Ptiu, drace!

   În ţara în care Szarkozy aplică tehnicile de magie albă „white power” în confruntarea cu personajele din State de Rromania, câţiva conaţionali de-ai săi păstrează tradiţiile moştenite în familie, respectiv ritualurile woodoo. Diferenţa între francezii respectivi şi nomazii noştri este că cei din urmă au ajuns în lumea de dincolo de Nădlac, cum mergi spre Rusia, în timp ce primii erau cât pe ce să ajungă în lumea de dincolo de Styx.

    Conform presei din Franţa, 12 cetăţeni dintr-o localitate apropiată Parisului şi-au luat inima în dinţi (după ce în prealabil inima le sărise în gât), picioarele în braţe şi au sărit pe geam, de la etajul doi. Motivul acestui gest ar fi, cică, apariţia diavolului în toiul nopţii în apartamentul unde aceştia tocmai socializau la o partidă de woodoo. „Diavolul” ar fi fost de fapt, spune lumea, un colacatar care s-ar fi trezit la orele alea şi ar fi nimerit în mijlocul jocului de-a magia neagră. Oamenii l-or fi văzut pe ăla negru, apărut brusc, şi-or fi crezut că gata, a venit Scaraoţchi peste ei.

  N-ar fi de mirare să auzim cazuri de acest gen petrecându-se şi pe meleagurile autohtone, chiar dacă practica woodoo nu este implicată în niciun fel. Să aflăm, de exemplu, cum un grup de pensionari, practicanţi înverşunaţi ai ritualului de buzunar vântoo, s-au aruncat de la balcon la apariţia poştaşului cu pensia sau a administratorului cu întreţinerea, confundându-i pe aceştia cu dracu’ în persoană. Sau, un grup de enoriaşi adunaţi acasă la un meci de fotbal al naţionalei, aruncându-se de la etaj, după ce în prealabil au susţinut o şedinţă de şpriţism, la apariţiei doamnei cu mătura, confundată cu doamna cu coasa.

   Vă rugăm să nu încercaţi asta acasă.

Petrecerea de Adio / Bun venit

   Lumea e în schimbare. Se schimbă clima, se schimbă nivelul de trai, se schimbă clasamentul ţărilor “la putere”, se schimbă tot. Ultimul eveniment de care am auzit să se schimbe, la care am şi participat activ, este petrecerea de burlaci/ţe ţinută înaintea fiecărei legări pe viaţă între doi oameni. Sau pe câţiva ani, că şi acest ”până moartea vă va despărţi” s-a schimbat în orice altceva.

   Din câte am aflat , din surse foarte sigure (Go#gle), această practică a pornit de la tinerii spartani, care înaintea fiecărei ceremonii de căsătorie dădeau o petrecere de pomină pentru a marca trecerea de la un statut la altul. De ceva timp încoace, domnişoarele viitoare soţii s-au gândit că ar fi frumos să aibă si ele o astfel de trecere. Foarte frumos, nimic de zis. Schimbarea s-a produs în momentul în care viitorii miri nu au mai considerat de ajuns o singură noapte de pomină, ci “comemorează” evenimentul cu un mini concediu în ţări străine.

   Barcelona este unul din locurile în care astfel de petreceri-concediu sunt dese. Am avut, cum spuneam şi mai sus, şansa de a participa la o astfel de practică. Distracţia distracţie, puţin shopping, locuri multe de vizitat şi Sangria pentru hidratare în loc de apă. Nu pot spune în ce a constat distracţia, deoarece am depus un jurământ de tăcere, pe care dacă îl voi încălca voi avea de suferit cazne din cele mai nebănuite. Iar fetele alături de care am participat la “serbarea” cu pricina au părut foarte serioase în privinţa acestui lucru!

   Am observat, în schimb, în perioada petrecută în acest oraş foarte multe grupuri de femei/bărbaţi care sărbătoreau acelaşi lucru. Bine, percepţia diferă foarte mult de la un sex la altul. Grupuri îmbrăcate în tricouri cu însemne « Mary is starting her new beautiful life by getting married », sau « It’s Phillip’s last living week-end, after that he’ll be married » sau, cel mai tare grup, în care mirele îmbrăcat în rochiţă roz cu cosiţe blonde umbla nestînjenit în mijlocul zilei prin oraş. Ceva mai inovator decât tricouri însemnate, ce-i drept. Practic, un dezmăţ de o seară nu mai este de ajuns într-o lume în care tot mai mulţi sunt speriaţi de viaţa în doi şi atunci e nevoie de un week-end de pomină, la o destinaţie destul de îndepărtată, dacă se poate, pentru a nu se afla nimic din cele petrecute, totul fiind transformat într-o petrecere perfectă, până la urmă.

   Probabil, în timp, lucrurile se vor schimba şi mai tare. Eu aştept cu nerăbdare petrecerea de burlaci/burlăciţe în care mirii se vor hotărî să nu se mai întoarcă, împreună cu tot alaiul de rigoare, sau, într-un moment de beţie, să se căsătorească cu camerista/barmanul de la hotel.

 

29721_133574899991679_100000175105734_373544_6607278_n