Că bucătăria chinezească este una din cele mai diversificate dar şi cele mai bizare bucătării ale planetei nu mai este un secret. Nu ştiu în ce măsură s-ar mai mira cineva dacă într-un restaurant chinezesc, în loc de pătrunjel, chelnerul i-ar presăra peste supă mustăţi de pisică tigrată sau prepuţuri de fetuşi de hamsteri eşuaţi prin labirint, la fel cum nu ştiu dacă cineva ar mai rămâne perplex în cazul în care ar afla că micuţii asiatici ar fi capabili să jupoaie purecele de tundră pentru a condimenta cu învelişul său salata de mormoloci sau să colecteze transpiraţia unui vierme inelat şi să o servească numai la ocazii speciale, socotind-o drept o delicatesă de lux.

Nu în acelaşi registru se încadrează şi ultima noutate din domeniul culinar venită de pe îndepărtatele meleaguri ale Chinei. Aflăm astfel că odată cu intrarea în vigoare a primei legi de protecţie a animalelor, câinii şi pisicile ar putea fi excluse de pe meniurile restaurantelor, punându-se capăt în acest fel unei tradiţii milenare.

Trebuie să recunoaştem că o astfel de măsură loveşte poporul chinez exact în măruntaiele lui. Păi un chinez care nu mănâncă câini şi pisici este ca un scoţian treaz, un brazilian care îşi dă cu stângul în dreptul, un neamţ care lucrează la Renault sau un bulgar fără provizii de castraveţi muraţi pentru iarnă.

În cazul în care o astfel de lege va fi promulgată, restaurantelor chinezeşti de profil nu le mai rămâne de făcut decât un singur lucru şi anume să încheie cât mai rapid parteneriate cu cabinetele vetelinare. De ce? Pentru că nu cred că o lege ar putea interzice şi servirea fuduliilor de motani sau de dulăi proaspăt castraţi la o garnitură de viermuşi sau la o salată de gândăcei agitaţi.