Seară neagră pentru Steaua în Europa, după ce Molde nu a reuşit să scoată nici măcar un egal în faţa danezilor de la F.C. Copenhagen. Din păcate pentru finanţatorul Stelei, acesta nu a putut să critice în stilu-i caracteristic nici jocul bun al nemţilor în faţa Stelei şi nici prestaţia lamentabilă a norvegienilor de la Molde, care au luat bătaie pe propriul teren, periclitând astfel şansele de calificare în primăvara europeană ale roş-albaştrilor, pe motiv că este în campanie electorală. În schimb, această situaţie nu l-a împiedicat pe liderul PNL Crin Antonescu să iasă cu o declaraţie prin care să-şi susţină public candidatul:
“Gigi trebuie să înţeleagă că nemţii s-au obişnuit să le iasă mereu jocul atunci când e vorba de România. Iar asta nu e vina lui. E doar vina guvernelor Boc. Personal, nici pe jucătorii stelişti nu pot să fiu supărat. La cât de sprinteni au fost joi seară pe teren ai fi zis că au băut după mine şi nu din pungile cu lichid verzui. Înţeleg perfect prin ce trec cei de la Steaua. Şi pe mine m-au lăsat nemţii în offside la referendum. Ştiu cum e când îţi aplică nemţii o corecţie”, a declarat pentru HotMuse copreşedintele USL.
Capitala dă cu brandu’
Sloganul turistic propus de MDRT pentru Bucureşti: Europa este mai tânără la Bucureşti.
Corect! După ce împlineşte 12 ani, Europa face deja carieră la Paris.
După propunerile de reorganizare administrativă a Capitalei şi a României, PDL vizează şi modernizarea Bătrânului Continent
Inerţia reformelor Guvernului Boc face ca măsurile de modernizare să depăşească graniţele ţării. După iniţiativa de a reorganiza administrativ-teritorial Capitala şi România, PDL îşi propune să scoată şi Bătrânul Continent din desuetudine şi să-i dea acestuia un look mult mai potrivit pentru vremurile noastre.
Revista Cioburi a intrat în posesia unei schiţe color edificatoare în acest sens, căzută se pare din blocul de desen al primului ministru Emil Boc după una din desele vizite făcute de acesta la Cotroceni.
Europa de rest
Pavilionul României de la Expo 2010, expoziţia mondială ce şi-a deschis porţile de 1 mai, la Shanghai, este la mare căutare printre chinezi.
Pesemne că mulţi dintre aceştia s-au îngrămădit la pavilionul românesc curioşi să afle cum de într-o capitală a unei ţări aşa mici precum România poate încăpea un întreg continent în care au auzit ei că mulţi dintre compatrioţii lor obişnuiau să-şi desfacă marfa.
Cu ochii larg închişi
Este ora 7:00 a.m. Mă trezesc voios cu gândul că începe o nouă zi de muncă. Îmi place să lucrez. Motanul încă doarme nestingherit. Urmăresc ştirile dimineţii savurând o cafea cu lapte. Găurile din stratul de ozon au dispărut în totalitate. Eforturile mondiale au dat roade în sfârşit. Mai aflu şi că România a devenit a şasea ţară din Europa care se foloseşte doar de energie alternativă.
Ies îmi iau ziarul de la chioşc. Lumea mă salută politicos. Le întorc favorul. Pe mulţi nu îî cunosc. La zece metri în faţa mea doi liceeni se grăbesc să ajute un bătrân să treacă strada. Nu este grabă, toate maşinile oprind fără să claxoneze. Lumea zâmbeşte, am şi uitat cum este să priveşti nişte chipuri curate, vesele.
Peste o zi sunt alegerile, se preconizează o rată de participare a cetăţenilor năucitoare de aproape 97%, cu 3% mai mult decât în alegerile precedente. Este clar cine va câştiga. În ultimii ani ţara noastră a depăşit multe ţări europene din punctul de vedere al stabilităţii financiare. Constituţia a fost modificată, legile de asemenea. Trendul este ascendent. Şomajul nu mai este un subiect tabu, de fapt nu mai este un subiect deloc, un procent de 0,03% fiind nedemn de luat în seamă. Speranţa la viaţă a crescut până la vârsta de 79 de ani. Totul este acaparat de latura pozitivă a oamenilor.
Aglomeraţia din Bucureşti a dispărut demult. Poate şi datorită podurilor şi pasajelor suspendate, dar în primul rând datorită şoferilor, nimeni nu se grăbeşte, nu blochează intersecţia. Capitala a fost votată prin primele cinci oraşe din lume din punct de vedere al curăţeniei şi al siguranţei. Toată lumea îşi face treaba, nu există niciun fel de comentariu. Şpaga a fost eradicată, este drept în timp şi cu multă dibăcie.
Sunt fericit că sunt român. Nu speram să ajung vreodată să văd o aşa schimbare .
Dar ce vorbesc ? Iar am aţipit în metrou, noroc că mi-a dat ghiont un nene să-i fac loc. În drumul spre casă un puşti m-a scuipat în faţă. A început să râdă. Eu … eu doar visez cu ochii larg închişi.
Seară de vise fotbalistice
Patru din cele cinci echipe româneşti s-au calificat în grupele Europa League.
Plini de optimism, unii microbişti fac deja socoteala cine cu cine va juca în semifinale.
Latifundiarul de export
B.E.
Războiul stelelor verzi (IV)
Lumea începe să-şi revină. Formele ciudate de relief dispar una după alta, acum după ce toţi au văzut ce se ascundea acolo. Şantierul din Europa de Vest îşi reia activitatea, generând un val de bucurie printre afaceriştii ruşi. Preşedintele Cioabă al Doilea construieşte turnuleţ după turnuleţ, mai ales că s-au reluat şi colectările deşeurilor din spaţiu. Evident, tot din spaţiul altora. Echipa de cercetători se relaxează, nord americanii fumează şi, iată, totul rimează. Asociaţia Turiştilor Japonezi îşi reia activităţile în America de Sud, refăcând de zor jungla amazoniană. Liniştea se aşterne peste planetă iar sentimentul de siguranţă revine în sufletele tuturor. Şi acest lucru este firesc, mai ales că ceea ce părea un dezastru se dovedeşte a fi, de fapt, un mare noroc.
Între timp, analiştii amatori sunt din ce în ce mai aproape de Beijing, ducând cu ei bucuria aflării răspunsului la întrebarea ce a frământat întreaga suflare omenească. Maşina înghite kilometru după kilometru, muzica urlă din boxe, iarba este mai gustoasă ca niciodată, sexul se face numai în grup. În grup organizat. Se râde şi se fac planuri de viitor. Nu le va mai fi frică, îşi vor putea creşte copiii liniştiţi…Şi drumul se apropie de final.
Gata, Beijing este în faţa lor. Emoţiile sunt imense, bucuria este pe măsură.. Cercetătorii, după ce au ajuns şi ei la o concluzie, îi aşteaptă nerăbdători pe analişti. Diseară, toată lumea va petrece de fericire pentru finalul neaşteptat de norocos. Iată-i pe toţi, acum, adunaţi în sala principală, uitându-se unii în ochii celorlalţi, ştergându-şi broboanele de sudoare şi ascultându-şi bătăile puternice ieşite din piept. Câteva momente, nu se aude nimic altceva. Nimeni nu îndrăzneşte să pună vreo întrebare sau să grăbească momentul. Toţi, dar absolut toţi, sunt conştienţi de invazie, de reuşita experimentului, de ceea ce a ieşit, de fapt. Şi toţi aşteaptă confirmarea. Dar ce s-a întâmplat ?..După primele momente de tăcere, întrebările încep să-şi facă apariţia una după alta, năvalnic. Cum a fost posibil ? Va fi totul bine acum ?..Şi multe alte întrebări…Tensiunea creşte, americanii fumează, japonezii plantează…Cercetătorii jubilează, analiştii lăcrimează, publicul se isterizează…Ce-o fi cu rimele astea ?
În 2008, o misiune spaţială americană a început o serie de experimente în spaţiul cosmic. La un moment dat, unul din paianjenii antrenaţi în experiment a dispărut. Astronauţii nu s-au alarmat, spunând că dihania va fi găsită şi că totul va decurge conform planului. Căutarea a durat câteva zile dar fără succes. Apoi, unul câte unul, au dispărut toate arahnidele. După încă o zi, naveta a dispărut şi ea. Experimentul eşuase…Acum, după 72 de ani, adevărul a ieşi la iveală. Totul a fost perfect. Experimentul a reuşit. Şi toate dovezile sunt pe masa din sala principală din cartierul general de operaţiuni al echipei de cercetători, în Beijing. Analiştii amatori şi oamenii de ştiinţă se uită la ele. Iar în lumea largă zburdă copiii experimentului. Vioi şi salvatori, aduc cu ei bucurie şi linişte. Sunt plămădiri perfecte ale unui vis. Un vis izvorât din dorinţă de iubire şi frustrare. Sunt modelaţi după un ideal frumos şi intim. Nu pot fi descrişi. Important este, însă, mesajul lor. Un mesaj de viitor. Un mesaj important.
(VA URMA. MÂINE, ULTIMA PARTE !!! SENZAŢIONAL: VEŢI VEDEA REZULTATUL EXPERIMENTULUI, O SCHIŢĂ TRIMISĂ DIN VIITOR !)
Războiul stelelor verzi (II)
Omenirea se află în pragul unui dezastru spre deosebire de preşedintele S.U.A care se află în pragul casei, gândindu-se cum să mărească producţia de opium. Pentru el, situaţia actuală de criză nu reprezintă mare lucru. Se gândeşte la ce greutăţi au întâmpinat în trecut străbunicii săi şi îşi dă seama că starea de acum este chiar una domoală. Se felicită pentru stăpânirea de sine şi îşi mai aprinde o ţigară. Apoi sună pe la ministere, să afle dacă pot înfiinţa şi ei o echipă de cercetători care să se ocupe exclusiv de optimizarea producţiei de iarbă. „Poporul o să mă felicite pentru asta…” îşi spune fericit. Bucuros că este de folos celor care l-au ales, mai trase un bong.
Între timp, echipa de cercetători nu găseşte capătul dezastrului. Fenomenele bizare se înmulţesc iar haosul pune stăpânire uşor, uşor peste planetă. Ruşii au reuşit să invadeze lumea arabă, obligându-i mai apoi pe musulmani să bea cot la cot cu ei vodkă. Surpinzător, distracţia nu le-a ieşit rusnacilor. Arabii erau deja obişnuiţi cu ţuica de Zalău, pe care obişnuiau să o consume în vacanţele petrecute la socrii. Drept urmare, ruşii au putut fi uşor de învins, fiind rupţi de beţi. Mai apoi, au ajuns hrană la peşti. De bucurie că şi-au recăpătat libertatea, arăbeţii au început să se împuşte între ei. La finalul manifestărilor de bucurie mai trăia un sfert din populaţie. Cei rămaşi, de fericire că au scăpat cu viaţă, au plecat spre locurile de origine, în Rromânia, hotărându-se să se dedice cultivării de prune.
Ciudatele forme de relief au apărut şi în America de Sud, stricându-le japonezilor din Asociaţia de turişti toată munca. De ciudă, aceştia au făcut sepuku în grup. Rudele lor, aflând de moartea acestora, au scos buteliile de gaz sarin şi au intrat la metrou. Nu au mai ieşit de acolo nici ei, nici restul de călători. Astfel, planul regelui de a mări ponderea androizilor la 60% din total populaţie începe să de roade.
În Rromânia, dispariţia sateliţilor provoacă îngrijorare. Practic, o parte a populaţiei va rămâne fără surse de venit, avînd în vedere că scoteau bani buni din revânzarea fiarelor adunate din spaţiu şi revândute sub formă de suveniruri turiştilor africani, veniţi în acelaşi timp şi la studii pe aceste coclauri. Preşedintele Cioabă al Doilea convoacă Marea Şatră pentru a stabili direcţia de urmat, în vederea asigurării altor posibilităţi de a scoate bani. După îndelungi discuţii, se hotărăşte formarea de echipe care să plece în Europa de vest. Şantierele de acolo fiind părăsite, se poate lua material feros şi neferos fără grijă. De bucurie, preşedintele cere ministrului activităţilor culturale să compună o manea cu subiect religios.
În timp ce în Australia serialul cu fetele lui McLeod toarnă episod după episod, din formele ciudate care au împânzit planeta încep să iasă mici monstruleţi. Cercetătorii sunt în alertă maximă. Echipa oamenilor de ştiinţă colaboratori ai Libertăţii publică şi primele fotografii cu aceste forme de viaţă. Fotografiile sunt neclare aşa că sunt trimise noi sonde pentru a vedea îndeaproape ce se întâmplă. Sateliţii, brusc, nu mai dispar. Fenomenele meteo reintră în normal. Ruşii se trezesc din beţie. În Rromânia maneaua compusă de ministru rupe boxele în discoteci. Americanii….americanii nu se văd de fum. Sondele încep să trimită primele imagini. Dar vai, incredibil ! Ale cui sunt acele imagini ? Ce se întâmplă ? Echipei mixte de cercetători nu-i vine să creadă ce-şi vede ochilor ! Toată lumea este consternată ! Sondele trimit imagini după imagini, din ce în ce mai clare. Chinezilor li se îndreaptă ochii de mirare. Nimeni nu-şi explică cum a putut ieşi aşa ceva din acele forme bizare. Toţi sunt muţi de uimire..Imaginile fac înconjurul lumii, captând până şi atenţia androizilor japonezi. Nimeni nu scoate o vorbă iar privirile sunt aţintite peste fotografiile trimise de sonde . Aceeaşi întrebare este pe buzele tutror: cum au ajuns acolo micile vieţuitoare…?
(VA URMA)