Forţat de împrejurări, am fost astăzi până la Mall Vitan.Urăsc mall-ul din Vitan, urăsc orice mall din România de altfel… Vă închipuiţi desigur că nu urăsc mall-ul în sine, ci majoritatea oamenilor care se perindă prin el. Mă rog, altul se vrea a fi subiectul relatării mele.
După cumpărarea articolelor ce au făcut scopul deplasării excepţionale in mall, mă urc in maşină si purced spre ieşirea din parcare. Fac o paranteză spunând celor care nu au mai trecut prin Mall Vitan, că au facut parcarea cu plată, deci bariere cu cartelă la intrare si ieşire. Deci mă-ndrept spre ieşire, drum cu sens unic bineînţeles, ajung la barieră şi stupoare: in faţa mea, dincolo de barieră, mă “aştepta”, venit pe contrasens, un Logan.
Primele sentimente au fost de ruşine şi panică. Zic: “ce dracu’ mă, am greşit ieşirea?”, dar mă dumiresc repede, automatul pentru cartele fiind in dreptul meu. Între timp se dumireşte si “Loganul” şi dă cu spatele. Fiind întuneric afară iar Loganul cu farurile spre mine, nu puteam vedea persoana de la volan. Aşa că eram nerăbdător să întoarcă, să pot vedea, mai mult sau mai puţin, persoana de la volan. Nu vă ascund faptul că mă aşteptam să fie… o femeie (nu vreau să par misogin, nu cred că sunt şi accept eventualele dezaprobări din partea feminină). Ei bine, nu. Da, era barbat. A…şi încă ceva: la ieşirea din parcare, dacă veneai din sens opus şi tot nu te prindeai că nu aia este intrarea în parcare, erau două, deci DOUĂ, mari şi puse unul sub altul pe un stâlp, indicatoare cu accesul interzis!
Ca şi conducător auto, poate să ai o scuză o dată în viaţă. Altfel, “Cine ţi-a dat ţie permis măi dobitocule?!”
Să dăm năvală!
Băi fraţilor ce liber e în Bucureşti! Şi ce linişte! A plecat lumea în vacanţă. Care pe unde a putut. După buget. Dar cred că 90 la sută dintre ei au plecat la munte. La noi la munte, Valea Prahovei, Poiana Braşov…
Cred că e super să pleci în perioada asta în vacantă la noi la munte. Şi foarte relexant de altfel. Să vezi că toţi bucureştenii pleacă cu tine şi să ştii sigur că se vor intoarce o dată cu tine. Să faci în şase, şapte ore 180km este foarte odihnitor. Trebuie să fii foarte norocos să ajungi în concediu deja odihnit şi detaşat de problemele cotidiene, de trafic, de stres!
Unii nu au fost asa de norocoşi şi au ajuns repede cu trenul. Alţii au fost norocoşi, că a plonjat unu’ cu maşina peste liniile electrificate ale CFR-ului şi s-au odihnit şi ei în tren vreo şase ore până au acţionat cu promptitudine autorităţile.
Gata! Ne-am cazat şi acum vrem să mergem pe pârtie. Cum să mergem pe jos pâna acolo? Luăm maşina, dragă! Luăm maşina şi stăm. Poliţia a blocat drumul de acces către pârtie. Nu mai sunt locuri unde sa-ţi parchezi (laşi) maşina. Cum? Nu mai sunt locuri în parcare, pe lângă parcare, pe lângă drum, în drum şi nici în pădure? Dar nu ne enervăm dragă, am venit să ne relaxăm aici!
Mamă, ce mişto e pe pârtie! Voie bună, plin de lume, îmbulzeală am putea spune! Iar după un timp ţi se face foame şi sete şi te duci la o cârciumă. Te duci dacă găseşti o masă liberă. Dacă nu, te mai plimbi, mai respiri aer curat, te relaxezi intr-un cuvânt. Într-un final, poate găseşti vreo masă liberă pe undeva. Şi să vezi atunci de ce ospitalitate ai parte! Ospătari zâmbitori, bine dispuşi si cu grijă pentru sănătatea ta. În sensul că, după ce dai comanda, te mai lasă vreo oră să te odihneşti, că doar nu vrei să mănânci imediat după ce ai alergat atâta să cauţi o masă. Nu de alta, dar mănânci cu noduri.
Bă, ce marfă este în concediu! Abia aştept să mă-ntorc în Bucureşti cu gândul la cele şase, şapte ore odihnitoare de la întoarcere! Cum ar veni, te relaxezi şi la dus şi la întors!
Odihnă plăcută vă doresc!
Linişte şi pace
Aşa începe un colind la Realitatea TV. Apoi cântă un grup de copii urmat de un grup de politicieni, să zicem reprezentativi pentru clasa politică românească. Şi se pupă şi dau noroc între ei de zici că sunt cei mai buni prieteni. Dar ei chiar sunt prieteni. Îi leagă un ţel comun. Ştim cu toţii care este…
Printe altele, colindul se încheie cu următorul mesaj: “Sărbători liniştite!”. Adică ?
Adică poţi ? Normal că poţi ! Uite, eu m-am mai liniştit puţin când am văzut cum Ion Iliescu a fost huiduit şi “atacat” cu monede în Cimitirul Eroilor ! Da’ doar puţin….căci apoi mă enervez şi mă înfurii când realizez că aceşti oameni mi-au furat viitorul ! De 20 (douăzeci) de ani tot îl fură ! SISTEMATIC ! Şi furia mea se transformă în ură şi dorinţă de răzbunare…Vreau să am o putere magică să pot să-i calc pe cap dacă şi când îi întâlnesc pe stradă. Aş vrea să-i omor la fel cum ne omoară ei pe noi prin lipsa drumurilor şi a marcajelor corespunzătoare şi prin prezenţa gropilor ce creează accidente. Prin neputinţa ambulanţelor ce nu pot ajunge la pacienţii din sate din cauza căilor de acces impracticabile. Prin lipsa de medicamente în spitale, lipsa educaţiei din scoli, haosul şi nedreptatea din justiţie, lipsa de respect şi nesimţirea de care dau dovadă faţă de cei care i-au ales, atunci când apar la TV. Prin stresul zilnic la care suntem supuşi când ieşim pe stradă, prin traficul infernal, prin lucrările interminabile şi şanţurile lăsate destupate cu lunile. Prin faptul că am devenit nişte indiferenţi faţă de cei din jur, nişte “şmecheri”, nişte şpăgari, nişte “descurcăreţi”.
Se spune că toţi avem astfel de instincte criminale dar că le ţinem reprimate şi nu ies la suprafaţă decât stimulate.
Vă urăsc pentru faptul că mă “stimulaţi” astfel zi de zi ! Linişte sfântă vă doresc!