După o noapte furtunoasă m-am trezit astăzi la o oră mai apropiată de seară decât de dimineaţă. Am observat că nu am ţigări, nici eu, nici scumpa mea prinţesă, care de la ora 8 a.m. trage cu ochiul în autobiografia lui Norma Jeane Mortensen.
Mi-am schimbat boxerii, am înjurat apa caldă, care la etajul al 9-lea cu greu ajunge şi am coborât până la chioşcul cu bunătăţi în vederea procurării obiectelor care-mi satisfac tabieturile. În momentul în care am ajuns în faţa magazinului am observat un nene insipid plin de var care dorea să cumpere diverse. M-am aşezat în spatele lui şi fără să vreau am început să ascult dialogul tip-vânzător. Tipului îi voi spune Dorel în vederea delimitării de celălalt personaj.
” Dorel: – Dă şi mie zece Tuborg la doză ! Da să fie reci ca mortu că ne omoară căldura asta!
Vânzătorul, după ce caută în frigider: – Am doar şapte reci ! Vă dau altceva?
D: – Dă atunci şi Becşi vreo cinci până la cinşpe !
V: – Păi nu vroiaţi zece? Până la cincisprezece ar mai fi încă opt!
D: – Hai mă lasă-mă cu calculele dă să fie cinşpe beri acolo, ce dracu!
V: – Bine, altceva?
D: – Dă zece de sămânţă, ăhh ( acesta este un moment în care domnul calcula câte persoane sunt ei în total, nu se poate reproduce, prea multe onomatopee mângâiate de fraze euclidiene) şi mai bagă treizeci de becşi că ie mulţi acolo !
V: – Păi nu am atâtea la rece! Vă dau şi altceva?
D: – Bagă mă să fie, nu contează bere să fie. Şi două ape minerale că ie doi băieţi pocăiţi( râde monstruos). Şi spune cât trebe să mă achit.
V: – Păi aveţi un milion patru sute treizeci.
Dorel plăteşte şi dă să plece. Vânzătorul mă întreabă ce doresc, eu îi spun două mărci de ţigări, moment în care Dorel se întoarce mă dă la o parte şi spune:
– Aşa bă că am uitat, dă şi două de Lemeu roşu. Şi câte beri vine de om mă dacă ie şaişpe oameni? Io am aicea patruşcinci.
V: – Păi ar veni cam trei de om.
D: – Bă … aşa puţine? Mai ai la rece ?
V: – Mai am două doze atât.Vi le dau ?
D: – Dă-le p-alea şi dă şi vreo doişpe la pet aşa da reci să fie!”
Şi-a primit Dorel berile şi a plecat.
Uimit l-am întrebat pe vânzător unde lucrează respectivul. Mi-a răspuns că este muncitor la un bloc ce se construieşte în apropiere şi că în fiecare zi la ora 12 vine şi cumpără bere şi seminţe. Oamenii se pare că au pauză între 12 şi 14, după care încep din nou lucrul.
Acum vin cu o întrebare: Ce randament mai dau muncitorii agătaţi pe schele cu soarele în cap după mai mult de doi litri şi jumătate de căciulă băuţi în plină caniculă ?
Spor la mutat în blocuri noi domnilor, nu vă fie teamă sunt construite de profesionişti.