După serviciu, matoleşte-te cu spor!

• Frustrări din cartier, Promo •

Tot observ de ceva vreme, pe diverse canale tv, reclama la o marcă de bere, reclamă în care un tip corporatist iese de la muncă iar şef-su îi stă în cârcă bodogănindu-i, probabil, diverse rapoarte, termene limită sau alte tâmpenii care nu mai au importanţă în afara orelor de program. Tipul, pe un fundal sonor vesel, ajunge la o cârciumă unde îl aşteaptă o gaşcă de alţii asemenea lui dar neavând în spate sondorul de fund. Pac, omul ia primul gât de haraşpincă şi, deodată, şeful dispare în bucăţi de gheaţă, cu toate problemele lui. Mesajul reclamei, simplu în esenţă, ne face să credem că o ieşire cu băieţii, consumând berea respectivă, ne ajută la relaxare. Funny, funny…

…Şi cu atât mai potrivit pentru o naţie de alcoolici în devenire. Făcând o analiză la rece, adjectiv, mesajul poate fi tradus în termeni dorelieni, cu puternică tentă de dependenţă dăunătoare ficatului: bea ceva alcool ca să uiţi de probleme. În cazul acesta, problema este şeful şi tot universul lui de căcat de la muncă. Iar tu, purtând această povară chiar dacă ai scăpat de pe plantaţie, trebuie neapărat să mergi undeva, să tragi nişte gâturi de alcool şi gata, scapi de gândurile negre ale corporaţiei. Vorba aceea, prietenii care te aşteaptă rânjind ca retarzii sunt dovada clară că metoda funcţionează.

Un scenariu posibil:

„Băga-mi-aş picioarele, iar am plecat la ora şapte de la muncă…Ce dracu’ nu reuşesc să termin rapoartele alea niciodată, nu înţeleg…Eh, căcat, normal că nu le termin la timp dacă boul de şefu’ mă tot încarcă şi cu aia, şi cu aia, şi cu aia…Când naiba să le mai fac? Dacă nu dorm nici la noapte, îmi bag pula. Mamă, trebuie să bag ceva pe gât. Bă, futu-i, mâine la opt trebuie să-i dau boului analiza aia. A, şi mai am de trimis şi căcaturile alea de oferte. Cum pula mea? Şi m-am săturat să mă tot frece ăla la cap că-s incapabil, că-s încet…Să facă el, nene, douăj’ de mii de muiuri pe zi. Unde pula mea zicea Gogu să ne vedem? Nu mai ţin minte nici nume de cârciumi, să mor io…Bă, aşa-mi vine să-i sparg boului cauciucurile de la maşina aia a lui de boss, dacă mă mai freacă mult. Pfuai, la nouă am întâlnirea cu ăia…Când dracu’ o mai fac şi p-aia…? Şi parcă văd că iar m-aleargă mizerabilul că nu m-am pregătit cum trebuie. Bă, da’ mi-o sete…Gogule, unde dracu’ ziceai tu că ne vedem? Bag scurt o bere şi-i fut în gură pe ăia dacă mai vorbesc de muncă!”…

Gogu şi amicul 2 se întreabă:

„-Bre, mai vine ăla odată?..Că am vorbit cu el acum juma’ de oră şi spunea că a plecat de la muncă.

-Nu ştiu, mă, las’ că vine el. Hai să mai luăm un rând că intră! Bag pula dacă nu dorm noaptea asta…

-Da, bă, luăm! ‘Ţi-amabil, ne mai aduceţi patru beri?…Aşa. Da, bă, nasol, şi eu mă gândesc numa’ la căcaturile alea de tabele. Mă fut…

-Bă eşti nebun, trebuie să mă pilesc ca să pot dormi?

-Ha, ha, ha! Asta e, frate. Decât să-mi stea în cap mecla boului, mai bine mă pilesc. Bă, da’ ce face Vasile ăsta?

-Sună-l!

-Dă-l, bă, încolo, că vine el. Hai, mai băgăm un rând?

-Hai!

-Bă, nasol cu munca asta. O mie de căcaturi, zi de zi, pleci acasă, tot la alea te gândeşti, nu mai faci nimic…

-Da, bre…Aşa e…Mai băgăm?

-Da! Măcar să ştim o treabă. Dorm şi eu la noapte.

-Da…Unde dracu’ e ăsta de nu mai vine?

-Uite-l, mă! Vasile, ce ţi-a luat atât să ajungi?

-Uitasem locul, bre…Bag pula. Am avut o zi de căcat.

-Haide, bre, că trece…Bagă şi tu câteva beri, să vezi ce dormi.

-Bag, bag. Nu vă supăraţi, vreau şi eu două beri, vă rog.

-Gata, Vasile, revino-ţi. Hai noroc!

-Noroc!”

Acum s-a închis cercul.

Morala: „Oamenii care munceşte, seara se macheşte!”

Nervi de vacanţă

• De-ale lu' Păcală, Editorial •

   nervi-de-vacanta

   Motivul de bază al fiecărei vacanţe este în principal surmenajul. Oboseala acumulată zi de zi, mai ales în cazul celor care muncesc, converge în final către decizia supremă de a ne băga picioarele în muncă, banii pe card şi fundul în maşină sau avion. Locaţiile alese pentru odihna trupului şi spiritului sunt din cele mai diverse, începînd de la patul din dormitorul propriu şi până la la bungalourile din Bora Bora. Scopul principal este aşa zisa încărcare a bateriilor pentru a continua eficient activităţile de dinaintea vacanţei. Uşor de zis, uşor de făcut. Dar…

   Nu de multe ori am întâlnit situaţii în care lumea se întoarce mai obosită din concedii decât era înainte de a efectua stagiul recreativ. Concediul este o necesitate sau un trend? Greu de spus. Cu siguranţă este o necesitate dar în ultimul timp a devenit un trend. Un trend prin prisma locaţiilor alese, al consumului de resurse (materiale şi fizice) şi al activităţilor depuse. Sunt prea puţini cei care mai dorm relaxaţi în perioada de recreere. Majoritatea comasează pe o perioadă relativ scurtă cât mai multe acţuni menite, chipurile, să odihnească mintea. Nu poate lipsi partea de „şoping”, mai ales dacă locaţia este una din afară, „unde sunt reduceri beton”. Grătarele fac parte din noi iar mersul cu maşina atinge cote îngrijorătoare uneori, motivul fiind încercarea de a bifa cât mai multe obiective cu un cost al transportului mai mic. Dar creierul, nefiind întrebat, se oftică şi rămâne surmenat.

   Orice repaos în afara mediului profesional a ajuns să reprezinte, în esenţă, un stres mult mai mare decât perioada de muncă. Resursele financiare ocupă, de obicei, principala problemă însă mai sunt câteva care se ţin scai de fiecare individ. Organizarea vacanţei, locaţia aleasă, cazare, drum, bagaje, perioada, partenerii, traseul, obiectivele, orele de trezit, raţia zilnică, maşina, avionul, toţi aceşti parametri nu fac altceva decât să transpună oboseala psihică în spaţiul intim. Şi de cele mai multe ori sfârşim prin a acumula alte porţii de oboseală la final de sejur şi având nervii cioburi. Este concediul o necesitate? Da, mai ales după o vacanţă.

Linişte şi pace

• Frustrări din cartier •

Aşa începe un colind la Realitatea TV. Apoi cântă un grup de copii urmat de un grup de politicieni, să zicem reprezentativi pentru clasa politică românească. Şi se pupă şi dau noroc între ei de zici că sunt cei mai buni prieteni. Dar ei chiar sunt prieteni. Îi leagă un ţel comun. Ştim cu toţii care este…
Printe altele, colindul se încheie cu următorul mesaj: “Sărbători liniştite!”. Adică ?
Adică poţi ? Normal că poţi ! Uite, eu m-am mai liniştit puţin când am văzut cum Ion Iliescu a fost huiduit şi “atacat” cu monede în Cimitirul Eroilor ! Da’ doar puţin….căci apoi mă enervez şi mă înfurii când realizez că aceşti oameni mi-au furat viitorul ! De 20 (douăzeci) de ani tot îl fură ! SISTEMATIC ! Şi furia mea se transformă în ură şi dorinţă de răzbunare…Vreau să am o putere magică să pot să-i calc pe cap dacă şi când îi întâlnesc pe stradă. Aş vrea să-i omor la fel cum ne omoară ei pe noi prin lipsa drumurilor şi a marcajelor corespunzătoare şi prin prezenţa gropilor ce creează accidente. Prin neputinţa ambulanţelor ce nu pot ajunge la pacienţii din sate din cauza căilor de acces impracticabile. Prin lipsa de medicamente în spitale, lipsa educaţiei din scoli, haosul şi nedreptatea din justiţie, lipsa de respect şi nesimţirea de care dau dovadă faţă de cei care i-au ales, atunci când apar la TV. Prin stresul zilnic la care suntem supuşi când ieşim pe stradă, prin traficul infernal, prin lucrările interminabile şi şanţurile lăsate destupate cu lunile. Prin faptul că am devenit nişte indiferenţi faţă de cei din jur, nişte “şmecheri”, nişte şpăgari, nişte “descurcăreţi”.
Se spune că toţi avem astfel de instincte criminale dar că le ţinem reprimate şi nu ies la suprafaţă decât stimulate.
Vă urăsc pentru faptul că mă “stimulaţi” astfel zi de zi ! Linişte sfântă vă doresc!