Scene de coşmar pe o străduţă din cartierul Berceni. Un pensionar a fost victima unui incident de o violenţă ieşită din comun după ce picioarele cu care a ieşit la plimbarea de seară au început să-l înjunghie pe la spate, mai precis pe la închieituri, aparent fără niciun motiv.
”Este strigător la cer! Mă tăvăleam de durere pe toruar cu mâinile înfipte în picioare şi lumea se uita pur şi simplu la mine. Le-a fost frică să se bage! Le-a fost frică! Suntem un popor de laşi!” s-a plâns reporterilor HotMuse domnul Valerian Soare, victima oribilului incident.
Întâmplarea este cu atât mai revoltătoare cu cât nenumărate semnale de alarmă au mai fost trase şi după ce pe un tânăr buzoian l-a tăiat căcarea ziua în amiaza mare, chiar pe o trecere de pietoni din faţa poliţiei şi, cum nu era de ajuns, la scurt timp după ce au sosit la faţa locului şi au constatat ce s-a întâmplat, pe membrii echipajului SMURD i-a buşit râsul.
Un jandarm vrea să dea în judecată un protestatar pentru că şi-a tăiat pumnul în ochelarii acestuia
Cea de-a şaptea zi de proteste din Capitală a făcut o nouă victimă în rândul jandarmilor după ce unul din oamenii legii s-a tăiat la mână în timpul unei lovituri aplicate în faţă unui protestatar suspect care purta ochelari. După acest teribil accident, jandarmul este hotărât să-l dea în judecată pe agresorul în cauză şi să-i ceară daune pentru vătămare corporală.
„Alergam după un grup de protestatari care stătea liniştit pe trotuar când, deodată, m-am trezit în mâini cu un tânăr bărbos cu ochelari care avea o privire suspect de inteligentă. După ce l-am preluat alături de trei dintre colegii mei, i-am aplicat conform procedurii una la coaste şi am dat să ne îndreptăm, alături de huligan, spre dubă. Când am vrut să-l ajut indicându-i direcţia prin aplicarea unui pumn după ceafă, nenorocitul s-a întors cu faţa şi m-a prins cu ochelarii drept pe latul pumnului. M-a terminat! Trei luni de zile, cel puţin, o să stau pe bară. O să ratez toată distracţia din Piaţă. Mai era şi mâna cu care tocmai ce învăţasem să scriu. Îl dau în judecată şi îi cer la despăgubiri să mă ţină minte toată viaţa”, a declarat pentru HotMuse jandarmul rănit, Cristian Ceafălată.
În apărarea sa a sărit şi unul din superiorii săi direcţi. „E unul din oamenii noştri de bază. E trecut prin foc şi sabie. E foarte bine că vrea să-l dea în judecată. Lumea trebuie să înţeleagă că şi jandarmii sunt oameni şi că şi ei pot să se plângă. A avut şi ghinion. A ieşit întreg din toate confruntările directe cu galeriile dar şi-a găsit naşul în Piaţa Universităţii. Trebuie să fie mai atent pe viitor. Putea prea bine să-i aplice una la coaste şi să-şi înfigă pumnul în peniţa vreunui stilou rătăcit în buzunarul de la piept al huliganului. Se nenorocea complet. Nu mai putea să scrie toată viaţa. Cu genul ăsta de protestatari nu te joci.”
Momentan agresorul se află în arestul Poliţiei unde este cercetat pentru ultraj, vătămare corporală, opunere de rezistenţă la arestare şi posesie de arme cu rame albe. Dacă va fi găsit vinovat, tânărul riscă să stea ani buni după gratii.
Stan Tookie – violenţă versus pace
Sătul de filmele siropoase împinse pe gâtul audiovizualului, am avut ocazia şi plăcerea de a viziona, cedând sfaturilor unui prieten, o poveste pe cât de reală, pe atât de cutremurătoare : Redemption – The Stan Tookie Story. Filmul ,regizat de Vondie Curtis-Hall, cunoscut cinefililor strict pentru roluri secundare din multe seriale de acţiune americane, urmăreşte toate etapele vieţii lui Stan Tookie Williams III ( în film interpretat extraordinar de Jamie Foxx).
Bun, cine este Stan Tookie vă veţi întreba? A fost un tânăr afro-american, născut în New Orleans, fondatorul primei şi celei mai puternice şi violente găşti din istoria americii denumită „Crips”.
Începutul filmului, acţiunea se pretrece la finele anului 2004, evocă încercarea disperată a unei jurnaliste, Barbara Becnel, de a găsi o modalitate de a „rupe gura târgului” cu un articol despre găşti. Firul poveştii o duce către un singur nume : Stan Tookie, nume pronunţat cu mândrie dar şi cu teamă de majoritatea gangsterilor intervievaţi. Surprinsă de acest fapt, ea află că persoana care era pe buzele tuturor este închisă, din 1979 pentru multiple omucideri, şi condamnată la moarte într-un penitenciar de maximă siguranţă din California. Încearcă să-l contacteze în scopul obţinerii unui interviu cu el dar este refuzată de nenumărate ori. Într-un final Stan acceptă, cei doi se întălnesc în timpul orelor de vizită, moment în care Barbara realizează faptul că Tookie este un om diferit faţă de ce îşi închipuise ea, inteligent, un adevărat orator, cu o putere de convingere ieşită din comun. Căpătând încredere în jurnalistă, Stan îşi deschide sufletul, oferindu-i acesteia o poveste de viaţă, un articol complet şi captivant. Cuprins de remuşcări faţă de ce construise în adolescenţă, Tookie porneşte o serie de acţiuni menite să împiedice tinerii să intre în găşti de cartier, acţiuni finalizate printr-o serie de cărţi pentru copii (acestea au avut un impact foarte puternic şi pozitiv la nivel global) şi numeroase monoloage din spatele gratiilor. Pentru aceste lucruri a fost propus pentru premiul Nobel pentru pace şi pentru literatură în anul 2005 de către multe nume cu rezonantă mondială. Un moment cu o încărcătură specială este reletat în film, un lucru neştiut până atunci şi anume vizita soţiei lui Nelson Mandela care a venit să-i mulţumească pentru cărţile scrise şi, de asemenea, să-i semneze una din cărţi pentru soţul ei.
Filmul este captivant, surprinzând drumul spre mântuire a unui condamnat la moarte. Recomand această dramă tuturor persoanelor care vor să cunoască viaţa unui om ce a trecut din sfera violenţei în cea a păcii.