiau în regim de pomană electorală cafea fierbinte. De ce tocmai cafea? Cred că deja baieţii au dat-o cu mesaje mai subtile. Dacă vor să inducă teme, care au circulat deja acum patru ani, în genul România, terezeşte-te!, nu mai ţine. La ce personaje ameninţă scena politică momentan e nevoie de multe minţi adormite să dea cu ştampila. Păi nu era mai fairplay din partea lor dacă întreaga acţiune de stimulare a conştiinţelor civice adormite s-ar fi desfăşurat pe fundalul piesei Buy me with a coffee a celor de la Urma? Dar nu, normal că nu s-a întâmplat aşa. A devenit deja un gest reflex ca politicienii să facă tot posibilul să-şi piardă urma, nu să o propună pentru audiţii în intersecţii.

Râdem, glumim, dar sunt şanse mari ca gruparea PNL-istă să părăsească incinta. Nu mă interesează cum îsi gestionează ei resursele interne de cafea, dar ar fi mult mai indicat pentru ei să îşi facă din timp rezerve şi cu alt tip de întăritoare. Asta dacă încă mai vor să-şi ţină săgeata de pe siglă erectă.

Cine nu are bătrâni, îi găseşte în campania electorală

• Politica e un pornostar •

Întâmplător şi involuntar, mi-a nimerit privirea zilele acestea peste clipurile electorale ale diverşilor candidaţi la alegerile parlamentare din această toamnă. Evident, toate de prost gust, cu meclele ălora foarte afectate de situaţia economică, de popor, de viitor, de băşinile trase în aer. Mi-e scârbă doar gândindu-mă la acest subiect, nici la bere nu merită de dicutat (nu că la bere s-ar discuta treburi lipsite de importanţă sau sens…) însă am remarcat o chestiune: toţi uninominalii ăştia, în călătoriile lor iniţiatice printre triştii dintre blocuri şi mormanele de gunoaie, apar doar alături de fosile. Toţi sunt doar în mijlocul unui grup de carne expirată, ascultând ofurile legate de pensie mică, medicamente lipsă, debranşare de la căldură, în fine, problemele vârstei a treia. Nimic altceva. Nu tu o faţă mai tânără, un tocilar ochelarist, o blondă cu ţâţe mari, un Dorel plin de vaselină şi cu pâlcul de puradei după el, un corporatist sau măcar un roacher deşănţat…Nţţ. Doar muiane pline de riduri şi apăsate de apropierea doamnei cu coasa. Doar problemele astora contează. Strategiile de viitor includ, în primul rând, bunăstarea expiraţilor. Păi, într-un fel, este normal. Doar ăştia se mai duc la vot. Sunt singurii care mai cred într-o luminiţă falsă de la capătul buletinului de vot, chiar dacă, pentru mulţi, luminiţa aceea ascunde şi o scară (în sus sau în jos, depinde de numărul de riduri) spre capătul de linie. Iar ipocriţii care cerşesc ştampila în căsuţa lor de pe foaie s-au prins de mult de lucrul ăsta. De fapt, asta au vrut. Tinerii orium îşi bagă pula, de multe ori la propriu, şi nu îi mai interesează despre cine ce anume spune, candidează, promite, plănuieşte. Până la urmă au dreptate, fiecare în felul lui. Sictirul politic a triumfat. Revoluţia a murit.

Promit că mai votez doar după ce împlinesc 60 de ani. Sau poate că nu.

 

Gogoaşa matematică

• Politica e un pornostar •

Senzaţional de calculat ! Într-un clip de campanie electorală, domnul Tăriceanu promite dublarea salariilor în anul viitor. Promite şi dublarea pensiilor, de asemenea, deşi nu-mi este clar cum a făcut acest calcul. Se dublează numărul de pensionari şi, atunci, se va dubla şi suma plătită către aceştia ? În acest caz, tehnic vorbind, vor fi pensii duble, nu ? Sau, pentru că vor ieşi la pensie şi o parte din bugetarii de lux, automat fondul alocat pentru acest tip de remuneraţie se va dubla, urmare a legii pe care şi-au votat-o dumnealor pe şest ?…

Acum, văzând că valul crizei mondiale se va revărsa şi la est de Nădlac, mă întreb care o fi fost calculul făcut pentru a arunca-o şi pe asta cu dublarea salariilor. Probabil, sfătuit de ministrul armean competent de finanţe, nea Tăriceanu s-o fi gândit că, urmând un mare val de concedieri, va putea să le distribuie celor rămaşi cu postul în mâna suma recuperată de la cei rămaşi cu postul prin gură. Dar şi în acest caz, ambele categorii trebuie să fie bugetari, nu..? Adică, domnule Tăriceanu, cum dublaţi dumneavoastră salariile la angajaţii din sistemul privat ? Haide, bre, spune dacă ai găsit matale soluţia, că aştia ai mei nu mai dau nici inflaţia de vreo doi ani…Serios de nu te votez. Serios ca guvernul matale.

 

S-a răsturnat carul pe foaia de vot

• Politica e un pornostar •

Am făcut o scurtă trecere în revistă a listelor propuse de majoritatea partidelor politice pentru alegerile parlamentare din acest an. În general apar aceeaşi actori depăşiţi ai scenei politice însă, la capitolul noutăţi, imaginaţia începe să o ia razna. Diverse personaje, care din punctul meu de vedere nu au nicio legătura cu drumurile destul de încurcate ale destinului unui popor darămite cu gestionarea acestora, îşi fac apariţia hazliu. Încerc să-mi închipui cum se pot transforma în viitor plictisitoarele şedinţe din plenul actual, ţinând cont de potenţiala formaţie de start a următorului mandat parlamentar. Domnul Cristian Ţopescu va deveni, probabil, purtătorul de cuvânt al aleşilor, transmiţând în direct la viitoarea televiziune a Parlamentului, gândită încă de acum de actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor. Programul va începe cu o scurtă introducere matinală a agendei zilnice, susţinută de Floriiiin Călinescu, aşa cum ştia dumnealui pe vremuri. Va fi asistat de fostul său coleg de bancuri Pro, Tudorel Filiman. Ordinea de zi va căpăta, astfel, o tentă umoristică iar aleşii vor purcede cu spor la votat legi. Fiecare pachet legislativ va putea fi prezentat într-o manieră artistică, pe versuri de Mihai Pocorschi şi Victor Socaciu. Cititori sau interpreţi vor fi pe rând, în funcţie de stilul textului, următorii: Dida Drăgan, pentru programe de tineret, Mihai Constantinescu, care va susţine protecţia animalelor, Furdui Iancu, militând pentru programe de dezvoltare a zonei rurale şi Luminiţa Anghel, pentru strategii de promovare a României peste hotare. Prima parte a zilei va fi încheiată de Dumitru Prunariu care va prezenta în detaliu programul spaţial al şefului său de partid, menit să scoată ţara din mediocritate şi să o ducă, probabil, cu satelitul. Prietenii ştiu unde. După masa de prânz, atenţia aleşilor va fi menţinută extrem de trează, chiar la limita superioară a rezistenţei cerebrale, de către Oana Zăvoranu. Dumneaei va încheia tot într-o manieră artistică lista proiectelor de pe ordinea de zi. Aşa cum spuneam, interpretarea sa va convinge până şi pe cel mai înverşunat „contra” să voteze „pentru”. Pentru ce-o vrea dânsa şi soarele ei. Concluziile zilei vor fi aduse în lumina scenei de către cei doi maeştri, Ion Dichiseanu şi Mircea Diaconu, astfel încât toată lumea să înţeleagă în amănunt discuţiile purtate în ziua ce tocmai s-a încheiat. Evident, într-un decor pus la punct de Oana Mizil. Iar în final, înainte ca domnul Cătălin Zmărăndescu să înceapă evacuarea în linişte şi pace a sălii, se vor trece în revistă planurile pentru a doua zi, minuţios gândite de Anghel Iordănescu şi Laurenţiu Reghecampf. Apoi, pentru o bună tonifiere şi relaxare a creierelor după o zi de muncă, Doina Melinte şi Helmuth Duckadam vor prezenta în pas alergător reuşitele practice ale strategiilor votate până acum. Gata, dom’ Zmărăndescu, stingeţi dumneavoastră lumina ?…Nu, de la întrerupător, dom’le, nu cu rozeta…

…Mulţumim domnului Ţopescu, am preluat legătura… Lăsând gluma proastă la o parte, menţionez că toţi cei enumeraţi mai sus se află pe listele propuse pentru parlamentarele din noiembrie 2008 de anumite partide politice. Alături de dumnealor mai sunt şi alţii, bineînţeles, politicieni cu ştate mai vechi, tineri sau bătrâni, pe dinafară sau băgaţi în problemă. Personal, mă alătur celor care sunt îngrijoraţi în continuare vis-a-vis de viitorul acestei ţări. Celor care, cu fiecare zi afundată în riduri, se gândesc din ce în ce mai serios dacă are rost să-şi lase urmaşi. Vom privi neputincioşi un sistem care se va hrăni, oră de oră, cu frunţile noastre posomorâte. Sau, depinde de caz, din ce în ce mai odihnite. Domnule Caragiale, eu cu cine votez ? Şi, mai ales, de ce votez ?

 

Oana a tras zăvorul la Camera Deputaţilor

• Politica e un pornostar •

Ambiţiile politice ale Oanei Zăvoranu s-au pulverizat subit în aspiraţii artistice cu puţin înainte ca aceasta să fie aruncată în cursa electorală ca şi candidat din partea PRM. Purtătoarea de imagine a partidului teleghidat de Vadim a anunţat că renunţă la candidatura pentru Camera Deputaţilor şi se dedică exclusiv carierei sale artistice.

Nu aş putea defini punctual care anume este cariera artistică a actriţo-cântăreţo-prezentatoarei, dar aş zice că decizia pe care aceasta a luat-o era de aşteptat. Mişcarea în sine mi se pare un mod de a refuza dospit de eleganţă. Ori Oana nu se mai simte aşa de securizată în sânul partidului aşa cum s-ar simţi securistul de Bolcaş în sânul Oanei, ori Oana a căpătat o repugnă profundă faţă de mocirla politică şi de ideea de mahala de cameră în general. Nu de alta dar ea e una din promotoarele mahalalei de studio, în particular. Cum ar putea irosi un asemenea talent?! OTV are nevoie de ea şi pe viitor.

Păcat… Dacă Oana ar fi întrunit un număr suficient de sufragii, am fi avut parte de o nouă premieră în politica românească şi anume prima deputată nevastă de cântăreţ latino din Parlamentul României.

 

Starship suckers

• Politica e un pornostar •

Într-un top al gogoşilor electorale Mircea Geoană ar ocupa nestingherit primele poziţii. Mai nou, acest personaj al scenei politice din România, unde rulează de ani buni piese din ce în ce mai proaste, a declarat că a avut discuţii cu oficialii N.A.S.A. pentru o eventuală trimitere în spaţiu a unui astronaut român, probabil pentru a-i readuce PSD-istului creierii pe planetă.

Ar fi interesant de găsit nişa de alegători căruia acest mesaj i se adresează mai ales că, în general, mulţi dintre compatrioţii politicianului sunt oricum cu capul în nori. Mă rog, nu cred că acum oamenii de ştiinţă români, ăia care mai sunt şi care studiază fenomenul cu pricina, se vor buluci să-şi manifeste intenţia de vot în favoarea celor susţinuţi de Mircică (sau poate chiar în favoarea lui), la fel cum nu cred că discuţia cu N.A.S.A. a avut loc.

Oricum, în acest sens, sugerez cercetătorilor autohtoni să-şi canalizeze neuronii şi bugetele fabuloase pentru a acorda sprijin tuturor proiectelor de acest gen astfel încât candidaţii la diversele funcţii politice şi administrative să aibă ce promite, şi pe parte tehnologică, în campanile lor căci pe parte economică le-a dat-o altcineva.

Astfel, România ar putea fi prima ţară care să deţină tehnologia teleportării (excelentă în concedii, excursii), călătoria în timp (multiuz), camere holografice (mai ales pentru pensionari), nave interstelare (?) şi multe altele. Bine, ar mai câteva dar aici nu suntem noi descoperitorii: autostrăzi, curăţenie, parcuri, şcoli, etc. Probabil din acest motiv nu ne batem capul cu ele, este important să venim cu ceva nou…Era să întreb iar dar ştiu răspunsul: nu, nu le este ruşine.

Una la primărie, alta la bălărie…

• Frustrări din cartier •

Am remarcat în ultima perioadă, pe diferite suporturi media, isprăvile unor primari „vrednici” care, sanchi, se străduie în a schimba pozitiv imaginea localităţilor pe care le păstoresc. Sunt deja celebre fântânile multicolore, telegondolele, cu avize de plată peste norma suportată, moral, de contribuabil. Mai nou, cel puţin în capitală, unii edili au început a pune, cică, mare preţ pe spaţiile verzi decorative. Îmi vin în cap palmierii aşezaţi cu aroganţă şi snobism prin diferite intersecţii iar, mai nou, figurinele din plante, apărute ca nuca în perete prin unele sectoare. Pe lângă faptul că, iarăşi, facturile pentru aceste spoieli pot fi peste măsură, intervine şi totala lipsă de bun-simţ şi bun-gust. Dar nu aceasta este problema. Sunt un adept al conservării naturii precum şi al perpetuării exponenţiale a tot ceea ce înseamnă zonă verde, deci, într-un fel, mă bucură preocupările de acest gen. Mă doare, în schimb, faptul că se pot face cu banii cheltuiţi pe aceste porcării populiste şi linguşitoare unele lucruri cu adevărat serioase, din punct de vedere al conservării şi plantării de arbori. Sunt o groază de copaci lăsaţi să moară, există, de asemenea, foarte multe spaţii potenţial naturale neîngrijite. Dar, din păcate, ele nu ies cu nimic în evidenţă, ca şi amplasament. Intersecţiile sunt altceva. Acolo, băieţii cu tricolorul peste costum pot să-şi exprime la nesfârşit părerea lor despre fraierii care îi votează. Hrana spirituală a acestor mase de electori este dată de machiajul strident şi nepotrivit dar deosebit de scump al zonelor unde îşi freacă traseele zilnice. Ieşiţi din cartierele lor cenuşii, anoste, murdare şi betonate, aceşti bipezi cu mintea obosită şi odihnită în acelaşi timp, posesori de manevrabilitate a ştampilei în cabina de vot, sunt amăgiţi cu trei copaci exotici şi patru straturi de flori, încadrate strategic în peisajul oricum stricat al urbei. Relaxaţi de imaginea înfăţişată, indivizii uită de gropi, gunoi, transport jegos, aer murdar, câini vagabonzi, lipsa locurilor de joacă, a parcurilor, în fine, şterg puţin căte puţin lipsa unei vieţi normale. Iar când au tendinţa de revenire, au grijă aleşii să arunce o altă sesiune de transă urbană. Este revoltător faptul ca ne mirăm şi considerăm înfăptuiri măreţe nişte chestiuni care sunt normale şi sunt, oricum, plătite tot de noi. Mă refer aici la lauda exagerată atribuită unor primari care au mai cosmetizat câte ceva, peste medie, folosindu-se, oricum, tot de banul public. Am început să cred că, fără să inventăm vreo tehnologie, am descoperit în România călătoria în timp. Involuăm odată cu trecerea vremii. Deja îmi închipui urmaşii de neam, peste secole, hrănindu-se în copaci. Problema este că vor trebui să se adapteze pentru că, involuntar, copacii vor fi dispărut până atunci.

Pomană electorală. Mai puteţi ?

• Politica e un pornostar •

Am asistat zilele trecute la discursul populist şi demagog, în opinia mea, al domnului Mircea Geoană, privind măsurile pe care viitorul său guvern (sanchi) le va aplica astfel încât fiii rătăcitori şi muncitori ai ţării să revină pe meleagurile unde au văzut pentru prima oară lumina zilei. Şi dă-i şi aplaudă. Discursul continuă. Se plusează. Dânşii, adică meseriaşul de „prostănac”, în opinia liderului spiritual al partidului în cauză, precum şi tagma de specialişti şi viitori îngeri păzitori ai poporului, au hotărât să ofere o sumă de 25 000 euro pentru fiecare familie care se decide să lase în câmp, în bătaia soarelui şi nesupravegheate de nimeni, lădiţele de căpşuni, preferând să ajute la dezvoltarea multilaterală a plaiului strămoşesc. Plus că, odată reîntorşi la patria mamă, vor beneficia şi de facilităţi la acordarea de credite pentru a-şi dezvolta propriile afaceri. Adică el, statul, le va da de-a moaca o căruţă de bani unora care deja câştigă bani. De fapt, noi, fraierii care muncim deja pe meleagurile astea şi facem curul mare celor ca Geoană, le vom da bani. Nu avem şosele, nu avem spitale decente, nu avem educaţie, nu avem spaţii verzi însă avem bani de dat unora şi altora. Noi, ăştia care ne frecăm neuronii prin corporaţii, care adunăm gunoaie de pe stradă, care vindem brânză la galantare, noi dăm pomană altora care fac acelaşi lucru dar în altă parte. De ce nu îmi dă mie guvernul aceleaşi facilităţi la credite dacă vreau să-mi fac o afacere ? Eu ce am ? Sunt retard ? Sunt mai retardat decât cei care pun botul la aceste lături electorale aruncate cu aroganţă de către „eligibili” ? Bre, nea Geoană, nu-ţi este ruşine ?

Somn uşor

• Politica e un pornostar •

Acum, la final de alegeri locale, am vazut cum ne completam. Adica ei si noi. Nicio excelenta pentru diferenta. Toata campania facuta de ei reflecta, fara niciun dubiu, imaginea reprezentata de noi atat in ochii lor dar mai ales, si cel mai trist, imaginea reala. Sloganurile vor inceta pana la urmatoarea infatisare la urne si pana atunci va fi liniste. O mult dorita dar pacatoasa liniste. Toate ideile si strategiile lor vor ramane in eter si atat. Evident, micile sicane vor fi mereu prezente. Trist este ca vor urma inca patru ani de sperante nefondate, dezamagiri, riduri, fire de par plecate sau albite. Cert este ca niciodata nu vor disparea regretele noastre. Cu siguranta ca niciodata nu vor disparea regretele lor. Ale noastre pentru ca ne-am dus/nu ne-am dus sa punem stampila, pentru ca am luat/nu am luat atitudine, pentru ca am invatat/nu am invatat din urma, pentru ca am crezut . Ale lor, pentru ca s-au dus/nu s-au dus pe val, pentru ca au luat/nu au luat cat trebuie, pentru ca au invatat/nu au invatat din urma, pentru ca au crezut. Nicio diferenta pentru diferenta. Impreuna construim o mentalitate comuna, nu exista tabere diferite. Mocirla este a tuturor, o meritam din plin. Odiheasca-se mintile noastre in pace !

Căţei de cartier

• Frustrări din cartier •

Incurcate sunt caile alegatorilor. Totusi, trebuie sa recunoastem, multi dintre dumnealor sunt practici si hotarati. Au calea lor si nimeni nu-i schimba traseul. Ieri mai pe seara am avut ocazia de a purta o discutie pe tema electorala cu un personaj din categoria descrisa pe scurt mai sus. Poate stiti genul, pensionat, a lucrat intr-una din intreprinderile de stat industriale, are cel putin un deget lipsa, isi duce nepotii la scoala si, uneori, mai da cu harletul prin petecul de pamant de langa scara blocului. Omul se intorcea spre casa dupa ce facuse cateva vizite corturilor amplasate prin cartier cu ocazia campaniei electorale. Filosofia sa era una simpla: “Dom’le, daca ei cara cu sacosile, eu de ce sa nu iau macar o punga ?”. N-am stiut despre ce-i vorba, nici nu ma interesa, eram atent la doi catei care alergau printre picioarele trecatorilor inghesuiti pe trotuar din cauza masinilor parcate acolo. “Ia uite, am luat si eu doua, trei becuri, le mai schimb in scara cand se ard celelalte”. Ma gandeam ca administratorul se ocupa oricum de acest lucru, doar eram cotizanti la cheltuieli. In fine, lipsit de importanta acest aspect. Cainii gasisera  niste cutii cazute dintr-un cos de gunoi si acum se harjoneau pe langa ele. Poate gasisera vreo farama de mancare. “Ia zi vecine, care-i treaba ?” indraznesc in cele din urma, gandindu-ma la ce are de zis omul, macar asa, sa am ce dicuta la bere mai apoi cu prietenii. “Ce sa fie ? Nu ma inteleg cu nesimtitii astia de la ce partid or fi ei..Tu-le muma-n…Am dus-o pe aia mica la scoala azi si i-am rugat sa-mi opreasca si mie vreo doua pixuri, vreo doua brichete…Adica io nu fumez mult da’ cateva brichete nu strica..Nu c-ar fi scump gazul da’ daca oricum trebuie sa le dea, ce mai conteaza cui le da..Pixurile mi le ia aia mica la scoala”. Cainii incepusera sa se maraie unul pe celalalt. Sigur aveau ceva de impartit. “Ia uite, mai sunt unii in fata..Ai dreacu’ astia nu era azi. Cred ca le-a ramas de impartit si trebuie sa dea tot. Uite-o pe aia cum pleaca cu doua sacose..Mai, nu va mai saturati, tu-va muma-n…Ce-o fi luat acolo ?”. Fara sa-mi dau seama eram prins in problemele sale. Chiar, ce facea doamna aceea cu doua plase de pixuri, brichete, becuri, harti si ce mama naibii mai ii dadusera ? Avea si vecinul meu dreptate..Dati cate putin sa ajunga la toata lumea ! “Hai vecine, ia si tu un bec si mi-l dai mie daca nu-ti trebuie..Ca io le mai schimb prin scara, ti-am zis.” .Cainii  ajunsesera cumva in mijlocul intersectiei, nepasatori la masinile ce se indreptau galagioase spre casa. Pareau impacati cu ce gasisera mai devreme in cos. “Auzi, vecine…” intreb eu nelamurit, “..te duci la vot ?”. Profunda intrebare, profund raspuns. “Mai este pana duminica inca doua, trei zile..Vedem ce se mai intampla. Poate ma duc, poate nu.”. “Strasnic om !” imi trecu prin minte. Era clar, omul analizeaza si despica firul in patru. Care are programul cel mai bun, cu ce proiecte ataca fonduri europene, cum vede strategia de dezvoltare..Adica, votul trebuie sa fie unul inteligent. “Ei, tot pe asta l-oi vota. Pai, eu ii cunosc pe ailalti ?” . S-a dus naibii analiza, votul inteligent. Ne cam ducem naibii cu fiecare zi, de fapt. “Pai stati asa, nu vedeti ca nu s-a intamplat mai nimic in ultimii ani, de ce nu schimbam si noi ceva…?”. Mai bine nu intrebam. Imi vedeam eu de drumul meu, ma uitam dupa caini..Chiar, au disparut cainii…Unde s-or fi dus ? “…Noua ne-a dat si de mancare pe la serbarile alea prin parc, am fost si in excursie de vreo doua ori cu primaria..Adica, altii poate n-or face nici atat”. “Da, dom’le dar nu sunt parcari, curatenie, spatii verzi, drumuri asfaltate..Ne sufocam, nu vedeti ?”. Adica, spuneam si eu de cacaturi din astea, spuse de vreo 18 ani.”Aaa, pai duceti-va voi tinerii si luati atitudine..Schimbati voi, ca voi vreti..Noi ne-am cam trait viata.”. Futu-i gura ma-sii, ca nu putea s-o spuna mai bine ! Ma si gandeam la tinerii din cartier. Aia care incep sa devina majoritari. Ma gandeam si la atitudinea lor, vointa lor de a schimba lucrurile in bine.  Ma gandem la tinerii aia care tripleaza  an de an numarul abandonurilor scolare. Tinerii aia ecologisti si carora le place sa arunce cu pet-ul din masina, la semafor. Aia care abia acum incep sa-si traiasca viata. ..

   …Oare ce-or zice cei doi catei ? Pentru ei cum se vede viata ?