Primiți cu gazul ?

    Cică livrarea de gaze către România a fost diminuată cu circa 30%, dinspre Ucraina. Guvernanții ne spun să nu ne îngrijorăm pentru că există rezerve și că situația va fi rezolvată. Păi, da. Sunt de acord. Gândindu-mă la cozile din magazine înainte de sărbători și la uriașele cantități de haleală cumpărate dar și consumate în ultima perioadă, orice temere vis-a-vis de lipsa de gaze nu-și are rostul. Ar fi bine să se distribuie butelii gratuit astfel încât să nu se irosească producția în masă. Sau de după masă. Aș dori o mască de gaze, vă rog…

Să dăm năvală!

  Băi fraţilor ce liber e în Bucureşti! Şi ce linişte! A plecat lumea în vacanţă. Care pe unde a putut. După buget. Dar cred că 90 la sută dintre ei au plecat la munte. La noi la munte, Valea Prahovei, Poiana Braşov…
Cred că e super să pleci în perioada asta în vacantă la noi la munte. Şi foarte relexant de altfel. Să vezi că toţi bucureştenii pleacă cu tine şi să ştii sigur că se vor intoarce o dată cu tine. Să faci în şase, şapte ore 180km este foarte odihnitor. Trebuie să fii foarte norocos să ajungi în concediu deja odihnit şi detaşat de problemele cotidiene, de trafic, de stres!
Unii nu au fost asa de norocoşi şi au ajuns repede cu trenul. Alţii au fost norocoşi, că a plonjat unu’ cu maşina peste liniile electrificate ale CFR-ului şi s-au odihnit şi ei în tren vreo şase ore până au acţionat cu promptitudine autorităţile.
Gata! Ne-am cazat şi acum vrem să mergem pe pârtie. Cum să mergem pe jos pâna acolo? Luăm maşina, dragă! Luăm maşina şi stăm. Poliţia a blocat drumul de acces către pârtie. Nu mai sunt locuri unde sa-ţi parchezi (laşi) maşina. Cum? Nu mai sunt locuri în parcare, pe lângă parcare, pe lângă drum, în drum şi nici în pădure? Dar nu ne enervăm dragă, am venit să ne relaxăm aici!
Mamă, ce mişto e pe pârtie! Voie bună, plin de lume, îmbulzeală am putea spune! Iar după un timp ţi se face foame şi sete şi te duci la o cârciumă. Te duci dacă găseşti o masă liberă. Dacă nu, te mai plimbi, mai respiri aer curat, te relaxezi intr-un cuvânt. Într-un final, poate găseşti vreo masă liberă pe undeva. Şi să vezi atunci de ce ospitalitate ai parte! Ospătari zâmbitori, bine dispuşi si cu grijă pentru sănătatea ta. În sensul că, după ce dai comanda, te mai lasă vreo oră să te odihneşti, că doar nu vrei să mănânci imediat după ce ai alergat atâta să cauţi o masă. Nu de alta, dar mănânci cu noduri.
Bă, ce marfă este în concediu! Abia aştept să mă-ntorc în Bucureşti cu gândul la cele şase, şapte ore odihnitoare de la întoarcere! Cum ar veni, te relaxezi şi la dus şi la întors!
Odihnă plăcută vă doresc!

Orgasm sincron

Astăzi a fost ziua Orgasmului Global. Mii de milioane de oameni din toate colţurile globului care au vrut să participe singuri sau în cuplu la menţinerea păcii mondiale nu au trebuit decât să îşi dea drumul fix la 14:04 – orele României, consolidând astfel o nouă ediţie a probei mondiale de orgasm sincron.

Nu ştiu exact câţi au văzut în această formă de manifestare un nou motiv de sex sau de autosatisfacere şi câţi au penetrat cu adevărat mesajul acestei acţiuni de amploare, dar eu unul cred că deja se întrevăd noi orizonturi în ce vor avea să însemne acţiunile de protest. Cum ar decurge de exemplu o grevă a profesorilor care, în loc să îngheţe ani şcolari sau să mărşăluiască pe străzi, s-ar închide în cancelarii şi timp de o oră ar protesta făcând dragoste ca la carte. N-ar lua guvernul mult mai repede act de necesitatea majorării salariilor!? Act sexual, desigur.

Urna scapă turma

Gigi Becali este foarte supărat. Nici de data aceasta nu l-au ajutat urnele. Nici la fotbal şi nici la politică. Şi nici blocajul imobiliar nu-i prieşte la buzunar. Omul însă continuă să creadă în oaia lui norocoasă.

După ce şi-a cerut iertare celor cărora le-a bătut ambi obraji – şi cel întors şi cel neîntors, a decis să iasă din viaţa publică. Latifundiarul a mai declarat că va ieşi probabil la o emisiune televizată o dată la 3-4 luni. Că or fi 3-4 luni sau or fi 3-4 sâmbete, om vedea.

Planurile lui pentru viitor sunt foarte clare: îşi va face o bancă (deci va deveni bancher), îşi va face o televiziune (deci va fi şi patron de presă), se va ocupa de Steaua (deci va fi în continuare patron de fotbal) şi va rămâne la hobby-ul lui oieritul (deci va ramâne Gigi Becali).

Ştiute fiind ambiţiile lui Gigi Becali, n-ar fi deloc surprinzător să aflăm că Războinicul Luminii intenţionează de fapt să pună bazele primei vieţi publice cu circuit închis.

Cuplul anului toamna asta

Intro:
În ultima vreme, prima parte a dimineţii, de când casc ochii la noua zi şi până mă dezmeticesc, mi-o desfăşor maşinal după acelaşi scenariu. E nevoie ca alarma telefonului să sune de cel puţin două, trei ori pentru a putea trece mai apoi la următoarea etapă, deschiderea televizorului. Urmează repriza în care spaniola emfatică şi acordurile joase de pian pline de suspans ale unei telenovele mexicane, ce se difuzează la ora aia matinală în reluare, încep să-mi zgârie tabla de pe mansardă. O metodă latino şi eficientă de trezire. Invariabil survine ridicarea din pat şi dezmeticirea.

Apoi comut pe Antena 1, unde mă delectez până la ieşirea din vizuina de beton, alături de Razvan şi Dani, doi băieţi isteţi care posedă reţeta acelui umor fin, cum de mult n-am mai vazut pe la tv. Deşi sunt în braşă de ceva ani buni, apariţiile lor sunt pline de prospeţime. Un tandem parcă special pentru dimineţile strâmtorate.

Săptămânile trecute mi/ne-a fost dat să aflu/aflăm că cel mai şugubăţ dintre cei doi, respectiv Dani, avea o relaţie de vreo şase luni cu marea doamnă a Antenelor, Mihaelaaa Rădulescuuu. Primul impuls a fost unul gen: Bine frateee!!! Dar imediat după am rămas suspendat încercând să caut orice formă de aparentă compatibilitate. Bine, câtă vreme nu cunoşti oamenii, soiul ăsta de incompatibilitate este fix chix. Unu-i omul din platoul de filmare şi altu-i omul citind presa pe closet.

Da’ eu mă întreb cum o fi suportând-o săracul Dani vorbind… Da’ ei oare apucă să-şi vorbească!? Desigur, nu e treaba mea sau a altora cum îşi consumă ei momentele de intimitate. Nu pot să mă abţin însă să nu ridic problema în felul ăsta pentru că, mie unul, orice discurs al Mihaelei imi provoacă o stare de iritabilitate maximă.

Aş prefera să-mi urle salvele de tun la ureche sau aş accepta provocarea Spânului de a fura un tunet ploii, decât să o aud pe distinsa doamnă perorând.

Interesantă este evoluţia sa: primului soţ i-a furat numele. Mihaela Ţiganu tot Ţiganu a rămas. Ah, nu… Rădulescu, pardon. Episodul Banică Junior i-a adus un capital de notorietate suficient cât să intre cu drepturi depline în clubul select al vedetelor „senior”. Nu a fost de ajuns. Mihaela a continuat să-şi ia elan. Elan Schwartzenberg, desigur. Şi la aşa elan, aşa salt înainte. Diva s-a ales şi cu titlul de (fostă) nevastă de (soţ de) milioane de euro. Implicaţiile sunt lesne de intuit. Acum pare că vrea să pună monopol pe jovialitatea tânărului Dani. Sau dacă nu, măcar să-l mai stoarcă de bucurie.

Mă întreb ce urmează? O iubire de-o vară care nu-i ca iarna cu un politician, o aventură cu Monica Columbeanu sau o relaţie stabilă cu ea însăşi? Mânca-i-aş modestia ei de femeie puternică!

TV Subteran

Mica majoritate a monitoarelor agăţate de tavanul staţiilor de metrou au început astăzi să emită imagini. N-am apucat să urmăresc mai pe îndelete înşiruirile de cadre pentru că, în decursul incursiunii mele subterane, acolo unde a fost nevoie să-mi pierd timpul, am căutat în van un monitor în funcţiune, iar acolo unde ecranele monitoarelor se scăldau în culori, eu înotam prin valurile mulţimii de călători ca să mă îmbarc în metroul gata de plecare, în goana mea către fabrică, pentru a ponta la o oră cât mai rezonabilă.

Am în schimb o serie de nedumeriri care îmi lâncezesc în minte de când LCD-urile s-au dezbrăcat de polistiren pentru a atârna aşteptând un semnal. De exemplu, la ce aglomeraţie e la metrou, unde mai au de gând cei de la Metrorex să mai pună şi fotoliile? Şi cum pot face şi eu rost de o telecomandă ca să schimb la ştiri sau ca să vad scorurile la meciuri? E cumva inclusă în abonament? Şi sonorul? Unde e sonorul? De ce nu se aude nimic? De fapt, nimicul poate să se audă?

Metrorex vă urează vizionare tăcută! Or să se înghesuie mulţi după asta.

a.Vid de informare

Zilele astea trebuie sa fi implinit doua saptamani de cand m-am rupt de tot ce inseamna informare media. Mi-am tinut ochii si urechile departe de titlurile ziarelor si ale buletinelor de stiri de la radio si tv. E asa liniste…

Cum e si firesc, lucrurile se intampla prea bine si fara mine sau aportul meu. Politicienii flencanesc la cuvinte goale ce put a demagogie ieftina, cotidianele ne provoaca atentia cu aceleasi noi si vechi subiecte prezentate in ambalaje diferite, fata de la pagina 5 e la fel de despuiata si interesata de o cariera in modeling, vedetele de ceara isi ard cum stiu mai bine timpul de pomana, Realitatea se repeta de dimineata pana noaptea. Pamanul inca se invarte cu sau fara voia cuiva.

E ca si cum mi-as tine respiratia intr-un mediu toxic: in prima faza imi face bine ca nu inhalez aerul nociv, dar intr-un final e inevitabil sa inspir o gura pentru a-mi procura oxigenul indispensabil. Cat as putea sa-mi tin si respiratia?

Reancorati cargoul ideilor in realitate!

Imi multumesc pentru neatentiea acordata. N-am pierdut nimic, decat echilibrul. Inca un metru, va rog…